284 matches
-
o păstrez. M-am așezat pe iarbă, privind în sus la coroana ei de raze. Ea se uita la mine cu o căldură prietenoasă, răbdătoare și apreciativă, de parcă m-ar fi cunoscut demult, și în ochii ei se amestecau imensitatea indescriptibilă a infinitului și intensitatea bucuriei de a fi în libertate absolută... Atunci, în concluzie? am auzit-o la un moment dat murmurând. În concluzie, ce?... Ai o întrebare să-mi pui? a susurat ea aproape imperceptibil. M-am gândit câteva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atunci, aștept... și luminez. Vezi că vine vaporul, mergi cu bine! M-am grăbit să prind vaporul înapoi și după ce am sărit pe punte am privit iarăși spre statuia care rămânea pe insulă, impasibilă la vremuri și iradiind o lumină indescriptibilă ... Valea incertă Am văzut în drumul meu cum în lumea amestecată în umbre și raze de lumină se ducea o luptă permanentă între forțele întunericului și ale luminii. Întunericul, neobosit, necinstit și ascuns, neprevăzut și dezastruos, pândind cu răutate și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fericire... în zare am observat razele coroanei imense a libertății - ca o apariție și o minune, fiind de fapt, dincolo de aparențe, însuși arborele universal care-mi zâmbea cu bunăvoință invizibilă... iar eu am rămas cu foaia în mâini, bucurându-mă indescriptibil de miracolul acela... am înțeles că iubirea este prezentă mereu ca adevăr etern al vieții, că libertatea mă însoțește la fiecare pas și cu fiecare clipă, că timpul nu există iar arborele universal este acolo unde mă aflu... în infinitul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ceva mai aproape decât credeam și mai departe decât crezusem, constatând că mă aflam chiar în mijlocul ramurilor, fiind acum și eu ceva indefinit, infinit și luminos, alunecând, intensificândumă și avansând odată cu incandescența solară de energie prin crengile universale, spre esențialul indescriptibil al adevărului etern... observând că imaginile diferite pe care le întâlnisem până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
patru ani, ajunsese de dimensiunile unei adevărate necropole, Întinzîndu-se mult În sus, pe dîmb. Am luat pentru ultima oară trenul spre casă, București Nord, și-am Încercat, fără succes, să număr puzderia de cruci. Pe urmă am privit prin fereastra indescriptibil de murdară a compartimentului dealurile pline de bolnavi, văile Înverzite pline de alți bolnavi, sau de aceiași, și pietrele de rîu ce treceau Înapoi cu viteza sacadată a personalului. Unu și treizeci de minute. Fieni. Am scos o țigară. CÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
anunță el, spre a răspunde admirației oaspeților, uimiți de măiestria cu care tăiase baierile groase ale inimii vierului. Băură cu toții, ridicând paharele în onoarea îndemânării maistrului măcelar. Magnatul se grozăvi, răcnind din nou în aerul rece al iernii, cu o indescriptibilă înflăcărare: Vreți să vă fac demonstrația sacrificării unui animal, fără să curgă strop de sânge? Ia, să se mai aducă încă un bandit din ăștia, ca să vă demonstrez cum îl fac la beregată! Însă, nu mai apucă să treacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
este și autorul pieselor și adaptărilor în spiritul folclorului bănățean de pe albumul „În cântec sufletul îmi pun“, al solistei Aurelia Roșu Popa. „Este prima colaborare, după 35 de ani, a maestrului Zamfir cu un solist vocal, iar perfecționismul domniei sale este indescriptibil. Am filmat toate repetițiile sale cu orchestra și solista și sunt adevărate mari spectacole“, a relatat dl Victor Popa, manager „Video Art’s“ și reputat cineast. La spectacol mai participă orchestra Ansamblului profesionist Banatul, solistele Alina Husaru și Lioara Boșcu
Agenda2005-49-05-cultural () [Corola-journal/Journalistic/284444_a_285773]
-
așa, continuă el degradîndu-și bunăvoința printr-o fină batjocură, ai fost pe catedră și ai predat filozofia?" " Da", răspunsei. "Și studenții te ascultau?" "Bineînțeles!" "Bineînțeles? repetă el tărăgănat și pleoapele i se închiseră și din gâtlej îi ieși aceeași exclamație indescriptibilă: Aîîîaaa!" Ai fi zis că glumea asemeni golanilor, dacă pleoapele nu i s-ar fi ridicat brusc și nu mi-ar fi aruncat o privire de gheață. Apoi continuă: "Și la Baia Sprie ce făceai tu acolo?"' "Lucram în mină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și chiar și pentru grasul și stupidul Calistrat, ca și pentru rizibilul Bacaloglu? Încercam să-i readuc pe oameni în mine unul câte unul, chiar și pe abjecți? Nu-mi plăcuse mie și Olaru, cel de la cadre, cu exclamația lui indescriptibilă de superioritate scârbită (aaîaaa!) și nu fusesem eu emoționat de directorul Bularca (patern și suferind în fața mea de o cumplită migrenă)? "Ce serviți?" mă trezi un chelner, și când mă uitai la el făcui ochii mari. Era cel de pe atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Anul trecut a luat Premiul de Stat..." Se uita la mine stupefiată și se vedea cum patetismul o părăsește și i se anunță pe chip râsul, până ce izbucni, întîi înalt, apoi repetat, pe trepte mai joase, fermecător ca și surâsul indescriptibil. Apoi brusc redeveni stupefiată, ca să izbucnească iar. Avea un râs cu o coloratură bogată, e tot ce pot spune. Era o surpriză, ca și surâsul, ceva profund atașant, de o tandrețe turburătoare. "De ce rîzi? o întrebai cu aceeași melancolie. Ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după încredințarea tuturor îndrăgostiților, care simt, și li se confirmă când se revăd, că amândoi au așteptat cu aceeași febrilitate trecerea timpului, pentru ca apoi toate acestea, dor, visări, șoapte spuse în intimitate, minunata plutire în mers, senzația de zbor, sentimentul indescriptibil de împlinire, de atașament și părăsire, o îmbrățișare pasionată, să se transforme într-o curgere acum comună, continuă și amplificată de încredere, entuziasm, golire a întregii noastre ființe de sentimentul ascuns al tragicului, contopire pe care o numim fericire... Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
invitații: una aici, la gazdele noastre, și alta jos, la frații Berea... Unde ți-ar plăcea?"' Se ridică în genunchi și rămase câteva clipe cu capul în jos, reflectând, apoi se uită la mine îndelung cu un joc de expresie indescriptibil: admirație ironică, protecție maternă (sau filială!?), neliniște (era chiar bună cartea mea?!), ar fi vrut să dea înapoi, dar... apoi deodată o fermă detașare (probabil că era bună, altfel...). Sări jos și reveni la realitate: "Ce să căutăm noi la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ideilor iau naștere printr-o concentrare care creează o stare de vid și de liniște. (George Rowley). Artistul începe cu realitatea picturală, sugerând apoi prin vid realitatea spiritului de dincolo de formă, cu o cursivitate și o dezinvoltură ce duce la indescriptibila unitate a creației spirituale. Picturile chineze sugerează fluxul și relativitatea între văzut și nevăzut, simbolizând oarecum modul în care operează spiritul Dao. XXI. Treptele orientale spre sublim Chinezii stabilesc patru trepte pentru atingerea sublimului: 1. competent, când pictorul capătă îndemânare
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
care are aceeași naționalitate nu i se recunoaște nici un privilegiu, indivizii având vocația comunicării cu oricine, Întâlnirea punând În legătură indivizi unici, și nu membri ai unei colectivități date. Societatea este văzută ca o pagină albă, cu alte cuvinte „ceva indescriptibil, mișcător, fără limite și fără frontiere” (Duchesne, 1997b, p. 43). Prin natura sa, omul nu este legat de nimic și se schimbă În funcție de Întâlnirile pe care le are de-a lungul vieții. Nu-l definește nici o identitate de grup; nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
linéaire. Lecture tabulaire (Edition Complexe, Bruxelles, 1977), aparținând faimosului Groupe µ. — Simpatici tipi, zise profesorul Vasile: Dubois, Edeline, Minguet... — Și Klinkenberg, îl completară tinerele-i interlocutoare, în timp ce lingurița lui Vasile avu, în ceașca-n care adăugase zahăr, un clinchet argintiu indescriptibil. — Jean-Marie, adăugă îndată Nora. Atunci, Vasile îi întinse cartea, spunându-i fără ezitare: — Deschide-o la pagina 143, § 5.3. Temps réversible. Citește și tradu-n română, din condescendență, dragă Nora, pentru publicul nefrancofon (cât o mai fi în țara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și genunchi bisericuței de lemn, afundați în nisipul albicios din jur. Mai târziu, după ora prânzului, o mare de pături, saci de dormit, corturi și folii de plastic a luat în stăpânire aproape tot perimetrul disponibil al dealurilor din jur, indescriptibila combinație de culori și configurații spațiale. Dacă la pelerinajul sub forma unui rând de așteptare conflictele dintre pelerini apar din cauza tentativelor de intruziune în rând, aici la Nicula am putut remarca mai multe momente tensionate între pelerinii care își disputau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o relație importantă, atunci nu se lega nimeni de el. Deci nu era așa de grav. Sigur că au fost situații În care chestia s-a Întâmplat. Dar era o portiță de salvare. Era, cum să spun, o atmosferă aproape indescriptibilă. Vreau să-ți spun ceva aproape de necrezut. Pentru mine - lagărul la care nu m-am așteptat deloc, nici nu credeam că există așa ceva... - nu a fost mai bulversant decât ce a fost Între 1940 și 1944. Pentru că, În primul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
viziunea nazistă, a intrat În lagăr, În ’34 sau ’35. Nu mai țin minte. Asta s-a petrecut În ’44, ce-ți povestesc eu. Omul ăsta a stat În lagăr nouă ani. Era de o severitate și de o duritate indescriptibile. Dar de o corectitudine cum nu am văzut niciodată la un om. Pedepsele erau realmente gradate: pe grade, subgrade și sub-subgrade. Adică nu pedepsea decât atunci când era el convins că trebuie să dea o pedeapsă. Iar când o dădea, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am văzut oribila mașinuță roșie, ascunsă pe după stânca proeminentă, în același loc ca și data trecută. M-a cuprins asemenea enervare, încât am izbit cu piciorul într-una din roți. În mod cert, acum n-o puteam suporta pe Rosina. Indescriptibila ei prezență în casa mea era un sacrilegiu. Priveliștea chipului ei impertinent mi-ar fi stârnit o furie dincolo de orice margine a rațiunii. N-aș fi îndurat o ceartă vulgară, îmi producea oroare; și n-aveam cum să scap de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
porțiune torturantă. Cărăușii mei păreau fantastic de neîndemânatici și de zăpăciți, contrazicându-se întruna asupra drumului celui mai bun, scăpându-mă din mâini și lovindu-mă de stânci. În cele din urmă, m-au adus în bucătărie și, cu o indescriptibilă neîndemânare, mi-au tras hainele de pe mine, m-au burdușit cu prosoape, m-au îmbrăcat cu alte haine și au început să discute dacă să-mi dea supă, coniac, aspirine... Când le-a venit în sfârșit strălucita ideea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de la distanță, să o las doar să știe că sunt și eu acolo, încă prezent? Și aș deveni o fantomă înspăimântătoare. Nu, renunțasem definitiv, și aveam impresia că procedasem astfel, profetic, chiar înainte de fuga ei finală. De ce oare, după acel indescriptibil ceai, am stat pur și simplu inactiv, în așteptare, imaginându-mi că o să-mi telefoneze? Am crezut, într-adevăr, că o să-mi dea un telefon? Mi-am închipuit, într-adevăr, că o să sară, în ultimul moment, în barca mea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
străzi și din grădinile din centrul orașului au fost pârjoliți de un val de căldură uscată. Mulți au fost uciși pe loc, alții se zvârcoleau pe jos urlând în agonie [...]. Fiecare ființă vie era încremenită într-o atitudine de suferință indescriptibilă [...] După aproximativ jumătate de oră de la explozie [...] o ploaie fină a început să cadă [...] provocată de o ridicare bruscă a aerului supraîncălzit la mare înălțime, unde s-a condensat și a căzut înapoi sub formă de ploaie. Apoi s-a
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
întâlnit personal în 1986, la Congresul EASD de la Budapesta, purtat într-un cărucior după ce suferise un accident vascular cerebral. M-am apropiat sfios să-i mulțumesc pentru munca de șlefuire a articolului, la care mi-a spus cu o modestie indescriptibilă: „Eu trebuie să-ți mulțumesc! Doar vii din țara lui Paulescu ...”. A fost prima referire la Paulescu pe care am auzit-o de la un străin. Importanța moștenirii lăsate de Paulescu însă, nu aveam să o apreciez decât câțiva ani mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
înghiți, din când în când, "broaște". Replierea sa de azi, la o formațiune care are tupeul să mozolească imaginea unei construcții istorice cum a fost Partidul Junimei Politice (pour les connaisseurs!), e mai curând fără speranță. Nu numai din cauza personajelor indescriptibile de pe acolo, dar și pentru faptul că aliații locali au spus deja tranșant, prin vocea domnului Fenechiu, că înțelegerea lor cu primarul Nichita e foarte profitabilă și că nu vor sprijini o eventuală candidatură la Primărie a doctorului Ciuhodaru. Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ci și cel mai tânăr Concert Maestru al Filarmonicii ieșene. Pasiunea sa nesfârșită pentru muzică, talentul și dăruirea neobosită acordată studiului nu cred că mai trebuie amintite aici, tot așa cum pierderea ireparabilă suferită de familie și colegi e, omenește vorbind, indescriptibilă și de neconsolat. Altceva aș vrea să evoc acum. Într-un interviu acordat unui cotidian național cu câteva zile înainte de dispariția sa tragică, Adrian spunea că "vioara și motocicleta seamănă. Pentru amândouă îți trebuie nervii tari, talent, dedicație; ele pot
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]