720 matches
-
verbal. Cultivînd expresia mustoasă, care sună bine, dar a cărei semnificație exactă îi era adesea indiferentă, fiindcă el îi construia alte înțelesuri, Creangă face să iasă în relief conturul desenului din tușe de culoare densă, cu materialitate palpitîndă, ca pictura impresionistă. Această artă poetică nu e departe de modernism. Două generații mai tîrziu, Tudor Arghezi, alt mare țăran și răspopit, declara fără înconjur: „Am căutat cuvintele care sar și frazele care umblă, de sine stătătoare, le-am înlocuit natura lor printr-
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
muzică); e) coloratura (textul literar îngheață pe o unică silabă, în timp ce sunetele curg șuvoaie, malismatic, convocînd întreaga atenție a receptorului). Cele cinci tipuri de raporturi au fost puse în evidență consecutiv, bunăoară de către genurile declamației religioase (a) recitativele de nuanță impresionistă din Pelleas și Melisande de Debussy (b) drama wagneriană (c) verismul italian (d) ori misele secolelor 16-17 (e). 7) Există un conflict latent între muzică și textul însoțitor? O ierarhie ce se cade a fi respectată? Gluck, de pildă, își
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura lui Ion Vlad. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
aceea a unor experiențe mai largi ca arie geografică, întregul discurs capătă o nouă înfățișare. Există în peisagistica românească, simultan, doi vectori mari care orientează căutările artiștilor, indiferent de unul sau de altul dintre momentele istorice: este vorba de dominanta impresionistă, prin extensie, sudică, și de aceea expresionistă, nordică, a sensibilității. Privită astfel, peisagistica noastră își regrupează forțele și își redefinește identitatea. Dacă, după criteriile stricte ale atitudinii față de motiv și după resursele afective angajate în expresie, Grigorescu și Andreescu pot
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă și nordică. Așadar, îmbrățișată panoramic și fără prejudecăți, peisagistica românească respiră amplu între Nord și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner, Alexandru Ciucurencu etc. și pînă la Vasile Grigore, și plenerismul expresionist, insurgent, patetic și crud, care absorbe
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
cumpără, încântat, tablouri realizate în acest stil. În 1875, expune primul său tablou, ""Peisaj la Viroflay"", în care se simte influența lui Camille Pissarro, al cărui elev va deveni mai târziu. Câțiva ani în șir se întâlnește regulat cu artiștii impresioniști în cafeneaua "Nouvelle-Athénée" din "Place Pigalle" și participă cu lucrările sale la expozițiile acestora. În 1879 își petrece pentru prima oară vara în Pontoise, la Pissarro, care îl îndeamnă să se apropie mai mult de natură. Aici îl cunoaște, în
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
să-i satisfacă setea de frumos, implicându-se total în actul artistic.Peisajul bucovinean devine o sursă inepuizabila de inspirație.Iau naștere tablouri (în ulei, guașe, tempera, dar mai ales in acuarela), pline de lirism, lucrate într-o manieră post impresionista : ""Iarnă în Suceava", "Peisaj de toamnă", "Livadă în amurg"" s.a.Legat prin toate fibrele ființei sale de orașul în care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, a înregistrat pe pânză o adevarată istorie a acestuia, fiind considerat
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum ar fi opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate proporțional, aparținătoare școlii poloneze a anilor ‘60- ’70); d) partituri care dezvăluie învăluind (vezi muzicile hiperdense ale unui Ferneyhough sau Xenakis); e) partituri care
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
ia unei lumi de o sensibilitate rar?. Preș?rate pe iarbă nins? de lumina lunii, pierdute printre izvoare „zdrumicate / Printre pietre licurind", cu petalele str?lucind În reflexele boabelor de rou?, florile albastre se Întrev?d, ca Într-o pictur? impresionist?, prin cea?a de argint a razelor ?i prin miresmele ??durii ridicându-se În v?zduh: „Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare de om?ț, Flori albastre tremur ude În ??zduhul ț?mâiet". (C?lin -file din poveste) Florile albastre nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Astfel că orientarea lui poporanistă coincide cu prima decadă a „Vieții românești” (1906-1916), de fapt până în 1920, când „Viața românească” reapare în a doua serie. Ultima etapă a scrisului său de până la sfârșitul vieții nu e nici prioritar estetică, nici impresionistă, ci mai degrabă eclectică. În Spiritul critic în cultura românească I. invocă frecvent natura complexă a relațiilor dintre cultura română și alte culturi europene. El trece rapid peste secolele XVI-XVIII, pentru a studia în detaliu particularitățile culturii române în perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
-o în jurul lui Eminescu. Firește, nu de unul singur, găsind sprijin în critici și istorici literari consacrați precum George Munteanu, Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Adrian Marino. Se întâlneau două viziuni antitetice asupra artei: pe de o parte, cea dominantă, fragmentarist/impresionistă, a autonomiei esteticului, de tradiție interbelică lovinesciană, conform căreia nu există punte de legătură între artă și știință. Pe de alta, interdisciplinarii de felul lui Edgar Papu, Solomon Marcus și George Munteanu, voci considerate de plan secund care încercau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ileana Mălăncioiu și Daniel Turcea. În viziunea lui Dan C. Mihăilescu, critic bine calat în "complexe de cultură", ca și Dumitru Micu, descrierea lui Cezar Ivănescu din Dicționarul scriitorilor români, Ediția Mircea Zaciu, din 1998, este "un fel de bâlbâială impresionistă bine diriguită" (p. 77) unde se vorbește de principalele direcții tematice: exorcismul iubirii, moartea, absolutul etc. Alex. Ștefănescu stăruie mai mult asupra poetului incomod, decât asupra operei acestuia, observațiile fiind exacte, atât tematic cât și stilistic, unde, în descindere bacoviană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Manolescu, n.a.) este unul dintre cele mai ciudate produse pe care le-am citit vreodată" (pag. 13). De altfel, cu câteva pagini mai înainte Th. Codreanu recunoaște că "Istoria critică a literaturii române este o reușită personală a autorului, talent impresionist incontestabil, cu autoritate profesională, deși cu o responsabilitate precară față de obiect" (p. 7). Prin ce e un "produs ciudat" cartea lui Manolescu și care e "responsabilitatea precară" a autorului față de lucrarea sa? Ultima obiecție a lui Th. Codreanu se referă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi una dintre erorile impresionismului critic cultivat de autor în Istorie... (p. 38). "La două mâini" e scris și capitolul despre Eminescu, textul fiind unul dintre cele mai ciudate: "pe de o parte îi recunoaște geniul, însă doar la nivel impresionist, iar pe de alta îl aruncă în provizoratul ideologic" (p. 43). Manolescu face abstracție de faptul că pentru Titu Maiorescu, în crearea conceptului de canon, personalitatea lui Eminescu a fost cheia de boltă a carierei sale de critic literar. Deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Horia Zilieru ș.a. "Agero", Stuttgart, www.agero-stuttgart, accesat 20 ianuarie 2012 Adrian JICU Ion Barbu și ermetismul canonic În condițiile în care critica românească actuală se îndepărtează de teorie, aciuându-se în zonele universitare aride sau în publicistica de factură impresionistă, Theodor Codreanu face figură aparte prin consecvența cu care luptă pentru promovarea transdisciplinarității și a transmodernității, concepte care devin pivoții criticii sale. Pe un teren în care sintezele sau ideologiile sunt tot mai apatice, autorul Transmodernismului și-a croit un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic este cel mai complex volum scris la noi despre poezia barbiană. O carte care, dincolo de speculațiile uneori discutabile, marchează un moment de referință în exegeza barbiană. Respingând, pe bună dreptate, insuficiența criticii impresioniste, lipsa deschiderii către interși transdisciplinaritate sau prejudecățile ("complexele de cultură"), hermeneutul sfârșește însă prin a deveni uneori victima propriei teze, aidoma șarpelui Uroboros. Oricât de seducătoare ar fi interpretările sale (și sunt!) și oricât de necesară abordarea transmodernă (și poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acele produse reci ale pragmatismului care bântuie prin lumea de azi. Tierra caliente se referă nu numai la condiția pământului. Există și în oameni ceva din misterul acestui pământ crucificat între soare și ploi. Intrăm în Villahermosa. Oraș pentru pictori impresioniști, parcă. Soarele face ca totul să fie alb și aerul vibratil, ca în orașele mediteraneene. Coborâm pe asfaltul încins de căldura amiezii, uitând zăduful drumului. despre acalmie Prin acalmie, mexicanul se resemnează parcă. Renunță la orice exces. Atunci, pericolul care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Renoir - La baigneuse au griffon - numai că acolo... acolo sunt două fete, nu un bărbat și o femeie. Asta nu-l prea interesa pe părintele Bernard și nici nu o urmări cu atenție, dar evocarea vegetației luxuriante și a pictorului impresionist se armoniza cu labila lui stare sufletească. — Da, da, e lumină și mult verde, și râul scânteiază și razele de soare se prefiră printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stația de autobuz, Își cumpără bilet și așteaptă. Nu mult, autobuzul vine repede și se suie În el, Îmi face semn cu mîna de la o fereastră, după ce-și găsește loc, resemnată, oftînd, dar stră duindu-se să zîmbească. Acest tablou impresionist clasic (dar cu o ramă de cauciuc negru) Începe să se Îndepărteze și răsuflu ușurat. Acum pot să mă Întorc la afacerile mele, cu nasul meu coroiat. Coroiat? Doamne Dumnezeule! Mi se face frică... Oare chiar nu Își dă seama
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
abordată și epuizată o problemă, apoi a doua etc. Flashback. Se începe cu un moment important, după care se revine la desfășurarea cronologică. (Acest plan îl regăsim la „cronologia inversă”, n. n.) Abordarea dramatică. Se realizează prin acțiune, dialog, descriere. Abordarea impresionistă. Textul se organizează în jurul impresiei dominante. Structura diamant. O regăsim în articolele feature de magazin, dar și în știrile hard: Cine a făcut? - Evenimente - Circumstanțe - Rezolvare - Comentariu - Concluzie. b) Organizarea spațială Specifică narațiunii. Cititorul vrea să știe: ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fi observat în pictură, unde, de multe ori, se constată o tăietură netă în spațiul vieții reprezentate. Obiectul, prin care se realizează trecerea dintr-un prim spațiu pictural în al doilea, este fereastra 177, iar aceasta apare frecvent în pictura impresionistă și nu doar. Fereastra presupune întotdeauna dedublarea. Un atare gest, din partea unui romancier însă, (un fel de "Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa") imită porunca lui Negru Vodă de a ridica întreaga schelărie, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
discipoli, Editura Compania, București, 2005; 120. Steinhardt, N., Îi cade dragă fata, în Contrapunct an II, nr. 15, aprilie 1991; 121. Steinhardt, N., Prin alții spre sine, Editura Eminescu, București, 1988; 122. Stoichiță, V. I., Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007; 123. Stoichiță, V. I.,Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007; 124. Stoichiță, V. I., Coderch, A. M., Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care mă vedeau goală..." Cf. Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 20 360 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 189 361 Ibidem 362 Idem, p. 259 363 Cf. V. I. Stoichiță, Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 30-34 364 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 337 365 Idem, p. 280 366 Idem, p. 261 367 Idem, p. 128 368 Idem, p. 193 369 Idem, p. 333 370 Idem, p. 42
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un pariu cu câțiva prieteni de-ai mei în legătură cu posibilitatea de a publica un articol despre pluralism. Am ales critica literară, am argumentat ce bine e că există acolo pluralism, am descris pe scurt formele acestuia - critică tematică, psihocritică, critică impresionistă, de inspirație sociologică ș.a.m.d. -, după care, în fraza finală, conchideam că „pluralismul e benefic și vital în orice domeniu”! A trecut de vreo trei instanțe de cenzură - poate că se bazau și una pe alta! -, articolul a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de nimic tranzitoriu: plastica monumentală nu admite nici pitoresc, nici psihologie. Un portret monumental, de pildă al lui Federigo Montefeltro de Piero de la Francesca, exprimă un suflet al imaginii, nu sufletul modelului. Autoportretul lui Rembrandt nu e monumental, nici pictura impresionistă. Opere de cea mai mare valoare pot să nu fie monumentale, în vreme ce altele, de o calitate cumva inferioară, pot să aibă această însușire. Monumentul efectuând o suspensie a temporalității are o ambiție de perenitate. A construi pentru milenii (sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]