223 matches
-
pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea secretă, clandestina a existenței sale; teatru se joacă nu doar în fața unui public, dar chiar și pentru propria plăcere. Atingând fenomenul creativității, Pariziana incarnează sensurile estetice ale timpului. Ea este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a trăi specific teatral. Spectacolul pe care îl oferă schimba stereotipurile cotidianului imobil. Reprezentarea Parizienei se bazează pe un ansamblu de roluri pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femei, cum ar fi La Femme libre, Leș femmes de l'avenir, La gazette des femmes, Le Journal des femmes, La Voix des femmes, L'Opinion des femmes ș.a., care prezintă revendicări feminine revoluționare sau mai moderate. 35 Așa este incarnat în 1884 idealul de libertate în colosală statuie a lui F.-A.Bartoldi (cu participarea la proiectare a lui G.Eiffel), Libertatea iluminând lumea, care devine unul din simbolurile principale ale Americii. 36 Reprezentarea artistică este exemplificata de A.Higonnet
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că persoana colectivă, cum ar fi Marianne (emblemă Republicii franceze) sau Marseillaise și toate reprezentările Libertății, Patriei, Revoluției, Republicii, Civilizației, fie că omagiu adus unei eroine particulare, cum ar fi Ioana d'Arc, Sfântă Geneviève sau Jeanne Hachette, care, toate, incarnează o idee patriotică de luptă și rezistența. Mitul "la douce France" este vechi, atestat deja în primul document artistic al literaturii franceze, Chanson de Roland. În fantasmaticul gaullian, Franța apare pe jumătate Ioana d'Arc, pe jumătate-madonă la o fereastră
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ironic”, a „tratat în caricatură” o seamă de personaje, le-a „desființat prin grotesc”. Cu alte cuvinte, a aplicat categoriei personajelor pe care altădată le-ar fi prezentat, obligatoriu, ca pozitive tratamentul menit - tot printr-un imperativ categoric - acelora ce incarnau, în viziunea de atunci, abjecția claselor exploatatoare osândite de istorie. Ca majoritatea prozelor din epocă, și acest roman [Străinul] făcea loc conflictelor sociale, respecta viziunea maniheistă și schemele psihologiei de clasă, rezolva „corect” raportul dintre libertate și necesitate, exact cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Existența, începând cu baza ei socială, va fi interpretată în spirit de partid, relevându-se biruința noului în luptă cu vechiul și rolul determinant al factorului uman pozitiv. În centrul operelor literare și artistice se preconizează a sta eroul ce incarnează virtuțile „omului nou”, etica și mentalitatea comunismului. Se precizează că acesta nu trebuie idealizat, zugrăvit fără defecte, ci înfățișat în complexitatea lui, în mediul căruia îi aparține, sub a cărui influență benefică se autodepășește. O asemenea situare a creației exclude
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
fenomen de endosmoza"26. Viața noastră psihologică se definește drept o trecere, prin planuri intermediare, de la visare la acțiune, și constă din această mișcare continuă, prin care prezentul absoarbe acele elementele ale trecutului ce corespund "schemelor" lui motorii și le incarnează în realități complet noi, neașteptate. Sensul lor, însă, poate fi cunoscut numai dacă ne identificăm, imaginar, cu mișcarea însăși, altfel supus, plasându-ne în trecut: Esențialmente virtual, trecutul nu poate fi sesizat de noi că trecut decât dacă adoptăm mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ani ai politicilor ceaușiste au asigurat neobișnuita longevitate a regimului: printre istorici avea să circule curând referirea încărcată de aluzii la celebrul quinquennium Neronis, primii cinci ani de domnie ai împăratului Nero, încă îndrumat de filosoful Seneca și părând că incarnează idealul unei puteri imperiale binevoitoare. După acest "cincinal" de aur însă, același Nero avea să-și ucidă și mentorul, și propria mamă, dezlănțuind persecuțiile și dând foc Romei. Cutremurul din martie 1977 prilejuiește prima demolare a unei biserici Biserica Enei
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în evidență prin „testele de desen” sau prin „jocul de-a doctorul”. În aceste desene-test cu valoare proiectivă, doctorul se caracterizează prin trei elemente: costum sobru, pălărie, geantă neagră. Ele sunt atributele accesorii ale prestigiului și autorității pe care le incarnează medicul. Aspectul general este de ceremonial, ca o dramatizare a vizitei medicale, în planul reprezentărilor copilului bolnav. Al doilea personaj din desenele-test ale copilului, este mama, care se poate prezenta în următoarele trei situații: a) relație traumatizantă și anxiogenă; b
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de interese sau marginale care oferă membrilor săi o identitate, un rol și un statut pe care societatea nu-l mai oferă. În plus membrii grupului se vor identifica cu liderul lor printr-o relație de tip patern, întrucât acesta incarnează arhetipul tatălui protector. Noile relații și noul model de comunicare interumană, vor obliga membrii grupului să adopte acțiuni și conduite comune, dictate de lider, văzut ca „sursă de idei”. Liderul „va gândi pentru mase”, iar „masele, prin comportamentul lor, își
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să contribuim la el. Să fii modern înseamnă să fii un războinic economic, și, ca să folosim limbajul de război din domeniu, înseamnă să cauți să cîștigi, sau măcar să nu pierzi, lupta cu prețurile, cu productivitatea, competitivitatea, inovația. Europa modernă nu incarnează, de fapt, o idee războinică? Nu cumva, pentru că își spun că, grație Europei, vor fi și mai puternici în războiul mondial dintre întreprinderi (în special cu firmele americane), mulți francezi, germani, italieni, olandezi își doresc o Europă și mai extinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
stăpîn întîmplător și fragil al Imperiului țarilor din toamna lui 1917..."; Ceea ce l-a adus la putere pe Hitler, el, plecat de jos, un atît de improbabil cancelar, a fost nu atît un program economic capitalist, ci faptul că a incarnat fantasmele germane de după Primul Război"; Succesul ideologic inițial al bolșevismului în Europa nu e mai puțin misterios decît răspîn-direa ideilor fasciste în aceeași epocă". Cu toate acestea, există cel puțin la fel de multe expresii cu rezonanță deterministă ("context", "necesitate", "origine", "logică
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Vest nu va considera niciodată Estul ca o țară străină. Câteva luni mai înainte, la 5 martie 1969, a fost ales președinte Gustav Heinemann, un partizan hotărât al înțelegerii Est-Vest începând din timpul lui Adenauer. Willy Brandt, un bărbat care incarna rezistența activă împotriva dictaturii hitleriste, se afla în fruntea unui guvern federal care își axa energia pe aplicarea unei ordini de pace paneuropene. Parametrii geopolitici erau favorabili. Moscova și Washingtonul purtau discuții asupra limitării armamentelor strategice (SALT), și NATO propunea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
În primul rând Petică glorifică diafanitatea florilor, fragranța cărnurilor vegetale: Parfum din flori pălite și uitate, Poemă tăinuită-ntr-o petală, Te stingi în dureroasa-ți voluptate În seara singuratecă și pală, Parfum din flori pălite și uitate... fecioarele cu incarnat de crin ale lui Botticelli întristatul, Mult vestitul florentin... fecioarele pale trecând muzical: O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern îndurerate Ca niște triste cantilene. Pe urmele îndepărtatului Radu Ionescu, poetul se cutremură de acordurile pianinelor funerare: Acorduri murmurate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Vedele, aceste cărți mistice, a căror lectură pare să-i fi fost indispensabilă lui Vișnu înainte de a-și începe opera, care cuprindeau, pesemne, unele sfaturi practice pentru tinerii constructori, ei bine, Vedele zăceau în fundul apelor; de aceea, Vișnu s-a incarnat într-o balenă și, cufundîndu-se astfel în adîncuri, a salvat cărțile sfinte. N-a fost oare acest Vișnu un balenier, așa cum un om care călărește pe-un cal e numit călăreț? Perseu, Sfîntul Ghergho, Hercule, Iona și Vișnu! Asta zic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Între 1966 și 1989 - sau „generațiile de sacrificiu”). Definițiile de generații pe care le produc discursurile sociale intervin la frontiera dintre memoria colectivă și istoria contemporană și contribuie la structurarea continuă a timpului social prin distingerea trecutului, prezentului și viitorului, incarnate de generațiile succesive. Conștiința de generație este o dimensiune a conștiinței timpului, cea prin care se realizează adaptarea individuală a timpului social, condiție de bază a vieții sociale. Amprenta timpului asupra generațiilor privește nivelul producției sociale a cunoașterii și a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Stalin, cartea lui Kirk și Răceanu merge, parcă, pe definiția totalitarismului, atingînd toate punctele pentru a demonstra că regimul din România se Încadra În această categorie: suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale, imixtiunea Securității În toate aspectele vieții individuale, omnipotența Statului, incarnat de figura lui Ceaușescu, totul fondat pe o ideologie de tip național-comunist. Din această perspectivă, multe dintre misperceptions sînt perfect explicabile. Desigur, Diplomația absurdului se referă exclusiv la perioada comunistă, Însă există suficiente date care să sugereze că unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a universului platonician din Timaios, dar acelorași „clasici ai unui extrem clasicism” le reproșează sterilitatea, lipsa de fior și disprețul pentru idee. Părăsindu-și maeștrii, tânărul critic recunoaște, în bună tradiție romantică, forța magică a logosului. Trepte ale abstracțiunii, cuvintele incarnează realități virtuale și contribuie la creație. În Charmion..., interpretare poetică a modelului cosmologic pitagoreico-platonician, dă și o motivare ontologică funcției metafizice a artei. În planul cunoașterii, poezia reprezintă, alături de filosofie și de eros, o cale de acces spre puritatea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
nu are nimic în comun cu viața reală, el a dat naștere unor generații de actori afectați. Gesturile lor stereotipe, declamația lor emfatică, căutarea lor constantă de a produce efect, interzic să se creadă în adevărul personajelor pe care le incarnează. "De aici, această poză continuă, această umflare a comediantului care are o nevoie irezistibilă de a ieși în față. Dacă vorbește, dacă ascultă, aruncă ocheade publicului; dacă vrea să scoată în evidență o bucată, se apropie de rampă și o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
malefice, vampirice, curmând viața"356. În mod evident, ceva s-a schimbat în tratarea unor personaje precum Salomeea sau Judith, prima emblematică pentru instrumentalizarea seducției în vederea uciderii Sfântului Ioan, asociată exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua reprezentând un elogiu adus feminității ca element activ, salvator, unde sexualitatea și seducția au o valoare pozitivă, reinvestite la nivelul unui discurs politic și cultural. Pentru Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată de ipostazele feminității prezente în arta plastică, deopotrivă cu o idealizare a corpului feminin decantat de energiile libidinale până la epura spectrală menită să ofere o contrapondere expresiilor volitive ale libidoului, incarnată de femeia fatală. Femeia apare deopotrivă ca un vampir sexual și ca o ființă vampirizată, emaciată, clorotică, de o hipersensibilitate ostentatorie. Și într-un caz și în celălalt, isteria devine expresia unei patologii asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în special în relație cu Orfeu, ilustrativ pentru lirismul care se degajă din pictura și literatura decadentă sau simbolistă. Orfeu, fiul muzei poeziei și al elocinței, Caliope, și al lui Eagru, regele Traciei, devine una dintre figurile esențiale ale simbolismului, incarnând poezia desăvârșită, instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își spune cuvântul, și despărțirea de simbolism sau decadentism poate fi urmărită și la nivelul literaturii, în cazul, spre exemplu, al lui Guillaume Apollinaire, Jules Laforgue sau Adrian Maniu prin metamorfozele pe care le suportă tema decadentă a femeii fatale, incarnată de Salomeea. În 1892, romancierul și criticul de artă Joséphin Péladan (1859-1918) fondează Salonul Rose + Croix deschis la Galeriile Durand-Ruel și face o opoziție semnificativă Salonului Oficial, salon menit să furnizeze artă simbolistă după un program bine definit, pentru care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]