322 matches
-
din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine un handicap pe terenul mișcător efortului artistic. Astfel de "inadaptați" - precum naratorul din roman - sfîrșesc prin a mutila fie conturul translucid al artei, fie pe cel al propriului suflet. Personajul principal din Desenul din covor reușește, într-un anumit sens, să le facă pe amîndouă. Naratorul este un tînăr critic
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
-ntorc la tine mamă/ cum se întoarce firul de iarbă-n/ rădăcini” (Reîntoarcerea). Explicabil, satul apare marcat de o stare critică. Ea e indusă atît de factori de civilizație care nu-i sînt favorabili, cît și de fibra lăuntrică a inadaptatului la modul congenital, care-l evocă. Prezentul fiind o deplîngere a ceea ce n-a fost să fie, privirea bardului se rotește către istoria consolatoare, marcînd cu fior anii „stelei roșii”, „stînca-sinistră-roată”, adnotînd „noaptea lui Ștefan cel Mare” sau adîncind perspectiva
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
a se uita cu mirare la marginea unor lucruri pe care le contemplă cu tandrețe, din neputința de a se adapta ritmului lor. E o duioșie mirată și o tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită de inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
detestat de toți și promite să explice de ce, fără s-o și facă, până la urmă. Dezacordul cu ceilalți ține de libera exprimare a opiniei și de o anume democrație a gusturilor. Eugen Ionescu, fost coleg de clasă, îl crede un inadaptat incurabil; Mircea Eliade găsește microromanul Interior lipsit de subiect, confuz; Blaga, căutat la Cluj pentru încurajări, consideră irealizabil proiectul de a descoperi originea limbajului. Nu e sigur că lui Constantin Fântâneru i-ar fi convenit neapărat comentarea sa ca precursor
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
II. Născut în 7 ianuarie 1845 în Oberdreis, un sătuc aruncat într-o vale din podișul Westerwald, de pe malul drept al Rinului, Paul își arată de timpuriu natura placidă și excesiv de naivă, la care stîngăciile inerente vîrstei dau impresia unui inadaptat fragil, pentru care concretețea lucrurilor constituie o piedică de netrecut. De la tatăl, preot venit din Niederrhein, Paul nu va moșteni decît o atipică sensibilitate religioasă, căreia nu va reuși să-i dea vreodată un tipar creștin, de unde și fascinația pe
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
1989, dimpreună cu criticii lor, au un fel de vinovăție abstractă, adusă la concret prin neputința sau neplăcerea lui C. Rogozanu de a-i parcurge. Literatura lor este de necitit din simplul motiv că nu o poate citi el. Sunt inadaptații la noua lume, smulși din contingent, fără contact cu realitățile de azi. Pe de altă parte, dacă un Octavian Paler sau un Andrei Pleșu au succes nu numai la critică, ci și la publicul larg, aceasta nu reprezintă o notă
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
interior. Sunt secrete ale lui Polichinelle și secrete mortale. Și Pristanda, și Anghelache sunt slujbași, dar între unul care fură cu măsură și face mici servicii și unul care se pretinde singular, de pierdut are cel din urmă. Pe acești inadaptați, pe care Caragiale îi refuză, cum îl refuză pe Lefter, pentru că lumea lor încă nu se născuse, îi va prelua Mateiu. Scoțând din ei efigii ale bătăii de joc a destinului. Fără milă, și fără părtinire.
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
un "ochi exersat": "dimineața ieșeam pe regretul acela de ușă, cu capul în jos, cu ochii închiși, și răspundeam la întrebările lor (...) politicos, dar anapoda, adică tot de-a-ndoaselea". O alegorie există, cu siguranță, însă aceasta vizează numai și numai condiția inadaptatului, a eternului inoportun, ros de probleme cerebrale, care nu reușește niciodată să se sincronizeze lumii exterioare. Orice altă lectură ar fi, pe acest calapod, deplasată, iar de multe ori "simbolurile" sunt rezultatul unor jocuri gratuite de limbaj: "Privind senin, superior
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
simple, în sensul că ele dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu sunt în nici un caz simplificante. Naivitatea" este una mimată, pe alocuri confundându-se chiar cu "ideea", cu problema în sine, pentru că ea reflectă imaginea inadaptatului într-o lume beckettiană, marcată de indiferență, blazare și nepăsare. "Marginalul" este chiar Omul, în sensul de ultim luptător al rezistenței, pe bastionul umanității, afectat de o amnezie temporară. El poate fi eroul cuceritor, de a cărui forță profită niște
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
forță profită niște personaje frivole pentru a urca ierarhia socială (piesa Discurs pentru un fotoliu confortabil), Sisif însuși, a cărui dramă începe cu adevărat atunci când stânca nu mai vrea să se rostogolească la vale (Idolul de ceară) sau cerebralul, intelectualul inadaptat, care discută problemele artei înalte într-un mediu blazat, de cafenea, unde apare "anormal" și ridicol ("Nu vreau să dansez!"). Profesiunea "realei valori", ca și modestia sunt catastrofale, când se opun diletantismului arogant și oportunismului, iar timiditatea este un flagel
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
Fred era fascinat de Hitler, convingerile lui naziste s-au adâncit cu ocazia vizitei pe care a făcut-o în Germania la începutul anilor ’30, a rămas un rasist înverșunat, a căzut și el în patimă beției, a devenit un inadaptat social. John Cheever și-a ales o cale numai a lui, a depus eforturi supraomenești pentru a pătrunde și a-și consolida poziția în lumea literaturii, pentru a cizela construcții epice de o rotunjime fără cusur. Dacă o catastrofă ar
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
performanță stă în abilitatea autoarei de a construi un roman în interiorul unui monolog de factură joyceană. În Coborîrea de pe cruce personajele trăiesc împătimite de artă sau de credința în divinitate, ceea ce le îngreunează inserția în real, făcînd din ele niște inadaptați. Inapți să trăiască în realitate, inapți să-și trăiască iubirile pămîntene, apți numai pentru sacrificarea acestor porniri în numele unui ideal. Situarea artistului în răspăr cu lumea (e vorba aici despre un pictor, Theo, a cărui existență ne este povestită de
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
dacă nu cumva e vorba de „un disconfort al conștiinței”, o tristețe profundă care dezvoltă recompensatoriu „organe pentru voluptate”. Sub titlul Falsul poet minor, G.Grigurcu încearcă să-l scoată pe poet de sub zodia prejudecății minoratului, vorbind despre „orice mare inadaptat șcareț este un regresiv prin instinct”. Doar Ion Pop consideră că Emil Brumaru își edifică universul „în absența oricărei conștiințe a frustrării” tocmai prin autonomia imaginarului, în timp ce N.Manolescu și I.Negoițescu subliniază înainte de orice gratuitatea jocului, a imaginației și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
și dizolvarea în lumină Cînd Corneliu Ratcu a sosit în Călărași avea douăzeci și nouă de ani. Era bine clădit, călca sigur, iar părul negru, barba stufoasă și căutătura mai mereu încruntată îi dădeau un aer puțin exotic, de turist inadaptat și gata oricînd să înceapă o nouă experiență. Turismul s-a transformat, însă, rapid, în navetă pe ruta Călărași - București, via Ciulnița, și a sfîrșit ca o formă de captivitate asumată. Au trecut de atunci peste douăzeci de ani. Părul
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Prieteniei i se închină un mișcător omagiu, iar curentul onirist este revizitat cu emoție, exactitate și competență. D. Țepeneag beneficiază de un minunat portret, foarte autentic, de excentric și de etern exilat, fie în propria patrie, fie în străinătate: mereu inadaptat și "altfel", având, în plus, curajul asumării unui activism ce-l face încă mai curios, total atipic. Sunt secvențe ce pot intra în bibliografia obligatorie a onirismului și, generic, a perioadei respective. Prin demersul său, S. Damian dorește să ia
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Dar ne lovim de o altă contradicție: dacă imaturitatea e autenticitate, de ce scriitorul recomandă să ne eliberăm de ea? Poate pentru că imaturitatea e benefică numai cimentată prin cunoaștere de sine. Pusă la încercare, maturitatea are avantajul de a securiza prăpăstioșii. Inadaptații. De pildă, în exil, Gombrowicz scapă de multe inadecvări numai pentru că îi este confirmată mereu imaturitatea. În acest scop el are de întreținut dorința de joc. Livius Ciocârlie crede că joaca lui Gombrowicz „nu e atât a unui glumeț, cât
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
de pildă ,semnificația profundă" a ,faptului că bourul de odinioară a rămas un bou-bouț". Pentru Mihai Cimpoi, Povestea cu cocoșul roșu e un mare roman parabolic, în care este angajat un cuplu caracterologic: Serafim Ponoară, ,ingenuul aservit frumosului, firea angelică inadaptată la destin", și Anghel Farfurel, ,îngerul căzut, ușor demonizat, adaptat caraghios la noile realități, fiind aservit în toate utilitarismului". Acest cuplu ar ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
noi de N. Filimon. E ocazia unei recapitulări, în care sunt reamintite ca repere în istoria personajului de roman: Dionis al lui Eminescu, Dan al lui Vlahuță, Neculai Manea al lui Sadoveanu, strecurându-i aici, cu totul inadecvat, și pe inadaptații lui Brătescu-Voinești; dar echivalentul lui Dinu Păturică este, bineînțeles, Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu. Conchizând că romanul românesc e prea liric și dominat de învinși, E. Lovinescu nu pomenește de Mara, care i-ar fi oferit exemplul altui tip
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
urmă de subversiune. înțelegem mult mai multe lucruri despre vremea de atunci din radiografia neutră a unei ședințe de cancelarie sau din campania de strîngere a borcanelor unde se întîlnesc cei doi, decît din mii de pagini cu revoltați și inadaptați care bîntuie marile noastre romane dostoievskiene. Iar dragostea n-are nimic din artificialul insuportabil din romanele lui Nicolae Breban sau Augustin Buzura. După ce în fine cei doi fug împreună, dragostea pe care ei o trăiesc și pentru care au renunțat
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
un capăt la altul. Toate personajele suferă de lipsa unei inițiative existențiale, ale cărei motive autorul nu le formulează explicit. Un blocaj ambiguu dar puternic îi ține pe protagoniștii monologurilor în afara fluxului vieții sociale. Nu sunt niște ratați, dar voluntar inadaptați și blazați, mai mult martori decât actori sociali, iar revolta, atunci când poate fi detectată, se consumă muțește, undeva într-un for interior. "Criza" este oarecum confuză, poate doar o bizară stare mentală. În Be Cool Honey-Bunny vocea narativă se întreabă
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
pornește, la fel cum inadecvate sînt și titlurile poemelor în care găsim o prețiozitate artificioasă: sex coral în paralipomenă, mieunat de vulturi în templu, invitație la orgasmul din rană, dardanelele reculegerii, psalm fără napalm. Meditațiile filozofice sunt cele ale unui inadaptat și astfel apar definiții de genul: "genul crăciunurilor: a contempla un imbecil e un lucru exemplar", "a merge pînă la capăt nu are sfîrșit." Fragmentele reușite ale acestui volum sunt puține și par rod al hazardului: "ce zi de dragoste
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
luptă de supraviețuire morală fără apropiați și fără prieteni. Wittgenstein fierbe în sine și se izolează tot mai mult, intrînd în pielea unui intelectual pe cît strălucitor, pe atît de nesuferit în apucăturile sociale. Dar ce este remarcabil la acest inadaptat e că transa mistică se petrece în afara tiparului clasic de trăire în duh. Wittgenstein e un mistic fără preocupă ri religioase: nu se regăsește în nici o ecclesia, nu are putința credinței, nu înțelege virtuțile rugăciunii, vede în dogme niște absurdități
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
o face, pentru că mai important decît coerența purificată în retortă este efortul de-a înțelege, de-a fi cel mai umil cititor al unui text pe care pretinzi, ipocrit, că nu-l cunoști. De pildă, poezia lui Bacovia, a unui inadaptat de-o stîngăcie sfidătoare. Vedem, citind o "cronică" mult mai lungă decît pagina obișnuită de revistă, dar scrisă cam la fel, cu aceeași miză, cum "calea de acces" începe să nu mai fie "metoda" criticului, ci secretul comun al lui
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
șmecheri". Camil (familiaritate miticească, deh...) nu intră, orice s-ar spune, între cei suspectați c-au pus o trăsătură la tipul șmecherului de București (pe care am ajuns, deja, în forma lui bună, să-l regretăm). Orice sînt personajele lui, inadaptați, neconsolați cu veleități suicidare, oameni de onoare și de secret într-o lume a făcăturilor și-a indiscrețiilor, dar nu șmecheri. Totuși, șmecherul de viță, care joacă feste (v. Mitică) cu-aceeași sublimă gratuitate cu care poetul scrie versuri, păcălindu
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
loser li se adaugă acum, uneori în imediată alăturare: "să nu fie considerat un loser, un perdant", observatorcultural.ro). Dubla obsesie a succesului și a ratării e mereu prezentă în cultura română, în cheie fie sentimental-dramatică (eroul sămănătorist e un inadaptat și un învins adică, în jargon recent, un outsider și un loser) fie parodică și (auto)ironică (melodia "Ce bine-mi pare c-ai luat țeapă!" e un ultim exemplu de recurență a temei, interesul ei ținînd poate și de
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]