232 matches
-
câteva minute, ca să curm tăcerea. ― N-am dormit deloc, îmi răspunse calmă. M-am gândit că e timpul sî pleci din casa noastră. De aceea te-am și chemat... Încercai s-o întrerup, dar Maitreyi avu un gest de desperată implorare, și o lăsai să vorbească, din ce în ce mai turburat și mai surprins de cele ce ascultam. Vorbea jucîndu-se cu condeiul pe o coală de hîrțje, fără să mă privească, desenând și ștergând, scriind rânduri pe care nu le puteam ceti, făcând semne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
subită, care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i lase singuri, fiindcă ochii verzi ai Tanței își îndeseau implorările drăgălașe, se auzi deodată o timidă bătaie în ușă, după care, fără să mai aștepte răspuns, intră Marioara. ― Vă rog să mă scuzați, zise ea puțin speriată mai ales observând pe Tanța, căci de doamna Alexandrescu nu se jena. Venii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care încercăm, din diferite motive, să-l evităm. În acest sens, amintim: salutul (la origini reprezenta scoaterea coifului/pălăriei, deci o micșorare a staturii, ca atare, o invitație la o întâlnire pașnică); coborârea privirii (ca gest opus privirii directe, amenințătoare); implorarea sau cerșitul milei prin întinderea mâinii, transformate ulterior în gesturi de salut, cel mai cunoscut fiind strângerea amicală a mâinii; comportamente de remotivare, ceea ce presupune utilizarea de către adulți a gesturilor și limbajului utilizate de copii, printre care și oferirea de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
adică transformînd-o în înțelegerea cauzelor ei, este cel care marchează originea atît a tuturor vieților relgioase, cît și a științei, determinîndu-le evoluția. Știința constituie o formă tardivă a acestui efort. Ea se răspîndește pe măsură ce gîndirea explicativă în privința cauzelor ia locul implorării magice primitive a spaimei. Știința încearcă să învingă teama subiacentă a vieții prin transformarea ei în cunoaștere exactă. Dar oricît de eficient ar fi efortul științific de a elimina inexplicabilul, știința nu va putea niciodată înlătura cauza esențială a religiozității
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Luptînd împotriva spaimei față de necunoscutul esențial, imaginația explicativă se manifesta și pentru a diminua spaima față de mediul înconjurător, insuficient ținută în frîu de inventivitatea intelectuală. Animismul premitic se caracterizează prin încercarea de a învinge pericolele din mediul ambiant grație unei implorări primitiv religioase și magice. Etapele acestei evoluții vor fi studiate amănunțit pe parcursul acestui studiu. Epoca mitică se caracterizează prin faptul că lupta contra spaimei esențiale se eliberează din ce în ce mai mult de cea împotriva spaimei față de mediul înconjurător, căpătînd o importanță proprie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la nivelul spiritului uman și al efortului său vital de a-i da o explicație. Spaima astfel spiritualizată-sublimată se manifestă sub forna venerării unei "forțe" misterioase primitiv simțită drept o amenințare care anihilează orice mijloc de apărare, sugerînd recurgerea la implorare. Aceasta spaimă sublimată transformată în adorare este cea care caracterizează simțul religios sub forma sa exprimata prin imagini. Misterul esențial inexplicabil "esența" misterioasă a vieții, dacă-i putem spune așa este cel care, suferind o transpunere pe plan imaginativ, reprezentată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
doar cu imagini verbale, ci și cu imagini figurative, cu statui. El imploră statuia să-l apere de spaimă, de dezorientarea esențială și îi aduce ofrande, simboluri ale intenției lui de a sacrifica darurile pămîntești,dorințele legate de bunurile pămîntești. Implorarea și sacrificiul sînt deci pline de sens simbolic atît timp cît statuia își păstrează semnificația simbolică. Dar există riscul imens ca semnificația să se inverseze, ca ofranda să nu mai fie înțeleasă decît sub forma unui act comercial: cumpărarea grației
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unic", "Spiritul" vieții. 2.Evoluția simbolului "Dumnezeu" A) PERIOADA PREMITICĂ: ANIMISMUL Spiritualizarea perfectă a spaimei nu devine posibilă decît în perioada cea mai evoluată a epocii mitice. La început, spaima nu este încă deloc sublimată-spiritualizată; ea nu este decît implorată. Implorarea aceasta a spaimei constituie trăsătura marcantă a perioadei animismului premitic și magic. Animismul poate fi considerat drept o viziune teoretică (chiar dacă bazată în întregime pe sentimentul spaimei), iar magia pare o aplicare practică a acestei viziuni. Obiectivul animismului este aflarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de atac și de apărare, însă spaima metafizică, spaima față de moarte, va rămîne legată asociativ de animalul cu adevărat periculos și îl va obliga să recurgă la o nouă formă de apărare magică. El luptă împotiva pericolului prin ceremonii de implorare sau apelînd la apărarea cu ajutorul tabuurilor, atingînd de exemplu obiectul înfricoșător din punct de vedere magic, ucigînd animalul sacru sau atingînd animalul purtător al pericolului de moarte cu arme neconsfințite prin mijloace magice. Dar mijloacele de apărare cu ajutorul tabuurilor se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obiecte prin animism dispare din obiect și se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații imginative purificate de confuzia magică și care nu va fi decît pură imagine, simbol, și sub cea a activității vitale, care nu va mai fi implorarea obiectului personificat, ci formarea legală subiectului. Personificarea rămîne chiar și în culturile cele mai elevate rădăcina întregului adevăr metafizic,al întregii poezii. Pentru gîndirea prelogică și simbolică, ea apare ca mijloc unic de expresie al adevărului supraconștient, creînd atît viziunea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
propriilor lui intenții perverse, rele, deoarece sînt dizarmonizante, reprezentate de demoni și monștri. Realizarea devine o sarcină firească, impusă simbolic de divinități. Animismul a vrut să se desprindă de spiritul rău, de spaimă și de angoasa vitală prin proiectare și implorare. Exprimîndu-se doar simbolic, mitul vizează angoasa, neliniștea din forul interior al omului, adevăratul lui ascunziș. Neliniștea și tortura ei adesea înfricoșătoare devin culpa omului din cauza nerealizării stării ideale. La modul simbolic, pedeapsa pentu greșeala comisă este prezentată ca fiind aplicată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de greșeală, de spiritul rău, ca să se elibereze de chinul înspăimîntător, omul trebuie să depună un efort interior de obiectivare a afectului cu efect orbitor al spamei: spiritualizarea-sublimarea acesteia. Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva pericolelor înfricoșătoare, a monștrilor tenebrelor, care simbolizează chinurile orbirii afective. Divinizarea simbolică a stării ideale este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lupta lui împotriva monștrilor, care reprezintă propriile lui tentații subconștiente. Această diferențiere esențială dintre animism și mit își află însă condiția prealabilă într-o altă trăsătură distinctivă, care îi conferă simbolizării întreaga ei amploare. Spaima magică a epocii animiste și implorarea ei vizau pericolele mediului înconjurător interpretate subiectiv, în timp ce în epoca mitică spaima se obiectivează. Atenția emotivă învinge spaima față de ambianța imediată. Eliberîndu-se de aceasta, ea se îndreaptă spre un mediu mai vast și mai îndepărtat. Nu este vorba numai despre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ceremoniile de sacrificiu. Omul imploră divinitățile binefăcătoare și încearcă să le îmbuneze pe cele răufăcătoare și în epoca păgînă, sacrificînd premisele bunurilor pămîntești; dar oferă în semn de recunoștință premisele recoltei, iar acest sacrificiu nu mai are semnificația ritualului animist: implorarea magică. Avînd acum un sens mult mai profund, sacrificiul se transformă în acțiune simbolică. Firește, sensul veridic nu se va deforma în nici o altă parte atît de ușor; aceasta nu împiedică faptul ca, prin intermediul tuturor superstițiilor, ofranda să simbolizeze renunțarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
animistă și chiar și de ceremoniile din prima fază a monoteismului, ci bunăstarea întregului popor, baza materială indispensabilă a existenței acestuia, în primul rînd recolta, dar și pacea, victoria în lupta împotriva vecinilor etc. Un obiectiv foarte important al acestor implorări pentru bunăstarea generală este sănătatea publică, protecția împotriva epidemiilor. Astfel începe să se individualizeze semnificația sacrificiului. Aparatul religios este încă din perioada aceasta pus în mișcare pentru obținerea vindecării cutărui sau cutărui bolnav. În primul rînd vindecarea bolnavilor a căror
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
el a conduitei fiecărui om. Supunerea față de Dumnezeul-Judecător și teama încercată în fața judecății lui permanente fiind deci o valoare absolută, suprema virtute, cea mai mică slăbiciune riscă să fie judecată ca fiind non-valoare absolută, care poate fi iertată numai prin implorarea unei grații supranaturale. Excesul unor astfel de imaginații duce în mod necesar la exaltarea imaginativă inversă: îndoiala față de valoarea oricărei judecăți. Credința în absența totală a valorilor și nonvalorilor înseamnă iresponsabilitate completă, libertate presupusă a fi necondiționată. În realitate, valorile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
într-o vreme în care poezia s-a eliberat de regulile prozodice fixe. Temperament de luptător grefat pe un suflet în care nevoia de Dumnezeu este singura care dă sens bântuitoarei suferințe, C. stabilește cu divinitatea un dialog în care implorarea se unește cu somația și reproșul: „Doamne, / De ce cobori din când în când la mine, / Când eu tot urc să m-oglindesc în tine?” Încordarea, tensiunea între stări de spirit care în mod obișnuit s-ar exclude reciproc, dublate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
în toate și în toți. Dumnezeu poate să mântuiască pe om și dincolo de moartea fizică. El este piatra din capul unghiului și Adevărul care îndreptățește rugăciunile Bisericii pentru cei adormiți. Ce sunt, de fapt, rugăciunile pentru cei adormiți? Sunt mijlociri, implorări de har și milă de la Dumnezeu, făcute de biserica luptătoare, prin parastase pentru iertarea păcatelor și mântuire de chinul cel veșnic. Biserica singură poate să facă aceste rugăciuni, pentru că ea este trupul tainic al lui Hristos, care se prelungește peste
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sângerând, plină de tăieturi. Totuși, În imaginile de la televizor, care se filmaseră chiar În acel moment mai din spate, apărea Faulques făcând prima poză, apoi În genunchi, cerând ca omul să nu fie omorât. Cu un gest de rugă ori implorare. Pictorul de război s-a strâmbat. - N-am fost convingător. Nici asta nu figura printre cele mai bune amintiri ale lui. Dacă orice război era o călătorie În infern, Africa era scurtătura. Țac, țac. Pocnetul cuțitoaielor care loveau În carne
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în orice caz, unele exprimări 276 ovidiene dau de înțeles că moartea lui Augustus era aproape și că, de altfel, nu ar fi trebuit să întârzie. Astfel de "presimțiri ale sufletului timorat" al sulmonezului, în loc să fie luate drept cuvinte de implorare către împărat, ar putea părea, mai degrabă, un strigăt de anticipată bucurie pentru moartea considerată deja sigură a acestuia. Aceste presimțiri, în loc să fie "presimțiri în adevăratul sens al cuvântului" ar putea fi interpretate drept previziuni asupra morții iminente a principelui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-l legau pe Paulus de împărat. Dacă nu este posibilă iertarea, Ovidiu s-ar mulțumi și cu un schimb al locului de relegare. Insistențele devin din ce în ce mai presante 409, alternând amenințările mai mult sau mai puțin voalate cu cele mai umile implorări. Paulus trebuie să fi pledat cu fervoare cauza disperată a poetului, dacă la un moment dat, inima lui Augustus dădea semne că va ceda și că îl va rechema pe poet sau că, cel puțin, îl va transfera într-un
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
așteptare, m-am surprins rugându-mă... Nu, nu era o rugăciune. Nu învățasem niciodată nici măcar una, fiindcă crescusem la lumina demistificatoare a unui ateism militant și aproape religios prin cruciada lui neobosită împotriva lui Dumnezeu. Nu, era mai degrabă o implorare diletantă și confuză al cărei destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poate concepe că atributele să desemneze o „parte” a lui care să fie mai „nobilă” că altă. 2) Există un Nume suprem și ne este cunoscut. Dar părerile sunt foarte împărțite. Acest nume ar fi: - Huwa, datorită neîntrecutei forțe de implorare a formulei Y" huwa, y" mân l" huwa ’ill" huwa, y" mân bihi huwiyyat kulli huwa. - All"h, căci divinitatea îl folosește pentru a se autodesemna, lui îi aparțin cele mai frumoase nume (cf. 7,180); dacă i se scoate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
statut „mistic” sau „ocult”. Aceste puteri, care depășesc limitele omului de rând, se manifestă cel mai adesea În mod imprevizibil și nu pot fi „Înduplecate prin simple rugăciuni”. Deducem de aici că magia implică tehnici de acțiune (și nu de implorare, ca În religie), În măsură să influențeze forțele oculte. În sfârșit, aceste puteri sunt multiple, astfel Încât nu pot fi reduse la un singur centru „spiritual”, la o divinitate unică și atotstăpânitoare. Chiar dacă nenumărate, puterile care Însuflețesc universul nu sunt incoerente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți și și-au transformat tehnicile magice de acțiune directă asupra naturii În tehnici de implorare a ajutorului divin (rugăciunile și liturghiile). Prin lucrul asupra credințelor, acești preoți au ajuns la o Înțelegere mai subtilă a relației cu universul - gândirea religioasă. Ulterior, prin raționalizarea acestei relații, umanitatea, În segmentul ei cel mai avansat (adică societățile europene
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]