688 matches
-
umor, tăios sau dimpotrivă, cu duioșie. Ceea ce rămâne despre țara lor din scrierilor a lor este asemeni unei chirurgii: se arată tumorile, chisturile, excrescențele, anomaliile tocmai pentru a elibera trupul țării lor de exotica povară a prostiei, a încremenirii, a inadecvării, a trivialității, a nepăsării, a proastei administrări. Ei înțeleg că sunt responsabili pentru viitoarele modelări ce vor să vie. - Intelectualii propagă uneori în mase antimodele. Printre cei care scriu, sunt oameni talentați, excepționali, unii chiar geniali. Personalitatea lor are forța
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
atât de mult, până să comit un păcat de moarte, de neiertat, pentru care, Dumnezeu, în dreptatea sa, să fie nevoit să mă zvârle în focul gheenei” O conștiință roasă de foame, mai are ea dreptul să roadă și micile inadecvări ale faptelor cu riguroasele principii ale creștinismului? Oare dreptatea ar fi primat în acest caz în ochii lui Dumnezeu sau mila, dragostea, iubirea? Un intelectual care-și ascute nemilos conștiința de sine în sentințe autodevoratoare este incorect față de sine. Iubirea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tot de registrul paraverbal, deci non-rațional. Un consumator intră în alertă urmărind la un vânzător alți parametri decât indicatorii logici. Nu fisurile din structura logică a discursului ne semnalează minciuna, ci privirea, gestica, pauza nejustificată, inflexiunile vocii, culoarea pielii, bâlbâiala, inadecvarea dintre poziția corpului și conținutul verbal. Uneori însă, consumatorul nu mai e sensibil la nuanțe, el preia tot, chiar și ceea ce e indigerabil. Cât despre succes, la noi, ca și aiurea, acesta înseamnă nu numai altitudine cât mai înaltă, dacă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
inaderentă la mecanismul celei mai bune dintre lumile posibile? America este pentru el profund artificializată. Aici regăsești în carne și oase omul recent al lui Patapievici, aici regăsești postmodernismul nu în teorie ci aievea. Postmodernismul să fie cel ce suscită inadecvare? Cultura nu înseamnă oare artificialitatea cea pe care o desfide atât, nu înseamnă rupere de natură? Și atunci de ce fuge de străzile care au renunțat la peripatetică, de ce fuge de puii umflați de hormoni și antibiotice, de ce fuge de cardul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
general, abia în situații reale, de îndată ce sunt populate cu oameni, de îndată ce aceștia trebuie să interacționeze, să se raporteze unii la alții, și împreună, la scopul organizației, abia atunci structurile organizatorice își relevă viabilitatea, tăria sau slăbiciunea, gradul de adecvare sau inadecvare. Interacțiunea umană dă naștere la o serie de fenomene psihosociale menite să asigure buna funcționalitate a structurii organizatorice, să o corijeze sau chiar să o schimbe, să o facă suplă, flexibilă, eficientă sau, dimpotrivă, greoaie, împovărătoare, ineficientă. Iată de ce credem
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Totodată, oamenii tind să ofere răspunsuri acceptate social. Vroom arăta de altfel că # răspunsurile pot proveni dintr-un proces defensiv propriu respondentului care poate atribui momentele de satisfacție propriilor sale calități, în timp ce insatisfacția o proiectează pe mediu, mai mult decât inadecvărilor și deficientelor profesionale (apud Altman et al., 1985). # În fine, metoda este retrospectivă și ignoră fenomenul de recență a evenimentelor; ea presupune luarea în considerare doar a declarațiilor făcute, fără a se cerceta comportamentul real/actual în muncă. Aceasta face
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mereu într-o poziție submisivă în raport cu un șef sau cu un client puternic; workaholicul frustrat; workaholicul narcisic - trăiește un intens sentiment de insecuritate datorită unor experiențe timpurii și este dependent în mod compulsiv de muncă pentru a reduce sentimentul de inadecvare; workaholicul obsesiv - are o pasiune pentru strictețe, ordine, structură și pentru activități de muncă cu început și sfârșit clar delimitat; workaholicul pasiv-dependent - este dependent în virtutea nevoii sale de a fi protejat, îngrijit și condus prin structura activității de muncă; workaholicul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
subalternii sau experții nefiind consultați; managerul concentrează întreaga putere, ocupându-se chiar și cu probleme de rutină; organizația nu dispune de un sistem informațional adecvat, orientându-se după intuiții. 6.2.4. Stilul depresiv Este marcat de sentimente de vină, inadecvare, autoreproșuri, sentimentul neputinței, disperării; senzația de a fi la discreția evenimentelor; capacitate redusă de gândire clară; pierderea intereselor și a motivației; incapacitate de a se bucura. Acest stil de personalitate este marcat de ideea neajutorării și lipsei de speranță. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
poată realiza o reformă centralizată a actualului sistem puternic orientat teoretic și ideologic, foarte elitist, în care grupurile profesionale exercită presiuni redutabile în cadrul sistemului. Soluția, găsită de englezi în urmă cu mai bine de cincisprezece ani - când a devenit evidentă inadecvarea curriculumului la necesitățile economiei engleze -, constă în descentralizarea sistemului de învățământ, atât în plan decizional, cât și în cel financiar. Altfel riscăm să producem în continuare semispecialiști în literatură și în glorioasa istorie a neamului care nu-și găsesc loc
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în accentuarea mobilității sociale și în democratizarea societății. Reproducând analizele lui Anderson, cu datele originale, dar și cu alte date, Boudon (apud Cherkaoui, 1997, pp. 199-200) obține aceleași rezultate, însă reface interpretarea, arătând că lipsa de asociere constatată se datorează inadecvării dintre ritmurile de schimbare a structurilor școlare și, respectiv, sociale. Boudon explică paradoxul plecând de la premisele modelului meritocratic. Nivelul de instrucție al fiului depinde de statusul social al tatălui, iar statusul social al fiului depinde de nivelul de instrucție al
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
necesară o adecvare între cele două relații de determinare, ceea ce nu este cazul în majoritatea țărilor analizate. Rotariu (1985) a reluat aceeași problemă și a propus o interpretare în termenii efectului pervers. El arată că nu este necesară existența vreunei inadecvări între cele două structuri de mobilitate pentru apariția paradoxului lui Anderson, acesta fiind rezultatul măsurării celor două tipuri de mobilitate la nivelul întregii societăți, fără a se face analize separate pentru diferite categorii sociale. În cazul categoriilor înalte apare efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
trebuie structurat spre a putea fi controlat de subiect prin elementele sale; ritmurile de învățare sunt diferite, elevii ”buni” au ritm alert II.1.2.Condițiile interne și cele externe ale învățării Problema generală a învățământului din toată lumea este relativa inadecvare a învățării școlare la posibilitățile individuale ale elevilor, inadecvare cauzată atât pe actuala organizare pe clase și lecții ( conform necesității educării unui număr cât mai mare de elevi, cât mai bine și cu un consum minim de resurse umane și
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
prin elementele sale; ritmurile de învățare sunt diferite, elevii ”buni” au ritm alert II.1.2.Condițiile interne și cele externe ale învățării Problema generală a învățământului din toată lumea este relativa inadecvare a învățării școlare la posibilitățile individuale ale elevilor, inadecvare cauzată atât pe actuala organizare pe clase și lecții ( conform necesității educării unui număr cât mai mare de elevi, cât mai bine și cu un consum minim de resurse umane și materiale), cât și de lipsa unei teorii acceptabile a
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
figurilor de suprimare: ambiguitatea și indeterminarea. Tăcerea, ca extremă a figurilor reductive, poate fi goală sau redundantă, țipătoare și ostentativă, Încăpățînată sau plină de Înțeles, indiciu al interiorizării, absorbție a unor fapte exterioare În zonele intime ale subiectivității, conștiință a inadecvării dintre vorbire și nevoile spirituale, Înlesnire a contactului direct cu esențele. „Tăcerile cu valoare stilistică, tăcerile din punct de vedere literar expresive sînt totdeauna pline de Înțeles, chiar dacă Înțelesul se lasă greu tradus. Dificultatea descifrării - stimulatoare pentru receptor - poate fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite de cele ale stilului narativ aperspectival. Aplicarea criteriilor și standardelor perspectivismului unei opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită valoare euristică pentru teoria interpretării, însă trebuie să ținem seama de inadecvarea istorică a unui asemenea punct de vedere. Astfel, va fi necesar să definim mai exact termenii "perspectivism" și "aperspectivism" în capitolul despre perspectivă. În timp ce unii angliști din Germania, precum și anumiți naratologi englezi și americani preferă să folosească în analiza intermedierii
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
manifestările) profanului. Doresc să ilustrez prin acest exercițiu presupozițiile necritice ale demersurilor celor doi autori, pe baza cărora se clădește întreg eșafodajul privitor la sacru și la înțelesurile lui. Cu alte cuvinte, se pot recunoaște cel puțin două trepte de inadecvare, ambele izvorâte din propensiunea pentru împietrirea în „obiect“, regăsită la nivelul limbajului în multi plicări și disocieri terminologice. Cele două „obiectivări“ forțate, nelegitime din perspectiva unui discurs religios propriu unei tradiții autentice, sunt următoarele: 1. instanțierea sacrului, prin utilizarea acestui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
îi vorbește lui Moise, spunându-i să se întoarcă. Subliniez, așadar, că acuzația de „idolatrie“ îmi pare cu totul neîntemeiată în acest caz. Poporul nu „recade“ prin prac tici „păgâne“ în „păcatul idolatriei“, ci este vorba, mai degrabă, de o inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
V. Cerutti, care propune, în volumul Monotheism between Pagans and Christians in Late Antiquity, trasarea unei tipologii a monoteismului păgân. Observația mea cu privire la nelegitimitatea circum scrierii unui fenomen religios sub semnul atributului de „monoteism“ pornește de la premisa că există o inadecvare în privința raportării la fenomenul religios ca obiect care poate fi descris, catalogat și etichetat potrivit unor trăsături deduse exterior din texte, teologii, doctrine, rituri, practici etc. Studii recente care problematizează înțelesurile și utilizarea termenului „monoteism“ cu privire la cele trei religii abrahamice
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
crește riscul îmbolnăvirii cu virusul HIV! Mai mult se pierde decât se câștigă. Mai sunt apoi și "particularitățile României" de care, pe bună dreptate, ne cer autorii Raportului să ținem seama. Prima particularitate ar fi, din punctul meu de vedere, inadecvarea stratului profund al mentalului social românesc cu legislațiile și structurile Uniunii Europene. În Vest, legile, instituțiile, ONG-urile au apărut și crescut încet, firesc, din cutume, tradiții, mentalități. Într-un timp istoric deloc grăbit, ele s-au împlinit în forme
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
am și investit mai mult, ne-am pregătit și mai bine și ne este mai clar ce trebuie să facem. Mai puține succese am avut, însă, în sfera puterii blânde, unde diplomația noastră publică a dat dovadă de o lamentabilă inadecvare, iar neglijarea aliaților și a instituțiilor mondiale a creat o senzație de nelegitimitate care a dus la irosirea atractivității noastre. Ironia constă în faptul că Statele Unite dețin supremația în revoluția informației și sunt țara care a construit alianțele și instituțiile
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ca derivarea unei practici să fie posibilă, ecuația include, își asumă eșecul sau măcar parțialitatea. Caracteristic pentru figura eșecului este poemul Aduceți-l pe Dante, unde este lizibilă, în rama similicristică a unei alegorii sceptice, tra(u)ma deceptivă a inadecvării mesajului poeziei la un orizont politic de așteptare: „Dante intră în Siena călare pe un măgar./ În Siena sau altă umbroasă așezare de oameni./ De un an cetatea îl așteaptă./ «Dante ne va salva!» surâd municipalii./ «Ciuma, otrăvitoarele zvonuri, plictisul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
noutatea teoretică a eticii mediului. În primul caz, etica mediului se dezvoltă analog eticii medicale, în sensul aplicării într-un nou domeniu a unor principii teoretice deja stabilite. Dacă pe parcursul aplicării acestor principii sau norme morale ies la iveală anumite inadecvări, atunci se revine la principiile teoretice de la care s-a pornit, și, în general, se iau în considerare noi situații concrete și practici. Aplicăm normele derivate din convingerile noastre morale asupra problemelor mediului înconjurător tot așa cum bioeticianul aplică norme derivate
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
am elimina complet orice referire la sine, atunci ne-am afla în situația absurdă de a nu ne mai lua în considerare pe noi înșine și nu am mai avea nici o bază pentru a ne raporta la ceilalți. Impresia de inadecvare din argumentul lui Grey vine din confuzia dintre preocuparea etică pentru sine și eliminarea tuturor amprentelor epistemice ale sinelui, adică din confuzia dintre egoism și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Capitalismul ca sistem politic și economic de piață, întreprinderea ca matrice creatoare de avuție și individul ca atom social, iată pilonii credo-ului dominant pentru secolul al XXI-lea. Comunismul și socialismul și-au epuizat resursele, fiind tot mai evidentă inadecvarea și neadaptarea lor la specificul problemelor societăților contemporane. "Noul centru" se ambiționează să ofere o doctrină complexă, sincretică, o sinteză de ingrediente doctrinare atît din zona stîngii, cît și a dreptei, să elimine radicalismele de orice tip și, astfel, să
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
c u r s u l u i interesează și identificarea rolurilor și mijloacelor de realizare a metadiscursului: 1) de autocorectare (mai precis, adică etc.) sau de corectare a colocutorului (de fapt, vrei să spui că...); 2) de subliniere a inadecvării unor cuvinte (oarecum..., dacă s-ar putea spune...); 3) de eliminare a eventualelor erori de interpretare (în sens propriu..., metaforic vorbind...); 4) de formulare a scuzei (dacă mi-aș permite să spun...); 5) de reformulare (altfel spus, cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]