1,309 matches
-
noastre, dar al acesteia strâns legată de originara latină. Ar da, dacă i-ar sta-n putere, declară (Adevărata tradiție, op. cit.), un premiu, chiar unul literar!, pentru Dicționarul latin-român de G. Guțu. Al. George acordă o largă, variabilă, dar și imprecisă, accepție stilului, și atinge superficial figurația retorică. Rareori îi ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11). Ca și la Geo Dumitrescu (altă referință posibilă), Africa lui Manasia se află sub frunte. Acolo se desfășoară filmul personal, printre impulsuri electrice, chimii subtile și stări imprecise. Acolo își fac de cap „maimuțele personale” (de astă dată, cu sintagma lui Radu Cosașu), fie ele bonobo sau nu: fixațiile, angoasele, depresiile, tulburările, alienările. Primordială între ele (și astfel ajungem la ultima cale de acces) e frica de moarte
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
unei perle”, orice proză scurtă e în sine o lume a desfătării superioare. Din nefericire, stilul nu mai e la căutare: „fără stil, care-i depășit fiindcă n-are absolut niciun sens într-o lume frivolă, nu mai deranjează cuvintele imprecise, sintaxa de balamuc, tempoul fracturat, fraza cu barbă, scrisul ca la picamer”. Dialogurile cu cei din lumea literară (Daniel Cristea-Enache, Marius Chivu, Iolanda Malamen, Elena Vlădăreanu, Ciprian Măceșaru, Marius Dobrin) au un farmec conspiraționist: știu că răspunsurile sunt o convenție
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Nicolae Scurtu Bibliografia istoricului, comparatistului, istoricului literar, prozatorului, traducătorului și memorialistului Alexandru Ciorănescu (1911-1999), elaborată de doamna Lilica Voicu- Brey1, este lacunară, imprecisă în unele descrieri analitice și, adesea, derutantă chiar și pentru specialiști. O cercetare atentă a unei astfel de lucrări, care ar fi trebuit să fie un excelent instrument de lucru, demonstrează, fără echivoc, că autoarea nu a consultat o bună
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
condițiile acestei noi "constituții economice", totuși: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent"10. După părerea mea, acest ultim angajament al statului actual este imprecis și chiar contradictoriu: imprecis pentru că într-o societate bazată pe economia de piață "dezvoltarea economică" (mai precis: creșterea economică) este realizată în principal de întreprinderile productive private; și contradictoriu pentru că investițiile în "măsuri de dezvoltare economică" (care pot însemna orice
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
economice", totuși: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent"10. După părerea mea, acest ultim angajament al statului actual este imprecis și chiar contradictoriu: imprecis pentru că într-o societate bazată pe economia de piață "dezvoltarea economică" (mai precis: creșterea economică) este realizată în principal de întreprinderile productive private; și contradictoriu pentru că investițiile în "măsuri de dezvoltare economică" (care pot însemna orice) și consum ("protecția socială
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
de piață "dezvoltarea economică" (mai precis: creșterea economică) este realizată în principal de întreprinderile productive private; și contradictoriu pentru că investițiile în "măsuri de dezvoltare economică" (care pot însemna orice) și consum ("protecția socială") sunt mutual exclusive. Angajamentul este, încă o dată, imprecis, conservând o reminiscența comunistă, deoarece "protecția socială" (asigurările de pensii, de sănătate, de șomaj etc.) este, potrivit legilor organice subsecvente Constituției, bazată în primul rând pe principiul contributivității individuale și, în al doilea rând, al solidarității interindividuale și intergeneraționale a
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
modă nouă). Drept urmare, nu recurge, prin tehnică, la trucuri ușoare, la prestidigitații tematice. Nu inventează mistere și nu spiritualizează abuziv. Echivocul se naște din multitudinea de oferte de lectură, nu din amputarea unui singur sens posibil (și acela, de obicei, imprecis). Din acest punct de vedere, extrem de ofertant și fără îndoială revelator este cel de-al doilea ciclu al volumului, Dragă realismule socialist. Aici e singurul loc în care Alice Popescu abandonează resorturile discreției (altminteri atât de caracteristice pentru ea). L-
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
un singur poem reușit poate salva o întreagă carieră și, pe de altă parte, suntem fascinați de ideea de cantitate. Așteptăm, de la debutanții în care avem încredere, confirmări (care, evident, nu vin mai niciodată), amânând bucuria imediată pentru o perioadă imprecisă. Când, în sfârșit, aceștia își definitivează o formulă, ei devin, automat, manieriști și, deci, istoricește, cazuri clasate. Din ciocnirea atâtor contrarii, de obicei, tocmai nevinovații, adică poeții de felul lui Emil Brumaru, ies prost. Cât timp a scris rar (declarându
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
narativ, stilistic, primului roman, Vasco da Gama navighează. Acesta din urmă este construit mai artificial, mai convențional, toposurile literare sunt mai vizibile, trucurile narative mai evidente, structura este mai dezlânată, mai fărâmițată, firele narative mai răsfirate și neadunate, finalul mai imprecis, psihologiile personajelor mai slab conturate, într-un cuvânt, rotițele mecanismului narativ se angrenează mai greu și funcționează mai defectuos. Dar ambele romane vorbesc despre același lucru: despre căutare, despre predestinare, despre scris și înscris (implacabil, malefic) în propriul trup, în
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
vedere specială. Oricât de ingenioase vor fi părând celelalte (toate celelalte) însemnări de subsol (cu semnatari, am văzut, dintre cei mai diferiți), aceasta le întrece cu mult, și stilistic, și compozițional. E vorba despre o invocație tânguitoare către o muză imprecisă: „Uf, doamne, muză! Ce greu mi-e să intru în rolul unui asemenea personaj! Să-mi trag pe mine o piele alunecoasă de șarpe, să am o privire sașie și să mă apropii lent și calculat de biata victimă, ca
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
sunt ordonate nici măcar în cicluri (așa cum se practică), iar atunci când sunt, coerența acestor cicluri e minimă: colecții de emisii poetice grupate sub un titlu stabilit parcă după o logică întâmplătoare. Regula rămâne aceeași și acum. Nu se putea nume mai imprecis (și, cred eu, mai nepotrivit prin apelul la un clișeu cultural demonetizat) decât Jurnalul morilor de vânt. Iar încercările de a motiva, din loc în loc, această alegere (prin referințe clare la ținutul La Mancha sau la Dulcineea) sunt, tocmai pentru că
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
atât de înspăimântătoare. Și nimeni născut în Sahara n-ar fi fost atât de crud încât să-i mai lase și apa necesară ca să-și prelungească agonia. Privi în jurul său. Oriunde se întorcea orizontul era identic: o linie subțire și imprecisă de culoare maro care, undeva foarte departe, se întâlnea cu un cer de un albastru strident. Nici un munte oricât de mic, nici o dună aurie care să-i servească drept punct de reper; nici măcar un mizerabil tufiș prăfuit, care să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Părul era șaten și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam să scot la lumină. Am simțit că îi răspund la privire la fel de detașată. —Probabil ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
partea de pădure și cu tot venitul, lasă să se înțeleagă că noul proprietar este singur stăpân, deși nu știm cum a ajuns Anghelușa stăpâna satului Filipeni, deoarece nu e amintită în actele de vânzare -cumpărare. Conținutul documentului amintit este imprecis în legătură cu localizarea satului Filipeni, așezat de autoarea daniei pe apa Berheciului, în loc de Dunavăț și Dunavicior (Sălașu Roșu), afirmație atenuată de precizarea „din gios din hotarul lui Simion Bășicarul și dinsus de Frântești (Fruntești).” Anghelușa spune că „moșia (se confundă satul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răzășești. în documentul datat 5 iulie 1689 se arată cum cei mai sus menționați au vândut jupânului Machidon din Lărgășeni „o bucată de moșie de la Bucovina din hotarul Runcului, de la Dorog Ungureanul, de la Șipotul Boțului în gios spre Dunavățî(text imprecis)ÎFruntești, unde se numește Sălașele, cu un vad de moară...” Documentul nu spune nimic despre locul numit Sălașele (probabil acolo erau bordeiele țiganilor robi, adăposturi pentru animale și pentru argații văcari), dar precizează că, după ce au primit plata, 37 taleri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de pe frunte. Luminile începură să se stingă când ultimul camion al armatei și ultima furgonetă a poliției ieșiră din oraș. Unul după altul, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun, dispărură treptat cele șapte brațe ale stelei, rămânând să deseneze rețeaua imprecisă a străzilor pustii doar iluminatul public slab pe care nimeni nu-și aminti să-l readucă la normalul din fiecare noapte. Vom afla până la ce punct trăia orașul când întunecimile intense ale cerului vor începe să se dizolve în mareea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din altă epocă. Felul în care era îmbrăcată, pieptănătura ei, aerul și poza făceau din ea o lucrare somptuoasă și fragilă dintr-un muzeu pierdut. Chipul ei îmi amintea de alte chipuri, dar acestea se învârteau în cerc, mobile, fugitive, imprecise în trăsăturile lor care se modificau fără încetare, ba întinerind, ba îmbătrânind, atât de repede încât nu reușeam să opresc în această sarabandă pe unul sau pe altul dintre ele pentru a-l privi cu atenție și a-l recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
De ce nu e voie? se interesă Getta 2. — Dacă se calculează și minutele - răspunse Dromiket 4 -, ora nu mai este exactă, iar o oră care nu mai e exactă este o oră pe care nu se poate conta, o oră imprecisă, deviaționistă, în ultimă instanță, o oră retrogradată. Episodul 17 Popas în spațiu După ce stabiliră de comun acord să fie ora cinci, cinci și ceva, comandantul Felix S 23 se apropie de hublou. — Ce pustietate, dom’le! mormăi el privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului ARGUMENT În ARCA-i sumbră. Noe-nghesuise Oricare gen știut de animale, Micuțe, mari, ciudate sau banale, Așa precum de sus se poruncise. Azi Eugen, cu zâmbete-amicale, Pătrunde-n niște zone imprecise Și, răsfoind istorii interzise, Își poartă ARCA pe o nouă cale ... El strânge deci creații fanteziste Cu creaturi ce par din altă lume Având prestații ... suprarealiste, Înghesuind în ARCA-i veselia, Nițel umor absurd, cuplat cu glume, În „op”-ul
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
Neutrosophic Logic, Rehoboth, SUA (2000). A editat, printre altele: Second Internațional Anthology on Paradoxism (cuprinzând 100 scriitori de pe glob), si Third Internațional Anthology on Paradoxism (distihuri paradoxiste de la 40 poeți de pe glob), Oradea (2000). A propus extinderea probabilităților clasice și imprecise la 'probabilitate neutrosofica', ca un vector tridimensional ale cărui componente sunt submulțimi ale intervalului ne-standard]-0, 1+[. Din anul 2002, împreună cu Dr. Jean Dezert de la Office Național de Recherches Aeronautiques din Paris se ocupă de fuziunea informației, extinzând Teoria
60 de ADRIANA ELENA RĂDUCAN în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363280_a_364609]
-
este, în continuare, imaterială, voind s-o prinzi într-o formulă, vezi că-ți trece printre degete.» (SSra, I, 173). Criticul vorbește și despre «o anumită percepție dilatată a timpului», desemnând o formă de bază a existenței: țimpu-i «o noțiune imprecisă și poetul face totul pentru a o aburi și mai mult» (ibid.). Marian Popa nu găsește în Dreptul la timp decât «divagații pe marginea categoriei timpului văzut biologic, istoric, cosmic, mecanic, metacronic...» (PDlc, 524). La o analiză atentă, Dreptul la timp
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Referință Bibliografică: Aceeași zi, același mâine / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ACEEAŞI ZI, ACELAŞI MÂINE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367032_a_368361]
-
se încheagă retrospectiv, înțesată de flashbackuri, ce par aidoma pieselor unui imens puzzle, prin potrivirea cărora cititorul este chemat să refacă aproximativ întregul. Proza Mirelei-Ioana Borchin se aliniază în multe privințe tendințelor postmodernismului, care propune o nouă narativitate, discontinuă, fragmentară, imprecisă, ambiguă”. (Dan Florița Seracin) „Mirela-Ioana Borchin, în cuvinte puține și încărcate de energie, ne transmite povestea femeii moderne în căutarea fericirii de început. Cartea sa Apa, apărută la Timișoara: Editura Mirton, 2016, este o carte în care se reface mitul
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
din întuneric la lumină prin ditirambii extrem de agresivi ai contemporaneității. Aici, cumplitul Baphomet joacă rolul demonului hâd, cu fibră androgină și convingeri, evident, antichristice, care, aidoma bacchantelor din anturajul zeului Dionysos, sfâșie cu „goale mâini” (Euripides), într-un chip deloc imprecis, tot ceea ce întâlnește în cale: minți, suflete, conștiințe (desigur, unde acestea există și posedă gradele de libertate caracteristice). Îndreptați din punct de vedere mentalist exclusiv către exacerbația propriului eu pe întreaga durată temporară a corpului individual, dar și către aceea
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]