254 matches
-
de a lăsa natura să se manifeste prin ele, vreau să spun că sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară a trupurilor ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea este efectul exacerbării unei posesiuni absolute a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același strigăt gâtuit de senzualitate În momentul orgasmului, să suspine agonic ca și cum ar muri. Dar atunci mă revolt enorm și vreau să-i imput cum de-a putut să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea puritate zeiască despre care Îmi tot vorbește mereu. A dormit lângă mine și nu m-a atins nici cu răsuflarea sa. Când eu Îmi apropiam șoldul de al său, și-l retrăgea instinctiv, ca și cum ar fi fost o atingere impudică. La fel, când părul meu se răsfira mângâindu-i obrazul, Îl da la o parte cu o mișcare reflexă. Martin nu mi-a spus niciodată, cu nici o ocazie, o vorbă obscenă, nu m-a privit niciodată ca pe o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-e viața. Lui Martin. Nu te speria atunci când indignarea te-aduce În pragul Întunecării minții. Va veni vremea când ai să poți râde de toate câte-au fost. Va veni vremea când ideile, astăzi sfinte, ți se vor dezveli impudice, adăugându-se șirului de mari indiferențe. Va veni vremea când plânsul ți se va refuza. Plânge-l, dară, la vremea lui... Puterea de stăpânire e inutilitatea cea mai utilă marilor salturi Între absurd și moarte. 8 aprilie 1965 (joi) De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt înveșmântați și dresați să meargă necuviincios pe labele dinapoi, în picioare! Câini savanți! Asta numesc oamenii savantlâc, să facem pe clovnii și să mergem în două labe! Și e limpede, câinele care se ridică în două labe își expune, impudic, cinic, părțile rușinoase, pe față! Așa se face că și omul, când s-a ridicat în picioare și s-a transformat în mamifer vertical, a simțit numaidecât rușinea și necesitatea morală de a-și acoperi părțile rușinoase pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de animozitate. De aceeași împrejurare ține și absurda gravitate a pedepsei prin care se agravează presupusele delicte de ofensă la adresa regelui, de lezmajestate.] Presupun că un cititor sau altul, citind această confesiune cinică și pe care o va socoti poate impudică, această confesiune în maniera lui Jean-Jacques, îmi va ataca doctrina despre divina comedie sau mai bine zis despre divina tragedie și se va indigna, zicând că nu fac altceva decât să joc un rol, că nu înțeleg patriotismul, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Negînd un pas, și încă unul, el capătă contur pînă cînd negarea te cuprinde înăuntul ei și te descoperi mort, odată cu întreg universul. Tînărul Doctor continuă: „-Acestea sînt chestiuni de care se feresc și filosofii să discute ca de ceva impudic. Dar filosofii se feresc să pronunțe chiar și cuvîntul viață. E invers ca la cei ce predică despre păcat fără a fi gustat dulceața amară a desfrîului.” Cei doi tac parcă jenați în timp ce V. din spital, sînt una cu V.
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să nu-l dezvălui). Crétinon e sălbatică, dar arta o va ajuta să străbată prin ani. Anne vorbește cu pictura, și-i spune că ea (pictura) nu este nici bărbat nici femeie. Ernest e foarte cerebral și are un tors impudic. Face dragoste cu Anne ca o fiară. Pauline Crétinon se Îndrăgostește-n alt oraș de profesorul ei de desen, care n-are un braț. Anne ne spune că sînt zile cînd se simte mai sexuală decît alții, așa că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a le face pe plac prietenilor lui, care se pregăteau de întoarcere și nu concepeau să plece îna inte de a petrece câteva ore pe plajă. Lui Eduard îi displăcea să vină pe plajă în timpul zilei. în timpul zilei, marea - dezbrăcată impudic de privirile obraznice sau nepăsătoare ale turiștilor, atinsă cu dispreț sau chiar bruscată de gesturile lor obscene și de glasurile lor stridente - îi părea o prostituată care, pentru a-și permite luxul de a-și petrece noaptea singură, trebuia să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
epuizare și abia când soarele împunge cerul cu primele lui raze reușesc să adoarmă îmbrățișați. Se trezesc pe la nouă și jumătate, cu senzația că după cât de scurt a fost somnul, o parte din oboseală a dispărut totuși. Cearșaful șifonat arată impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-au dăruit. Coboară împreună la micul dejun. Rochia neagră, cu guler bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se lepede de sine” Înseamnă lepădarea de omul cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă față de trup și de plă‑ cerile lui, de toate faptele lui păcătoase, precum și de vorbele impudice, de consimțirea cu gândurile josnice, licențioase și malițioase, de idiosincraziile proprii, de gesturile egoiste, egocentriste, rebarbative și semețe, de prejudecățile neave‑ nite, de discuțiile fade și dăunătoare la nivel sufletesc etc. Sintagma „a‑ți lua crucea” comportă o bogăție de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Atunci strâns în brațe-ntâia oară, / Te-aș fi certat, poate, ca pe copii, / Dar se strânsese vânt de primăvară, / Prin inimă, prin codri, peste Jii”. În efortul de înfrângere a sentimentalismului, a intimismului, pe alocuri dulceag și chiar ușor impudic, Z. cedează intermitent unei tentații diametral opuse. Există, chiar în cărțile de după 1964 (moment de schimbare benefică în scrisul poetei, ca și în tot scrisul românesc), formulări net prozaice și declamative, convențional patetice. Caracteristice unor culegeri precum Frumusețe continuă (1964
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
totdeauna, în ghearele lungi, finuțe, ale Fluturelui uriaș, elefantin, cu aripile vâlvoi, strigătoare la cer, nervurate malițios, pudrate cu nemiluita... Afurisite voaluri opace, clătinându-se rar, nemilos, zguduind trupul omenesc, legiferând drastic, mișcărilor, o ordine nouă, sfidătoare și deocheată. Trompa impudică, formată din inele inoxidabile de platină, se înfipsese lacomă, lubric-nesățioasă, veselă totuși, în țeasta de os, perforându-i, parcă în joacă, cutia craniană, cam așa cum ai băga zglobiu un deget Ăcând se gâmfu-ngâmfu zefirii zdreliți în pubisurile ascuțite ale zânelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
schimbare în atmosfera amețitoare a Lumii Noi. Astăzi, la cincizeci și doi de ani, se dădea în vînt după plajă, purta cămăși sport și pantaloni pescărești, iar cînd punea picior peste picior avea grijă să lase la vedere, deliberat și impudic, o porțiune imensă de piele dezgolită. Așa trebuie să-i fi apărut unui eventual tovarăș de călătorie; dar în afară de un soldat care moțăia într-un capăt al vagonului și de două femei absorbite de un bebeluș în celălalt capăt, Pnin
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ideii de bacovianism, de unicitate a poetului, examinat la nivelul atmosferei și al profunzimii. Nimic pare să nu scape privirii ciclopice a infatigabilului exeget. Cartea aceasta, atât de complexă, merită o discuție serioasă, echilibrată, din care să lipsească atât superlativismul impudic, cât și negația sterilă de care a mai avut parte sagacele eminescolog, acum vrednic comentator al lui Bacovia. Inevitabil, Theodor Codreanu, aduce și în discuție problema biografiei lui Bacovia. Veche controversă pe această temă, cât îl privește pe poetul nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este proasta administrare a discursului public. Totul, în viața culturală curentă, e mai ușor de suportat decât oratoria incontinentă, verbiajul torențial, limbuția încântată de sine. Cunosc foarte puțini oameni capabili să-și dozeze cuviincios exercițiile retorice. Cei mai mulți se lăfă ie impudic în propriile panglici verbale, dinaintea unui public tot mai nerăbdător, exasperat, gata să fugă sau să se refugieze într-o igienică picoteală. A ține discursuri prea lungi e simptomul unei boli complicate, greu de schițat în câteva rânduri. Mai întâi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram decât niște cadavre vii, mărșăluind fără sens într-un oraș mort, aflat în prada șobolanilor și a pisicilor. Am conștientizat neputincios starea de degradare cumplită. În mieunatul pisicilor care se împerecheau impudic în piețe, mi se părea că percep semnalele neechivoce ale unei depravări ieșite de sub orice control. Am fost străfulgerat de gândul tragic că nu mai există putință de scăpare din acest marasm. Pe timp de noapte, periferia Romei oferea priveliști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care detergentul folosit pentru spălarea impurităților nu este atât de acid încât să atace și urzeala. Cine ar putea face o asemenea operație de finețe? Atunci când va înțelege că trebuie să renunțe la masca lui Saint-Just, chiar dacă rămâne țeapăn și impudic ca un pistil de „Crin”, Antonescu are toate șansele să armonizeze păreri, să stingă patimi și să focalizeze doctrina liberală spre problemele economice, spre România reală. Și toată această vânzoleală și dare în gât, atât în PD cât și în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
s-ar fi făcut dacă Europa civilizată nu și-ar fi trimis pe malurile Dâmboviței o fostă glorie a ecranului, care, prin anii ’50, scandalizase lumea cu nerușinarea ei, ajunsă acum o prună uscată pe lozniță, incapabilă să mai fie impudică, dar numai bună să se ocupe de dulăii scăpați pe străzi. Apoi s-au făcut niște adăposturi și pentru oameni, dar n-au mai fost așa mediatizate... Cine nu-și mai amintește despre podul de la Mărăcineni? Câtă vorbă, cât tam-tam
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se întrevăd în fluxul continuu de senzații, în furia dezordonată a imaginilor, în gâlgâirea impresiilor primare. Este o poezie grea, zguduitoare până la teroare, de o cumplită acuitate și de o brutalitate a verbului vecină cu cinismul, apăsător de concretă, senzuală, impudică, dezgolind ceea ce fusese mereu îndemnată să acopere și trecând nonșalantă pe lângă ceea ce făcuse obiectul anterioarelor descoperiri ale poeziei. Fruct al unei sensibilități baroce cristalizate în forme profound personale, La Baad, acest discurs liric ce are forța copleșitoare a premonițiilor dăruitului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la nivel european și angajații îl prețuiesc. Când zidirea ajunge la o astfel de performanță, orice politicianism este de prisos pentru oameni. Nu vreau să spun că nu trebuie să ne conducă politicienii plecați dintre noi, că politica ar fi impudică, dar nimic din ce este intim și ticălos omenesc nu-i este străin politicianului, atunci când vrea să impună forme goale. El apelează la orice și nu se mai teme de ridicol. Potența sexuală este și ea percepută ca o însușire
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ultimul ambasador american, că ele sunt astăzi perfect funcționale după standardul democratic și că sunt apreciate ca parteneri credibili și profesioniști de cei ce au, cu siguranță, toate informațiile necesare unei astfel de judecăți. Atunci, care ar fi baiul? Ridicând impudic un colț al plapumei, Traian Băsescu ne sugerează, cred eu, că foști ofițeri, deși dezactivați între timp, se folosesc de platoșa pe care le-o oferă legea conspirării precum și de rețelele economice subterane și, având acces la informații clasificate, devin
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
37 de ani, o adolescentă rebelă și sensibilă, gata să facă gașcă cu fetele ei, spre eterna stupoare a minților închistate și spre vibrantul lor amuzament iubitor. "Care crezi că va fi ultimul tău gând înainte de a muri?" o întreabă impudic Teleșpan. Iar ea îi răspunde: "Că o să râdă foarte tare domnii de la morgă când or vedea că pe mâna moartei scrie ALIVE." Alive, volumul care cuprinde prozele Petronelei Rotar, de pe blog și inedite, va intra zilele astea în librării, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]