364 matches
-
Cezărică al nostru, mai tinerel și vădit mai fraieribil cumpărase, la a doua mână și primul picior, o tărăboanță de Trabant. Al cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete ale cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
celebrările exuberante, în emisiunile de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale umanului. Și atunci, forța deontologiei stă nu în imprecații moralizatoare, în tiradele justițiarilor morali și ale noilor inchizitori, ci "în a trăi prezentul în moduri de a fi cât se poate de vechi" și în umilința față de înțelepciunea imemorială a omenirii. Autorul nu poate fi aici acuzat nici de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
îndreptată spre înlăturarea fantomei lui Unul. Postmodernitatea și în ordine morală este opusul modernității și reînvierea umanului ancestral ca întruchipare originară a dualității intrinseci a Binelui și Răului (nimic rousseauist, deci, în gândirea lui Michel Maffesoli, și nici urmă de imprecație anti-barbaristă originară). Pluralitatea etică nu are nimic în comun cu eclectismul valorilor. "Activismului modern ofensiv față de sine (educație), față de natură (productivism), față de mediul social (politică) este pe cale să-i urmeze un raport de o cu totul altă natură. Un fel
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dramă - de a nu avea decât o singură viață - poetul o resimte ca pe un privilegiu (Noroc de cei ce n-au decât o viață / și niciodată două frici), deși ideea de privilegiu îi repugnă și își exprimă sentimentul prin imprecație: Privilegiile astea, blestemate să fiți! Confesându-se, artistul își declară imunitatea la ideologiile care l-au traversat: nicio ideologie nu mi-a lăsat vreo igrasie-n suflet / nici un curent nu m-a spulberat de pe cărarea / exacerbat-a bunei credinți. Și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu și-a putut ține niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost și mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive și s-au transformat în imprecație. În loc să-l mai implorăm, am strigat în gura mare că Dumnezeu a murit ca un neputincios... În aceeași clipă, ne-am cutremurat. Cum să rămânem singuri în univers? Înainte ca strigătul să se fi auzit peste tot, rugăciunile s-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gânduri îl frământau atunci. În aceeași dimineață, tribunalul a stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări s-ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de gust“. El a fost, însă, resimțit ca trufaș, fiind înlocuit cu fiorosul, IMGB-istul, zic eu, Intelectuali la cratiță. Oricum aș coti privirea, văd în coada formulei un semn de exclamare, adică un imperativ care-mi evocă bine-cunoscuta, bucureșteana imprecație macho-șoferistică față de femeile la volan, în contexte de (ne)vinovată culpabilitate carosabilă: „Du-te la cratiță, fă, fir-ai a dracu’ de proastă cu cine ți-a pus volanu-n mână!“ Urlet geamăn cu nenorocita furie proletariană a fesenismului dâmbovițean din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne de imprecație? De resemnare? Își Îngăduia să vorbească despre căsătoria mea cînd eu făceam ședințe de psihanaliză! În momentul cînd Tina se dusese la un psihiatru celebru, care Îi spusese: „Soțul dumitale merge la Zscharnack și Încă n-ați divorțat?“. Draga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era Heinrich Khunrath. — Fii sănătos, Dee, zise acela, Întorcându-se și Întrerupându-și rugăciunea, ce vrei? Părea un fel de tatu Împăiat, o iguană fără vârstă. — Khunrath, zise Dee, a treia Întâlnire nu a avut loc. Khunrath explodă Într-o imprecație groaznică: — Lapis Exillis! Și acum? — Khunrath, zise Dee, ai putea să arunci o momeală și să mă pui În contact cu linia templieră germană. — Să vedem, zise Khunrath. Aș putea să-i cer lui Maier, care e În contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
supremă a sincronizării): „Artiștii români și-au spus la timp, și printre cei dintîi, cuvîntul. Niciodată, în istoria țării, nu s-a mers astfel, în pas cu vremea”. O deplasare oarecum similară întîlnim și în „Manifestul activist către tinerime“, unde imprecațiile negatoare la adresa artelor „prostituate” cedează, în partea a doua, locul unor afirmații „constructive”, culminînd cu: „România se construiește azi!”. Pe această linie „aurorală”, eroii fondatori de la Contimporanul se vor întîlni, la un moment dat, cu mesianismul tradiționalist/naționalist al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate spre comenzile vasului. Se lăsă absorbit de traiectoria pe care o urmărea fără să mai dea pic de atenție imprecațiilor lui Arthus, care se ridicase, dar nu izbutea să stea În picioare. PM opri motoarele deja Încetinite, aruncă o privire la ceas, făcînd apoi ochii roată În jurul vasului, scrută după aceea marea jur-Împrejur. Bătrînul urla de furie și de neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bietul „Ravelstein”, ceea ce mi se pare o combinație de lașitate și răutate auctoriale: „Chick”, mai cu seamă dacă distanța lui Bellow față de el era cu adevărat importantă, putea avea curajul opiniilor sale. Căci ale sale sunt, În ciuda convenționalei delegări a imprecației de la narator la personaje. „Abe” Îi spune lui „Chick” că „Kogon” e „atras de bărbați”; tot „Abe”, uneori completat de neprihănita „Rosamund”, e cel care-l denigrează pe „Grielescu”. „Radu Grielescu” apare Întâia dată În roman după prima sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-l privi în față, întors către medic, exclamă, în legătură cu articolul: - Domnule, ăsta, Ducos du Hauron, cu anaglyphele, spuneniște prostii îngrozitoare. Am controlat o dată la un bolnav viziunea binoculară cu fotografii stereoscopice suprapuse și am văzut că spune enormități. Internul continuă imprecația, îndepărtîndu-se cu revista în direcția medicului secundar. În vreme ce internul se indigna, medicul îi luase revista din mână și o pipăia. În sfârșit, făcu și el această observație: - Mizerabilă hârtie pun ăștia! Apoi, neavând ce face cu revista, căută în juru-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cinci. Pleznită de rostirea cuvintelor finale, construcția dansează înaintea invocatorului său ca o muiere și îi ciugulește dintre liniile palmei ca o porumbiță. Cu ochi mijiți, invocatorul o urmărește câteva clipe, apoi pronunță rar cea de-a doua parte a imprecației: "...Mi-am tras în rugăciunea mea și mâinile și picioarele Am ieșit din lume ca și cum m-aș fi smuls dintr-un viol 39 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și în pupilele alcooliștilor care, adunîndu-se în părculeț, ar fi putut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai recunoaște. Robespierre, pentru că a trimis la ghilotină mulți colegi și numeroși contemporani, s-a bucurat de un prestigiu imens. Au fost suficiente cîteva voci pentru ca să și-l piardă pe dată iar mulțimea să-l însoțească la ghilotină cu aceleași imprecații cu care le-a însoțit pe victimele de el condamnate. Credincioșii se năpustesc întotdeauna cu furie asupra statuilor vechilor lor zei"214. Excepția a devenit regulă. Chiar ales și supus plebiscitului, într-o epocă a mulțimilor un conducător este prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lăudat blestemele și ritmurile iuți ale baladelor. Acestea sînt, Într-adevăr, extraordinare. Cine nu-și amintește de Mihnea și baba și de efectele auditive de acolo? Blestemul, ca formă lirică (retorică), apare Încă din Florile Bosforului, Blestemul dervișului, anticipează teribilele imprecații din Basme, anticipează și o imaginație poetică mai pronunțat materială: „flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte!;... să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată o fantezie dezbărată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de ce e mai rău atunci când văzu ridicându-se un fum negru și dens care însă se îndreptă spre tavan unde era o fisură prin care putea să iasă. L-au adus pe regele din cârpe și, după o seamă de imprecații scurte, l-au aruncat în flăcări. Se auzi un strigăt barbar: "A murit regele. Regele a murit pe veci și de-acum însămânțarea poate să înceapă". După care cu lumânările aprinse, a căror flăcăruie era ocrotită cu mâna dreaptă ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spiritului; înseamnă progres, înseamnă civilizație. Bogăția înseamnă admirabilul proces civilizator a doi admirabili agenți, mai admirabili chiar decât ea: munca și schimbul. Bun! Dar nu veți intona acum un ditiramb bogăției după ce cu o clipă în urmă copleșeați aurul cu imprecații? Îmi promiteți că veți fi interesat de ceea ce vă voi spune... Vă promit că voi avea răbdare. Este cam puțin. Este tot ceea ce am. Începeți să vorbiți și explicați-mi cum se face că o greșeală în privința numerarului, dacă este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
există un răspuns la ele. M-a sunat zilele trecute din Tokio la 2-3 noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniștit fără să știu ce e cu "planeta asta imbecilă". Discuția se duce întotdeauna cam pe același calapod. Urmează imprecații la adresa speciei umane ("un amestec de prostie și bestialitate"), apoi mărturisiri de spaime și uluiri în fața cruzimilor de care sânt capabili oamenii. Încerc să-l conving că nu trebuie să iasă din albia vieții și să se așeze, punîndu-și astfel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru a rătăci de colo până colo șnu se știe pe undeț. Ei nu au Încetat de a-l mai venera, iar lui Arsalos și celorlalți doi li se dădu porecla de «zeii aspri». Sub numele lor lycienii pun toate imprecațiile ce le fac, fie publice, fie acasă. (E) În povestirile mitice poți găsi multe trăsături asemenea cu acestea. Dacă noi Îi numim pe anumiți demoni cu nume hărăzite În mod obișnuit zeilor, lucrul acesta nu trebuie să ne mire. Așa
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe brânci. La sfârșit obții fix 18 cubulețe, dar e puțin probabil că-ți mai arde să le mănânci. Dacă ar fi să mă refer la limbajul și stilul revistelor pentru doamne ar trebui să izbucnesc într-un torent de imprecații. Dar n-o fac, pentru că vina nu aparține exclusiv redacției. Cititoarele contribuie și ele cu ticăloșiile unor locuri comune și stângăcii jenante. Povestea siropoasă a prieteniei dintre cățelul Blacky și motanul Sică te face să te rușinezi că aparții rasei
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
procesul de reconstrucție a țării. Mulți concetățeni descoperă în "biserică" o ancoră simbolică importantă în confruntarea cu o identitate socială problematică, integrînd într-o sinteză tensionată cele trei strategii discursive contradictorii privitoare la biserică și locul ei în societate. Prima, imprecația și revolta, este ilustrată de lectura critică timpurie propusă de Dumitru Drăghicescu: "românii sunt dintre toate națiunile creștine de orice rit, poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puțin credincios". A doua, opusă, vestește renașterea și misionarismul istoric
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]