359 matches
-
fie și pentru că ne face sa repunem în discuție natură convenției ortografice, presiunea normei, să ne întrebăm care inovații sînt posibile în română și de ce, si mai ales unde se află limită de la care acestea devin un simplu joc manierist, incomprehensibil, gratuit. În volumul lui Caius Dobrescu strategiile formale mi se par cîștigătoare prin varietate: transformările, devierile de la normă sînt atît de multe și de diferite, iar folosirea lor atît de liberă, încît spectacolul nu ajunge să plictisească. Textul poetic pune
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
inițial de la principii nobile, umaniste și progresiste, care au fost pervertite ulterior în practica socială, pe cîtă vreme nazismul nu putea invoca nici o tradiție filozofică respectabilă, exterminarea rasială devenind pentru el o tehnologie și un scop în sine, cu justificări incomprehensibile dincolo de ura furibundă și primitivă a unor anti-oameni (nu folosesc cuvîntul "monștri" pentru că am în minte teoria Hannei Arendt despre "banalitatea răului", despre un Eichman, funcționar mediocru și birocrat), ridicată la rangul de politică de stat. De acord, răspunde Tzvetan
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
este o continuă - și inutilă - căutare a ceea ce, prin tradiție, se consideră a fi o amintire mitică. A ceea ce, pentru alții, este o epifanie. Cu cît mai livrescă - biblică, originar - cu atît mai completă, mai desăvîrșită. Tautologic - paradiziacă. Paradisul este incomprehensibil. Noi sîntem aceia ce, zadarnic, disperați, îi căutăm un sens. Poate că aceasta e, de fapt, după o jumătate de mileniu, morala alegoriei lui Cranach, Bătrînul. Vaugham a scris, precum se știe, sute de nuvele. Una dintre ele are ca
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Nu că risipa de erudiție din eseurile care deschid volumul ar fi lipsită de interes, dar aceste studii de teorie literară și teoria lecturii sunt ca niște cursuri universitare, se adresează exclusiv cercului de connaisseurs, au toate șansele să rămână incomprehensibile pentru publicul larg de literatură. Structuralismul și semiotica, foarte dragi lui Mircea V. Ciobanu (nu întâmplător Roland Barthes și Umberto Eco se află printre autorii săi de căpătâi, dovadă studiile mai mult decât admirative care le sunt dedicate, chiar în
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
schimb mai curînd onomatopeic, destinat auzului ("Halerib, Khaa,/ Helerib, Khii,/ Heoro, loro, oro"). Limbajul ludic cu aparențe criptografice din Epilogul lui Negruzzi la Păcatele tinerețelor trecea fără marcare explicită, în cursul aceleiași fraze, de la normalitatea exprimării în română la secvențele incomprehensibile, în care totuși se păstrează unele instrumente gramaticale, cuvinte de legătură; astfel că finalul textului - "într-un col mai bhrăsbenios" - sună aproape familiar. Limba spargă a Ninei Cassian păstrează nu numai instrumentele gramaticale și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
în nici un chip, să se mențină la suprafață. In 1967, eșuat la Boston, își trăiește marginalitatea cu un amestec de voluptate și impulsuri sinucigașe: „La orele târzii ale nopții, diskjockey-ii se obișnuiseră cu un personaj care, cu un accent irlandez incomprehensibil, le urla beat să pună muzică de Jerry Lee Lewis." Din fericire pentru el, pentru muzica pop-rock și pentru Greil Marcus, a venit anul 1968. Anul în care și-a înregistrat marea capodoperă, Astral Weeks.
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
scrie pentru cititori anacronici care persistă într-un model cultural desuet. Nu cred că cineva din generația mea înțelege ceva din dorința de a fi stoic. Un astfel de limbaj, lipsit complet de referință, un astfel de vertij retoric este incomprehensibil cel puțin pentru un cititor format după '89. O comparație cu Emil Cioran este absolut necesară. Problematica este identică (moarte, singurătate, sinucidere) modul de abordare este complet diferit. Bibliografiile sînt cu totul altele. În timp ce Paler apelează la mai marii culturii
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
Pe de o parte limbajul plastico-cinematografic, supervizat de Wanda Mihuleac, Bruno Michelet și Jean-Louis Dhermy; pe de altă parte limbajul coregrafic propus de Andreea Tănăsescu. "Dans la peau de la poesie": două trupuri învelite în două epiderme diferite, uneori incompatibile, alteori incomprehensibile, ca două cămăși de forță ce impun forța dar și protecția unor combinezoane când mate, impermeabile, când primitoare, transparente. "Contemplație și narativitate". Astfel am supranumit concertul Orchestrei Naționale Radio, un concert în care a plouat cu armonii, care de care
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
de un rol de compoziție, ieșind astfel din tiparul de băiat frumos cu disponibilități eroice. Filmul lui Woody Allen păstrează un ton ironic, ironie care se află la antipodul comicului și care se topește în planul vast, impredictibil pînă la incomprehensibil al existenței.
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
pentru o poezie respinsă de redacție, fiindcă era proastă. Respectivul n-a rămas însă prea mult după gratii, a fost eliberat, din ordinul lui Ceaușescu, întrucât poezia incriminată artistic era... «patriotică».” Realitățile evocate aici tind, pentru generațiile noi, să devină incomprehensibile. Ceea ce e de bine. Altfel, dând-o și noi pe glumă, ne apucă spaima când ne gândim ce s-ar întâmpla dacă, și în vremurile noastre, i-am băga la închisoare pe autorii de poezii proaste: atât de puțini ar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5476_a_6801]
-
VIII din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să pună „cît mai multă distanță între lumea pe care șNora și Paulț o lasă jos și cea pe care o vor găsi sus“ pe munte. Lucru ce îi reușește din plin. Incomprehensibilul „freamăt de arme“, deopotrivă ceresc și pădureț, sacrocosmic, e de efect, hipnotizînd personajele și surprinzîndu-l, prin mister, pe cititor. Ceea ce aici rămîne implicit și încifrat devine mai apoi explicit prin versurile acelui „austriac tînăr, mort în război“ cu care îi
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
și limbajul tehnic cu cel de popularizare". ,Fără acest Ťcompromisť necesar literatura română riscă să rămână obiectul unui cerc extrem de restrâns (al experților) sau al unui solilocviu", criticul, adăugăm noi, rămânând și el pentru cea mai mare parte a cititorilor incomprehensibil. Opțiunea autorului se regăsește întocmai în paginile volumului Centrul și periferia. N. M. apare aici și în postura de cronicar de ediție și de comentator al unor studii de istorie literară. El scrie despre Jurnalul și epistolarul lui Titu Maiorescu
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
al tatălui adoptiv. Prin urmare, unde trasăm limitele umanității? Asimov enunța legile roboticii, Phillip K. Dick, și pornind de la el Ridley Scott explorează spațiul sideral al acestor ființe condamnate să trăiască asemeni generațiilor spontanee cîteva clipe într-un univers ostil, incomprehensibil. Neliniștitor este tocmai acest colateral uman al androizilor, diferențiat de la unul la celălalt în ceea ce am putea numi un rudiment de personalitate, o sensibilitate particulară, o nevoie de a recupera o memorie absentă. Asemeni lui Frankenstein, creat din rezidurile corporale
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
P. G. XLIV, col. 885D. footnote>. Soluția la paradoxul Sfântului Grigorie rezidă în următoarele: dacă perfecțiunea este de neatins, datorită mutabilității umane, capacitatea de creștere și schimbare spre bine, ori spre rău, a ființei umane este la fel de nelimitată precum ființa incomprehensibilă a lui Dumnezeu. Virtutea și cunoașterea umană vor fi întotdeauna, în toate circumstanțele, inferioare lui Dumnezeu, dar în iubire, în dorință, umanitatea are acel ceva care răspunde și corespunde Infinității divine. Ceea ce transformă ființele umane în monștri ai lăcomiei și
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
să caute Binele divin în eternitate. În afirmarea progresului etern în Dumnezeu, Daniélou insistă că o afirmație a progresului etern în Dumnezeu este exact înălțimea a ceea ce ar putea experimenta ființa umană. Totuși, este important să nu negăm niciodată caracterul incomprehensibil sau incomprehensibilitatea lui Dumnezeu pentru suflet în scrierile Sfântului Grigorie. Este crucial pentru Sfântul Grigorie faptul că Dumnezeu rămâne totdeauna de neatins pentru suflet în mod deplin, chiar în ascensiunea acestuia „din slavă în slavă”. Iubirea nesățioasă a sufletului pentru
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
tatăl îi lasă, mama îl strânge la piept pe fiul său, îl îmbrățișează și fără să scoată vreun cuvânt îl ține așa strâns, privind în gol, umplându-i fața de sărutări. Copilul deschide ochii, surprins; asta e altă lume, la fel de incomprehensibilă ca și cealaltă, o lume de săruturi și aproape de liniște. Vino aici, fiul meu, Luis, Luisito, Luis al meu, al meu Luis, vino aici viața mea, Luis, Luis al meu... Luis! Vino, repetă: Tatăl nostru... Tatăl nostru.... Da, tatăl nostru, celălalt, cel
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o vagă amintire. Singrul cadru care trimite deschis la trecutul sovietic al Basarabiei, îl constituie survolarea statuii lui Lenin din mijlocul satului, statuie impresionantă, dimensionată grotesc, avînd în vedere reperele cadastrale modeste ale așezării. Molohul de piatră apare asemeni unui incomprehensibil și deriziv vestigiu al unui cult absurd, rezistînd nu prin tăria materialului, ci prin indiferența locuitorilor. Devine semnificativ faptul că acest țăran preocupat de grijile lui nu face niciodată apel la istorie, nici măcar la istoria recentă, și mi-e greu
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
Titu Herdelea. Înțelegem acum mai bine, cu o răsfrângere autobiografică, ce se ascunde în subtextul considerațiilor morale din Cred: „Dacă privești arta drept creație, trebuie să-i atribui și o valoare etică. Arta ca ușoară jucărie ar fi fost tot atât de incomprehensibilă ca și viața socotită fără rost. Arta n-are menirea să moralizeze pe om, evident, dar poate să-l facă să se bucure că e om și că trăiește, și chiar să-l facă om. Contemplarea vieții pe care o
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
doua zi), plutea în cameră un abur lunatic, de parcă m-aș fi trezit rău, sau aș fi făcut-o într-o lume identică în detalii cu a noastră, dar reconstruită, prea fidel, prea nuanțat, pe o planetă străină, pentru scopuri incomprehensibile. Și deodată începeam să percep sunetul. Mi se părea că el existase dintotdeauna, dar că evoluase timp de milenii mult sub pragul percepției mele, se tot amplificase, pornind de la o liniște aproape absolută, îmi căutase urechile (sau poate zona din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scorțoase, care cădeau pe corpurile lor nu în cute grațioase, ci în unghiuri țepene ca niște elitre. " Curînd, povestea orbul, cei vreo patruzeci de oficianți ai vreunor Mistere formară un semicerc de sutane foșnitoare în jurul meu. Aveau în mâini instrumente incomprehensibile și atroce, la simpla vedere a cărora transpirația îmi făcea vârtejuri pe piele. Doar unul dintre ei avea mâinile goale; în schimb, pe efodul prins pe umeri cu lănțișoare de platină îi strălucea o lăcriță de cuarț prin care se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nuiele ale unui fotoliu de răchită. În secundele următoare culorile explodează, suprafețele capătă o complexitate fără speranță pentru descriptor: cutele pembe ale unui piept de rochie, modelate de o topologie subtilă și schimbătoare, convexitățile unui șirag de perle, un obiect incomprehensibil la început, care se dovedește până la urmă a fi doar un bumb de os cusut cu fir aurit, până când, cu gâtul decupat deocamdată de marginea de sus a lentilei, devine accesibil privirii întregul corp, în rochie la modă (comandată la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scrâșnet de metal siluit, se-ncinseră la alb și ieșiră rotindu-se maiestuos ca niște planete semilichide. În aer, temperatura lor crescu până când plumbul deveni translucid ca un zgârci. Evoluau unul spre altul lent și simetric într-o lume de incomprehensibile forme încremenite. Nu avea cine să vadă culori, să perceapă mirosuri. Neutrinii nu miros a garoafă, cosinusurile nu sună ca un trianglu, curbele asimptotice nu au gust de scorțișoară. Rotindu-se-n jurul axei lor, gloanțele se apropiau unul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care are temeiul întemeierii primordiale, imitatio dei) și ale cratofaniei, explicabile prin gândire magică și ritual (biserica locul minunii canonizării unui sfânt). Experiența religioasă este ontologie pentru Neagoe, deoarece în spiritul ei fondează lumea, care „nu mai este evanescentă și incomprehensibilă”, după modelul biblic : „orientarea rituală, cu structurile spațiului sacru pe care le revelează, este ceea ce transformă Haosul în Cosmos și, partajând, face posibilă o existență umană” . Simbolul lui Basarab „revelează ființa lucrurilor sacre și Figurile divine” și figurează cea mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
un fruct negru care se cocea lent În scânteietoarele raze ale nenumăratelor fapte ignobile, așteptând să cadă În capul cuiva”. Tonul devine tot mai ferm, implacabil: „Încetați a mai spune că Auschwitz nu poate fi explicat, produsul unor forțe iraționale, incomprehensibile; există oricând o explicație pentru fapte rele... ceea ce este cu adevărat irațional și, Într-adevăr, ceea ce nu poate fi explicat nu este răul, ci, dimpotrivă, binele”. Alter ego-ul lui Kertész, naratorul anonim al Kaddish-ului, motivează, apoi, printr-o amintire, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dacă nu cumva au dreptate. Ea își azvârli brațele în aer ca o majoretă ninja. —O, termină! Nu au dreptate. Sunt pur și simplu oportuniști. Stăpânirea ei de sine îl înnebunea. Se pomeni că spune lucruri absurde, în fragmente din ce în ce mai incomprehensibile. Până la urmă se ridică și plecă. Idiot, stupid: rătăci la întâmplare prin labirintul roman, în timp ce soarele apunea, iar străzile șerpuitoare îl dezorientau. Se întoarse la hotel după unsprezece. Cuplul flamand plecase de mult. Nici măcar atunci ea nu-l certă așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]