1,067 matches
-
nevoia să-și impună propriile idei, discuțiile se desfășurau uneori cu vocea ridicată, totul depindea de temperamentul fiecăruia, Alexe mereu imperturbabil, flegmatic, le respingea concluziile: Vacs albina, rostea cu voce joasă, sigură și flutura mâna, acela e un impostor, un impostor și atât e de transparentă lipsa lui de cultură și de ideal încât nici nu poate intra în discuție. Din pricina afirmațiilor lui, rostite cu mult aplomb, contrazicerile izbucneau în rafale. Alexe respingea categoric argumentele, avea un ton sigur, era multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte umezit de sudoare. Aduse fără nici o legătură vorba despre Alexe. Își păstră aceeași mină amară în tot timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste hotarele neamului românesc. Și pe acest om să-l acuzi, sprijinit de falsuri, că operele sunt jafuri literare? Dar, asta însemnează a izbi în credința, în admirațiunea și în fala românilor! Și ce s-ar fi întâmplat dacă criticul impostor n-ar fi fost prins? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi adunat noi această mulțime de probe? O mândrie a țării ar fi fost veștejită, nu numai Caragiale înfierat! Și ce idee și-ar fi făcut străinii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cioran. Sebastian nu-l înghițea pe Camil, ca să nu mai vorbim de Cezar Petrescu; nici pe Cioran. Goga nu-l suporta pe Rebreanu. Rebreanu îl trecea pe lista de demolări pe Blaga (ales la Academie înaintea lui). MRP îl considera impostor pe Arghezi și "fără nici o valoare" pe Tonegaru. Pentru Ion Caraion, Rebreanu era "un fost agent Gestapo", "trădător" și "slugă de doi lei". Pentru Petre Pandrea, Ralea a fost totdeauna IMORALEA. Jebe îl ura pe Blaga pe viața și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pînă cînd Dej a făcut recurs la ideea națională, la sentimentul național și s-a putut profita. Călinescu se eschiva. Se pronunța aluziv, să nu-l înțeleagă "mafia de dobitoci". Tăiau și spînzurau cultura. Făceau vid, ca să-i impună pe impostori. Urmarea? Criticul nostru de excepție plătește pentru că a bătut palma cu regimul roșu. Păi a bătut-o! Bine, a bătut-o, dar cine-l culpabilizează? Nimeni altul decît micul tiran care-i denunța "lacunele". El, Croh, a fost "ideologul proletcultului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obiectivul nostru e mî-tratatul. Pe bază de cifre și date, trebuie să reducem din mî-cheltuieli". Mai inflexibil s-a arătat în particular. "N-am cum să-ți justific prezența în mî-colectiv, după ce ne-ai făcut de mî-rușine. Ce sîntem noi? Impostori? La noi se mî-plagiază?" Mi-a povestit Rusalin că a văzut la Haga un muzeu ciudat, al instrumentelor de tortură. Pe pereți stăteau înșirate săbii ascuțite de oțel și săbii din lemn. De ce din lemn? Pentru că, uneori, suveranul grația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu un microfon în mână, pentru că vocea lui trebuie să fie puternică și să se audă din toate părțile. Deci, vocea rezoneur-ului...) Îl veți vedea imediat pe Maurizio, pe care îl cheamă, de fapt, banal, Marius... Este cel mai mare impostor pe care-l puteți imagina, ceea ce rezultă și din modul în care și-a răstălmăcit numele, spre a plăcea mai mult fetelor. El nu se simte atras de nimic și de nimeni în mod natural, și toate căutările lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
negați la puterea a doua fiecare idee ce se desprinde din discursul său, veți ajunge la mari adevăruri nebănuite, ce vor face inutilă și redundantă, prin urmare, vizionarea piesei. Mai degrabă, ascultați cu o jumătate de ureche ce debitează acest impostor, cuvintele lui alese să vă gâdile urechea superficial, dar să nu treacă mai departe de membrana ei... către acea zonă densă și cenușie unde se preschimbă și se desprinde rostul lor. Scena 1 (Personajele intră pe rând, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
subțire de viespe și mâna ei fină cu degete lungi și arcuite, în care ține mereu o floare, îi incită simțurile de mult amorțite, dar nu-și poate ieși complet din țesătura deasă și troglodită a condiției lui. E un impostor și un cavaler ratat. Lancea și sabia lui sunt internetul, celularul și metroul. Singurele instrumente de care se ajută să iasă din suficiența de zi cu zi. El nu admite și nu-și recunoaște iubirea pentru Pulcheria pentru că îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
disocia de stângăcia și slăbiciunea ei din viața de zi cu zi. Pe Maurizio îl interesa micile triumfuri pe care le realiza Pulcheria la bârnă, iar eu, îngerașul ei bătrân și neputincios, am recunoscut în el, în acel iremediabil fricos, "impostorul de sine", o posibilitate de-a împlini cu întârziere dorința ei din copilărie. Poate n-a fost cea mai izbutită alegere, dar priviți, tovarăși spectatori, priviți cum Pulcheria e, în felul ei, fericită... Scena 8 (Oamenii păsări) (O bârnă traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se ridică și coboară din vagon. Se stinge lumina. După câteva clipe se aprinde din nou și de data asta intră chiar rezonerul. Ține un microfon în mână, dar nu vorbește în el.) V-am spus eu că e un impostor. Un impostor mai mare ca el însuși nu s-a mai pomenit. Nici nu-și dă seama cât suferă imbecilul, impostorul! Ați auzit ce prostii debitează! Ați văzut vreo urmă de suferință pe fața lui? Nu! Pentru că e un actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și coboară din vagon. Se stinge lumina. După câteva clipe se aprinde din nou și de data asta intră chiar rezonerul. Ține un microfon în mână, dar nu vorbește în el.) V-am spus eu că e un impostor. Un impostor mai mare ca el însuși nu s-a mai pomenit. Nici nu-și dă seama cât suferă imbecilul, impostorul! Ați auzit ce prostii debitează! Ați văzut vreo urmă de suferință pe fața lui? Nu! Pentru că e un actor prost! Deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chiar rezonerul. Ține un microfon în mână, dar nu vorbește în el.) V-am spus eu că e un impostor. Un impostor mai mare ca el însuși nu s-a mai pomenit. Nici nu-și dă seama cât suferă imbecilul, impostorul! Ați auzit ce prostii debitează! Ați văzut vreo urmă de suferință pe fața lui? Nu! Pentru că e un actor prost! Deosebit de prost! Un actor ce-și ascunde sentimentele, în loc să le etaleze publicului. Un actor ce nu-și poate juca nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urmă de suferință pe fața lui? Nu! Pentru că e un actor prost! Deosebit de prost! Un actor ce-și ascunde sentimentele, în loc să le etaleze publicului. Un actor ce nu-și poate juca nici măcar propriul rol trebuie să fie un idiot, un impostor de sine. El nu face decât să se prefacă, adică să joace teatru, cum ar veni. Se preface acasă în fața soției, a copiilor, se preface pe scenă, deși el are mereu un singur rol de jucat peste tot. E strivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jucat peste tot. E strivit de spaime, prejudecăți și de imposibilitatea de-a admite singurul lucru autentic din viața lui, iubirea pentru Pulcheria. Acum, că a concedat să-l admită în fața ei, i s-a făcut din nou frică. Nemernicul! Impostorul! Scena 12 sau 1 (Marius și Pulcheria năvălesc de data asta în același timp în scenă, venind din direcții opuse. Se opresc la mijloc, aproape unul de altul, dar fără să se atingă. Îi desparte o linie neagră desenată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în când, ridică floarea-soarelui de pe masă și respiră din ea adânc. Floarea este achiziționată de pe internet de Maurizio, prin intervenția unui înger. De câteva ori a luat laptopul și s-a angajat într-o conversație electronică cu iubitul ei prezumtiv, impostor și transoceanic. Pe celelalte laturi ale mesei, stau bărbații: sicraN, ce crâmpoțește nervos pergamentul unde stă înscris Okurina, bătrânul al cărui străbunic dispare printr-o fereastră desenată pe cer deasupra liniei orizontului, tânărul ce a fost îndrăgostit de o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mine. Scuturai capul. Eram pe punctul să înnebunesc. Creierul meu începu să secreteze ipoteză după ipoteză. Tipul care dăduse în primire la mine acasă uzurpase deja identitatea unui Olaf Sildur decedat. Eu uzurpasem identitatea unui uzurpator de identitate, eram un impostor la pătrat. Da, dar atunci Sigrid nu știa nimic despre văduvia sa? Altceva. Era un caz burlesc de omonimie. În Suedia, să te numești Olaf Sildur era ca și când te-ai numi Dupond ori Dupont în Franța. Era o neînțelegere. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fără căpătîi, țepari și derbedei, fie că aveau educație pe hîrtie sau nu știau nici să citească bine. Nu-l interesa dacă se numeau Carp, Iorga, Maiorescu, Maniu, Groza, Pauker, Bodnăraș, dacă erau profesori, academicieni, scriitori, hoți la drumul mare, impostori sau spioni. Făceau parte din aceeași clasă politică, și asta era de ajuns. Din cauza lor țara asta n-a fost condusă niciodată de la București, se pornea cîteodată să-i plîngă de milă poporului, deși știa bine că nu merită nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
violentă? De altfel, sînt de părere că Machiavelli îl alătură destul de nepotrivit pe Moise lui Romulus, Cirus și Tezeu. Ori Moise era inspirat, ori nu era. Dacă nu era (ceea ce nu putem presupune), n-ar putea fi privit decît ca impostor, care s-ar servi de Dumnezeu aproape la fel ca poeții care se folosesc de zei cînd le lipsește un deznodămînt. Moise era, de altfel, atît de puțin abil (omenește judecînd), încît a condus poporul evreu, timp de 40 de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu cumva moartea Lui să aducă mântuirea neamului omenesc, șIudaț, preocupat de mântuirea neamului omenesc, l-a predat pe Cristos”. Alt grup, mult mai radical, văd în Iuda singurul apostol cu discernământ, care a recunoscut în Isus un pseudo-mântuitor, un impostor. Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o trădare, ci pur și simplu cu eliminarea adversarului „bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, după cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a melancoliei. „Isus este cel mai mare dușman al tău și al nostru”, îi spune pe șleau. Trebuie să-L predai, trebuie să-L elimini, pentru a-ți recăpăta liniștea dinainte. Nici vorbă să fie Fiu al Dumnezeu, e un impostor de ultimă speță, un arogant care-și bate joc de voi și în primul rând de tine. În plus, El îi împinge pe oameni să-și trădeze natura, datinile, familia etc. Un asemenea mesaj nu poate veni de la Dumnezeu. Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Uzinele Malaxa sau poate chiar profesor la Institutul Politehnic... Și cum această conștiință clară a valorii sale profesionale nu se putea sub nici o formă să-i fie obnubilată de nimeni și de nimic, el tuna și fulgera zilnic contra impostorilor, invidioșilor și sforarilor infami, din cauza cărora se produsese descalificarea lui profesională, și imagina cu stăruință și îndrăzneală strategia unui adevărat război contra acestora, în scopul revenirii în serviciul pe care îl avusese la radio. Din păcate, după o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
însemnat să devină exact ceea ce-l învinuise cândva Elvira că ar vrea să fie (iar el respinsese categoric acuzația): un tovarăș cu carnet de membru al partidului comunist. Și astfel, să se alăture echipelor de activiști, de birocrați și de impostori, ca să le predice oamenilor... ce? Că viitorul era al agriculturii de tip colhoznic, ca în Uniunea Sovietică, și că singurul lucru care le rămânea de făcut era să se înscrie cu toții cât mai grabnic în colectivă, unde laptele și mierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alt prieten decât mama, unul adevărat și care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spus, el nu fusese dintotdeauna într-atât de introvertit și de neprietenos. Însă viața, din păcate, de multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]