1,010 matches
-
impună În fața drepturilor pozitive a fost Întâmpinată cu numeroase sarcasme. Ne vom mulțumi să le cităm pe cele mai cunoscute. Astfel, Montaigne spunea: „Sunt șugubeți atunci când, pentru a conferi o anumită siguranță legilor, afirmă că există unele ferme, perpetue și imuabile, pe care le numesc naturale, care sunt Întipărite În neamul omenesc prin Însăși esența lor” (Montaigne, 1962, t. 1, p. 652). Și mai radical, Pascal scria: „Ei mărturisesc că justiția nu face parte dintre aceste cutume, ci se găsește În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
relativitate. Așadar, „este recuzat Însuși proiectul unei Declarații a drepturilor omului ca proiect metafizic, ca o imposibilă punere Între paranteze a realului În diversitatea sa contingentă” (Binoche, 1989, p. 15). Urmează critica teologică: contingențele realului sunt raportate la o ordine imuabilă a Creației, ordine În care, la fel ca În dreptul natural medieval, fiecare Își are locul său. Drepturile omului, din această perspectivă, sunt o mască a corupției. Cele două critici, empiristă și teologică, se unesc apoi pentru a da naștere unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fiu Înainte de a fi frate, fiică Înainte de a fi soră. Așa m-am născut, nu am devenit astfel. Conformându-se acestui model familial, multe societăți restrânse, ordine religioase și loje masonice și-au ales o structură asemănătoare. O ierarhie cvasi-ancestrală, imuabilă, fundamentează și justifică autoritatea Tatălui sau a Maestrului. Încorporarea fiecărui „frate” se sărbătorește printr-un ritual În cadrul căruia practica terorizantă a jurământului Îi pecetluiește solidaritatea cu grupul și, În același timp, Îl distinge de cei care nu sunt membri. Însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de demnitate. Însă ține prea puțin cont de diversitatea persoanelor, de condiția materială a fiecăreia și, mai ales, de greutatea istoriei lor, ca și cum apartenența lor la specia umană, la marea familie a oamenilor, ar semnala o natură umană universală și imuabilă, căreia nimeni nu i se poate sustrage. Însă mitul acesta, așa cum observa Roland Barthes, „constă În a plasa Întotdeauna Natura la baza Istoriei” (Barthes, 1957). Astfel, paradigma familială este dublu limitată la a servi drept fundament conceptual clar ideii de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În primul rând, așa cum s-a evidențiat În numeroase relatări de călătorie Încă din Antichitate, ele diferă de la o comunitate la alta. Apoi, moravurile sunt stabile și contribuie astfel la coeziunea grupului pe care Îl caracterizează. Și totuși, nu sunt imuabile, ci pot suferi transformări. Sociologia este astfel obligată să-și pună mai multe tipuri de Întrebări: cum se constituie moravurile? Prin ce mecanisme se impun? Ce marjă de manevră le permit ele actorilor? Răspunsurile la aceste Întrebări pot veni din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai trebuie să-i stea În cale. Referința la popor se sprijină pe o logică teritorială preexistentă; ea permite ca apariția democrației reprezentative să se Înscrie În prelungirea acestei logici. Oricât ar fi de subtil, dispozitivul astfel constituit nu este imuabil: din clipa În care teritoriul național Încetează să mai formeze un cadru de identificare pertinent, referința la popor alunecă din registrul unitar În registrul rebel. Estomparea formelor obișnuite ale acestui tip de referință Își găsește explicația Într-un proces de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
științei contemporane, simple atribute ale unui „om etern” convențional, el însuși construit prin abstractizare. Multe dintre categoriile „veșnice” sunt, în fapt, profund condiționate cultural; este virtutea oricărei ideologii aceea de a prezenta realități, în fond arbitrare, drept conforme unui adevăr imuabil și, ca atare, inevitabile. Riscul pe care îl presupune ignorarea culorii albe a acestui lut este cel al anacronismului, prin care, sub aparența obiectivității, înlocuim discret realitatea de studiat cu cea cunoscută, exoticul cu familiarul, variabilele cu constantele, pe „ceilalți
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
francez F.R. Chateaubriand (1799-1850) a reinventat termenul de modernitate, caracterizată prin lupta dintre "nou" și "vechi". Sugestivă și pentru filosofie rămâne observația lui Ch. Baudelaire (1821-1867), conform căreia arta modernă nu redă numai fugitivul și tranzitoriul, ci și eternul și imuabilul. Adesea, modernitatea se rezumă la genuri de creșteri: fie ale bunurilor, capitalurilor și populațiilor locale antrenate în programe moderne de viață, fie prin creșterea organizărilor formale ale societății democratice, fie prin creșterea mobilității populației sau a mobilității socio-economice, fie prin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nivelul "profanului", ignorând importanța scopurilor superioare și a principiilor călăuzitoare către adevăruri transcendente și cunoaștere supremă. Contemplarea este de resortul inteligenței. Când funcționează, ea duce la înțelegerea stabilității lucrurilor, în lumina unui principiu-sursă ca cel susținut de Aristotel prin "motorul imuabil". Pentru că în epoca modernă se urmărește mai ales acțiunea, schimbarea cu viteze comparabile matematic cu viteza luminii (în teoria relativității restrânse), dar și cu noile rachete, acceleratoare de particule ș.a., lumea poate înclina spre obsesiile analizelor și fragmentărilor perpetue ale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
convingătoare, diverse, eficiente. Fără să promovăm un optimism nefundat, opinăm că multiplicarea și diversificarea modelelor familiale, alături de modelul clasic, tradițional al familiei conjugale, constituie un semnal că nici un model de organizare familială nu trebuie absolutizat, considerându-l universal valabil și imuabil. Cei care străbatem spațiul școlar de ceva timp, știm că există copii proveniți din familii monoparentale sau care trăiesc în concubinaj care au urmat un traseu școlar excelent, la fel cum există și copii proveniți din familii înalt educogene care
Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
independent de practicile care le creează și le dau conținut. Structura nu există fără proces, iar procesul nu există fără reiterările lui în fiecare interacțiune dintre actori. Autoajutorarea și politica de putere sunt instituții ale anarhiei, nu caracteristici exogene și imuabile ale ei. Același statut îl au și concepțiile despre securitate care se bazează exclusiv pe considerarea propriului interes; ele sunt doar instituții particulare existând într-un mediu anarhic cel internațional, unde instituțiile se definesc ca seturi relativ stabile de identități
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
sau simplu nihiliste. Poziția adoptată de Fukuyama este una a dinamicii culturale lineare, de sorginte evident iluministă. Când se referă la înaintași sau la acei contemporani care analizează tranziția, Fukuyama menționează că aceștia consideră ordinea socială ca fiind un dat imuabil, transmis din generație în generație, fără surse și posibilități de variație istorică. Dar cultura, în ciuda schimbării lente, este eminamente dinamică. Apar noi reguli, semnificațiile valorilor și credințelor variază în timp, normele tradiționale sunt reinterpretate, întrucât societatea, comunitatea sau grupurile umane
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de la Adrianopol (1829) face demersuri pentru a candida la tronul Moldovei, dar nu i se permite întoarcerea în țară. Moare de ftizie. Ideologic, T. este un precursor al pașoptismului. Adept al mecanicismului iluminist, socotea că lumea este guvernată de legi imuabile și universale. Când mecanismul social se învechește, resorturile uzate trebuie schimbate, spre a restabili echilibrul originar. Înlocuirea, inevitabilă, se face prin evoluție, nu prin revoluție. Singura formă de guvernământ pe care T. o aprobă este autocrația luminată. A condamnat vehement
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
într-atât a socoti fiara fie inexistentă, deci legendară, fie de o fabuloasă abilitate de a se feri de oameni, de la care nimic bun nu era de așteptat, imaginea bestiei ipotetice intrase atât de mult în zestrea mea de date imuabile, încânt am simțit ceva surpându-se în mine, iremediabil, fără recurs întru redobândirea inocenței. Gripa mă părăsi cum mă și apucase, într-o fracțiune de secundă - înlocuită cu un sever atac de cord. Îi stătuse atât de bine reptilei - căci
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
real, în afară de Ființa transcendentă de Care întreg universul atârnă. În nici o făptură în afară de a Sa, inteligența nu găsește acea suficiență care să-i permită de a exista prin sine în afară de participarea la ființă. Ființa cu adevărat reală este ceea ce este imuabil, care nu este subiect nici al creșterii, nici al împuținării, la care toată creatura participă și care nu se diminuează prin această participare”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 333B. footnote>. Conceptul de participare
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
SÎnt o mulțime de lucruri pe care trebuie să le discutăm și nici unul dintre ele nu este important. De fapt, nimic semnificativ nu s-a Întîmplat de cînd ai plecat. Așa-i place lui Wakefield. Casa ar trebui să fie imuabilă, neschimbată. Petreacă-se lucruri mari În altă parte, nu În orașul meu iubitor de distracție. Zamyatin are un apartament În care Wakefield nu a fost niciodată, dar știe că se află Într-una din acele clădiri de lîngă autostradă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al devenirii. Indiferent c? sunt proiectate În universul celest, În lumea magicului codru sau a palatelor de cle?tar din inimă m?rii, elementele ce configureaz? spa?iul poetic descris tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice: luna devine simbol, imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal? etc. Universul subacvatic este descris ca un imens labirint arhitectural, desf??urându-?i ț?cut frumuse?ea În sclipirile argintii ale astrului nocturn. În inima ??mântului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
universul, cu alte cuvinte de a dep??i limitele contigentului, ale unei existen?e finite, printr-o subtil? incursiune În lumea mitului, motiv pentru care elementele ce-1 compun tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice (luna devine un simbol imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal?). Descrierea cet??ilor antice (Babilon, Egipt, Grecia, Dacia) reprezint? astfel un exemplu elocvent ce relev? pe de o parte viziunea arhitectural? a poetuluidemiurg, „titanica sete de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și vast efort de susținere și de planificare a inovației tehnice. Lenin Însuși fusese foarte impresionat de rezultatele mobilizării industriale germane și considera că aceasta arătase cum poate se poate socializa producția. Tot așa cum credea că Marx descoperise legile sociale imuabile, comparabile cu legile evoluției formulate de Darwin, el era convins și că noile tehnologii ale producției de masă erau legi științifice, și nu construcții sociale. Cu doar o lună Înaintea revoluției din octombrie 1917, Lenin scria că „războiul, prin transformarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
University of California Press, Berkeley, 1963. Uneori, un drept considerat cutumiar nu avea, de fapt, o istorie prea Îndelungată. Întotdeauna era În interesul cel puțin unei părți - care se temea de o renegociere dezavantajoasă - ca aranjamentul existent să fie considerat imuabil și intangibil. Se Întâmpla uneori și ca balanța puterii să atârne În cealaltă direcție. Vezi În acest sens explicația pentru declinul de lungă durată Înregistrat În Franța În materie de plată a zeciuielilor: Emmanuel Leroi Ladurie și Joseph Gay, Tithe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
aceste sate uric de la Alexandru cel Bun. Domnul dăruia în schimb “satele noastre drepte și proprii, patru sate pe Bistrița: un sat Slugani, al doilea sat Chicoșești, al treilea sat Călienești, al patrulea sat Lățcani. Așadar, domeniul mânăstirii nu era imuabil, se adăugau noi achiziții de sate sau bunuri funciare, se făcea schimb de sate. Când are loc schimbul de sate din 1500, mânăstirea dăruia patru sate, unul dintre ele figurând în privilegiul imunitar din 1467. Dar, pe lângă cele 31 de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
duc pe autor la concluzia că sacrificarea lui Eminescu nu ține numai de trecutul bine sedimentat, ci și de prezentul confuz, tranzitoriu. Mai mult: pe Eminescu îl așteaptă o soartă similară și în viitor! Explicația ar consta din acest adevăr imuabil devenit, din păcate, clișeu: ființa și spiritul poetului se confundă cu ființa și spiritul acestui neam greu încercat de istorie, dar conștient de menirea sa. Întrucât în articolele sale Eminescu s-a dovedit în permanență "inflexibil cu principiile și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu preconiza o reîntoarcere ontologică, nu factologică, în sensul unei "recuperări arheice", ne asigura și Theodor Codreanu. Interogația stă însă în picioare. Oare schimbarea (ca mutație etnică și "cuvânt magic") ar fi posibilă? Sau, dimpotrivă, spiritul unui neam se vădește imuabil, conservându-și, în pofida infiltrațiilor, a metisajului din vremurile noastre, plasma etnică? Să mai adăugăm că moralistul Cioran, contemplând delirul eului de odinioară, se dezicea de acele afirmații "incredibile". Ele îi păreau "obsesiile unui străin", venind din preistorie, va recunoaște în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modurile de existență cele mai diverse, dar În care se manifestă totuși, anumite concordanțe importante și-un fel de unitate În tendințele fundamentale. Se poate afirma, cu o anumită aproximație, că legile și cutumele diferitelor popoare reflectă nu numai formule imuabile de evaluare etică, dar, de asemenea, Într-o anumită măsură, conținutul propriu al principiului suprem, care nu apare În toată plenitudinea sa decât la o conștiință complet evoluată. Evident, diferențe vor exista mereu, dar nu trebuie să se confunde niciodată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legile ce decurg nemijlocit din această natură și care sunt, În consecință, primele legi fundamentale”. Întemeiat pe aceste exigențe devenite clasice, Giorgio del Vecchio evidențiază o dominantă a Dreptului: „Protecția constantă a drepturilor naturale ale persoanei este, În consecință, scopul imuabil al Statului, misiunea primară pe care el este chemat s-o Îndeplinească și la care el nu poate greși, fără a se priva de titlul care justifică existența sa. Statul În chip rațional Înțeles este, Într-un cuvânt, punctul ideal
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]