553 matches
-
calea educației; "erau oameni săraci, dar cu bun simț". Opoziția venea, în cele mai neașteptate forme, exact din partea reprezentanților puterii politice: "activiști mărunți"4, trimiși ocazionali "de la Partid" sau rezidenți de durată în centrele de putere sătești. Își dovedeau frecvent incultura, prostia, reaua voință. Prilejurile nu lipseau și cu cât "indicațiile" veneau mai "de sus", cu atât mai paralizante erau reacțiile lor. Campania pentru dezarmare și pentru interzicerea armelor nucleare, din anii '80, a ajuns în sat într-o formă stranie
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
să citească și stă în poeticul bordei, cântând din trișcă”, dar și față de Neoiobăgia lui C. Dobrogeanu-Gherea, considerându-se că România „dacă nu poate fi scoasă din balcanism prin industrie mare, ea se poate ridica din balcanism, din mizerie, din incultură, din minciună politică, prin democrația rurală și industriile posibile la noi, plus marea industrie etatizată a petrolului și a altor produse naturale - singura adaptare posibilă a noastră la viața europeană”. P. - după opinia lui Ibrăileanu - „e accentuarea ideii banale (dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
context, legea trebuie să sublinieze de o manieră specifică legătura dintre libertatea religioasă și responsabilitate (Preda, 1999). Alți autori s-au inițiat în dezbateri cu note critice accentuate. De exemplu, Al. Zub dedică un studiu critic pe tema delicată a inculturii teologice a intelectualității și clasei politice (Zub, 1998). Participarea oamenilor Bisericii la activitatea politică s-a realizat în acord cu reglementările sistemelor politice, însă această participare a necesitat o serie de precauții: acțiunile acestora să fie fundamentate pe normele moralei
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
statut putem acorda consumatorului? Criticii industriei culturale, după Walter Benjamin sau Theodor Adorno, au atribuit adesea maselor predispoziții anomice de rebeliune/supunere. Consumul de produse de cultură de divertisment sau televizate ar declanșa o postură fundamental pasivă, sursă potențială de incultură și de adorație fanatică a icoanelor starurilor. Amatorul de jazz din anii cincizeci, ca și hip-hopper-ul din anii două mii ar fi receptacule de influențe, cu scop comercial și financiar, amestecate cu tendințe de revoltă sau de somnolență: televiziunea ca "opiu
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
astfel de trei ori, pe lună nouă, șobolanii vor dispărea din gospodărie și vor pleca pe drumul presărat cu cenușă. Până în anul 1989 nu s-a putut scrie despre acest gen al creației populare, fiind socotite superstiții și atribute ale inculturii poporului nostru, la fel ca și rugăciunile din moși strămoși. De multe ori, în locul descântecelor, se spunea de trei ori la rând rugăciunea „Tatăl nostru”. În afară de rolul pe care l-a jucat în praxisul 1 popular, descântecele reprezintă nestemate valori
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
al XIV-lea. În cele trei forme ale artei literatură, plastică și muzică -, ființei umane i se ilustrează angoasele, astfel încât acesta se eliberează psihic și se purifică, le cunoaște, ajungând să le înțeleagă. Omul medieval este dominat de obscurantism (teamă, incultură, prejudecăți), metamorfozat în grotescul imagistic, de aceea artiștii încearcă să pună în lumină tot ceea ce se pliază pe defectele umane, teamă, scepticism. Din punct de vedere literar, exemplul elocvent este François Rabelais, cel despre care se spune că a creat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aproximațiile și semidoctismul. Era ceva în descoperirea lui care se adresa direct celor nesiguri pe resursele lor, poeților "repetenți". Geniul nu era făcut să îi ajute pe învățații care știau cum se face literatură, ci pe toți "ceilalți", pentru că transforma incultura, dintr-o slăbiciune care trebuia camuflată și compensată prin educație, într-o strategie. Cezar Bolliac mărturisea într-o scrisoare din 1841: Nu te grăbi a crede că noi nu putem să avem o literatură națională, pentru că nu avem autori învățați
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe. A cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o idee redutabilă, simplă și adevărată: religia, religiosul se nasc din incultură și din lipsă de cunoștințe. Credinciosul se mulțumește cu credința pentru că este ignorant. Faptul de a te pleca în fața divinităților, a miturilor, a iluziilor ține de o lipsă de informații asupra adevăratelor cauze a ceea ce se întâmplă. Când filosoful demn
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și le conserve în starea de arest. Și alte boli ale noilor decenii sînt mult mai bine reprezentate în pușcării decît în afara lor. Nici o altă instituție publică nu cumulează atîția bolnavi de SIDA sau seropozitivi precum închisoarea. Pe fondul unei inculturi crase, cei infectați cu HIV sînt supuși oprobiului public, fiind excluși din grupurile de deținuți, fiind înjurați, bătuți, furați mai frecvent decît alți bolnavi. Suprapopularea carcerală facilitează răspîndirea rapidă a tuturor bolilor, nu doar a celor contagioase, ci și a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
un fragment de jurnal. Eugen Ionescu este prezent cu Lateral, „dintr-un roman ce va apare” (7-8/1933), iar Arșavir Acterian semnează câteva pagini din Jurnal. În publicistică, este combătut ermetismul cu orice preț, considerat „carapacea după care se ascunde incultura” (Ieronim Șerbu, „Sfârâiacul” sau O anumită poezie modernistă), producând confuzie în lirica română (Pericle Martinescu, Despre anumite moduri poetice și anumiți poeți). Edgar Papu abordează teme de estetică generală: Note pe marginea problemei culturii, Sensul tehnicei, Experiențe asupra frumosului. Cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
să se documenteze. Invățătorul a răspuns timid că în Tecuci nu este nici o organizație PCR și nici un membru al acestui partid. La această replică, securistul a sărit în sus ca ars și l-a amenințat că-l va aresta. Despre incultura și duritatea conducătorilor de atunci voi mai vorbi în această carte. Nu este de mirare că și unii conducători de astăzi sunt la fel de inculți și de sfidători ca și aceia, în ciuda faptului că se împăunează cu multe școli, pe care
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
o adevărată ofensă adusă regimului ateu. Sfântul Sinod a instituit rugăciuni speciale pentru toți care au suferit în temnițele și lagărele comuniste. In cinstea lor biserica a hotărât o zi specială de rugăciune, a doua duminică după Rusalii. In antiteză, incultura supraveghetorilor, așa cum le-am văzut și eu din documentele dosarului tatălui meu, este sugestiv ilustrată de Iosif Schwartz. Intr-o perioadă de destindere, când au început să aducă niște cărți deținuților, evident cu caracter de îndoctrinare, un caraliu “brunet”, plutonier
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cereale, Gaițele supune unui comentariu caustic atmosfera de calpă solidaritate familială și de suficiență grobiană în care se complac membrii clanului Duduleanu. Indivizi cu pretenții ridicol aristocratice, ei au rămas, în fond, definitiv legați de mentalitatea târgului provincial, de unde și incultura, grosolănia, ifosele cosmopolite, mahalagismul policrom; o lume a periferiei spirituale. Comedia oferă, în primul rând, o paradă de portrete caricaturizate și, într-o măsură mult mai redusă, o succesiune de întâmplări dramatice. Caracterele se definesc nu atât în acțiune, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Înnoire prin autonegare. Iată o situație asumată prin trimiterea transparentă la punctul de plecare, indiferent de contextul istoric; dar una care presupune erudiție, inteligență și nu rămâne la stadiul de simplă metamorfoză, comisă din răzbunare sau, și mai rău, din incultură ori ignoranță. Preluarea se face păstrând distanța ironică și, în cazuri mai rare, autoironică, ceea ce ne conduce spre perceperea parodiei (în special în secolul XX) atât ca relectură ("semn distinctiv al felului în care arta este receptată în diferite epoci
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Socrate însuși. Dacă Socrate disimula, odinioară, sub masca prostului care nu înțelege nimic "trăsăturile înțeleptului de tipul cel mai înalt", după expresia lui Bahtin, Trimalchio trădează, sub măștile înavuțirii și a autodidacticismului simulat, o idioțenie fără margini și o incultură pe măsură. Recitând fragmente din epopei, comite greșeli enorme pentru că, de fapt, nu știe bine latinește și îi încurcă între ei pe toți participanții la războiul troian. În scena următoare, definitorie pentru esența stupidității personajului, suntem introduși prin intermediul homeriștilor, asemănători
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comedie a moravurilor de mahala, care aduce în scenă aspecte sociale și psihologice ale oamenilor de la periferia societății. O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri politice ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale. Caragiale satirizează corupția, incultura, prostia omenească; e un observator lucid al societății omenești. În povestirea tragică Inspecțiune, tema este aceea a misterului, Anghelache fiind victima propriei sale inferiorități obscure. Acesta era "mânuitor de bani publici într-o mare administrație". Într-o berărie, un grup
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în cinstea alegerilor. Pristanda primise bani pentru patruzeci și patru de steaguri, dar cumpărase mai puțin de jumătate și calcula greșit ca să iasă din încurcătură: "Două la primărie, optspce, patru la școli, douăzeci și patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci". Incultura este reliefată de comicul de limbaj, prin deformarea neologismelor, prin folosirea unor alăturări de cuvinte care provoacă râsul: "curat mișel", "curat murdar", "curat condei", "curat violare de domiciliu". Comicul de nume sugerează lipsa de personalitate a polițaiului, deoarece pristanda este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel) ; junele-prim (Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este publicist la gazeta "Vocea Patriotului Naționale". Acesta își imaginează că ar putea ajunge "dipotat" și apoi "ministru". În relație cu Spiridon, "băiat de procopseală la curtea lui Titircă", Jupând Dumitrache este aspru, agresiv. Comicul de limbaj dezvăluie prostia și incultura lui Jupân Dumitrache, care are o idee fixă: "Eu am ambiț, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de familist". El este "un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la modă ("Dramele Parisului"), adoră spectacolele de revistă și este divorțată, deoarece "nu mai era de suferit așa trai"; se autocaracterizează, considerându-se o femeie plină de calități, care are dreptul la fericire, deși în realitate avea o cultură superficială. Incultura Ziței este evidențiată de comicul de limbaj: amestecul de cuvinte și expresii de mahala cu franțuzisme și neologisme deformate ("mitocanul", "pastramagiul", "bonsoar"). Veta este un personaj secundar, întruchipând tipul adulterinei de mahala, fiind soția lui Jupân Dumitrache și amanta lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a fost dascăl de biserică), unde a și copilărit, în genere, dragostea pentru dulcea ambianță a satului moldovenesc, rămas departe de mișcarea civilizatoare a vremii, așadar, speranța de a scoate pe vechii răzeși ai satului din starea de sărăcie și incultură: „...iată că mă învrednicesc iarăși a scrie în sat, așa cum mă îndeamnă mereu inima care a rămas lipită de râpa noastră dodeșteană și căsuțele cele de vălătuci”. Într-o așa întreprindere socio-culturală s-a înfiripat o bogată corespondență între V.
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
Albatros" nr. 8 a rămas în șpalturi", în Reîntâlniri, op. cit. 151 Ibidem, p. 40. 152 "Așadar, pe ce s-ar putea fundamenta o incriminare oficială a lucrării? Pe pamfletele strâmbe și obraznice ale unui Loyola ("Chemarea Vremii"), pe care crunta incultură și puerila inconștiență îl denunță sub orice pseudonim? Judecățile valabile emise nu justifică deocamdată prohibirea cărții. Lucrarea d-lui pune tragica problemă a unei autonomii a literaturii în cadrul a ceea ce ce se poate numi cultura românească. Cel puțin, o operă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
credincios, indiferent de starea lui socială. Același aspect este conferit de faptul că oricine se putea salva, dacă părăsea calea păcatului, încît pedepsele capitale din Evul Mediu și de mai tîrziu în numele credinței sînt mai mult excese și manifesări ale inculturii. Noua religie, care are drept dogmă centrală ideea păcatului și a mîntuirii (aceasta fiind o idee nouă), a fost acceptată inițial la nivelul claselor de jos, dar s-a generalizat și a devenit apoi religie de stat a Imperiului Roman
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lîngă aceasta, Academia nu este for legislativ și, în acest caz, hotărîrile ei nu pot deveni în mod automat legi pentru societate dacă nu sînt integrate ca atare într-o dispoziție a puterii legiuitoare. Prin urmare, antiromânism stalinist fundamentat pe incultură, falsitate și ilegalitate reprezintă tot șirul de trăsături al acțiunilor care au însoțit schimbările silnice din limba literară de după 1991. 133 Este exprimarea unui campion al cacografiei. 134 Desigur, nu se pune aici problema condamnării vreunui tip de opere literare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un dilematec este războiul cu care se hrănesc ambele tabere: cărți care se apropie mai mult de cultură sau care se depărtează de aceasta și se apropie de comercial. Lipsa circului este definitorie, în final, pentru dezlegarea dilematecii Războiul cu incultura e și așa atât de comercial la urma urmei, încât a devenit singur un model de incultură. Dilematecul își conferă o definiție, până în final, pentru el și pentru dilema ce o propune; el pare a rămâne deoparte de jocul murdar
Apogeul by Băgireanu Astrid Corina () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1795]