366 matches
-
Umberto, Limitele interpretării, traducere de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Pontica, Constanța, 1996. Eco, Umberto, Lector in fabula: cooperarea interpretativă în textele narative, traducere de Marina Spalas și Cornel Mihai Ionescu, Univers, București, 1991. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Paralela 45, Pitești, 2002. Eco, Umberto, Șase plimbări prin pădurea narativă, traducere de Ștefania Mincu, Pontica, Constanța, 1997. Forster, E.M., Aspecte ale romanului, traducere de Petru Popescu, E.P.L.
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
că memoria are rolul de a anula "opoziția suflet/ trup", un exeget subtil precum Caius Dobrescu considera poetica eminesciană o poetică a memoriei par excellence, deoarece "prin puterea ei de a crea, prin repetiții continue, un câmp al disipării, al indeterminării, opus cauzalității și fatalității", memoria "este învestită în același timp cu aceeași funcție ca și poveștile Șeherezadei, aceea de a amâna și, în cele din urmă, de a suspenda moartea"145. Nimic mai adevărat. În primul roman din ciclul eminescian
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de multe ori cuvântul determină realitatea sufletească"231. Pornind de la asemenea premiză, Ligia Tudurachi se delimitează atât de perspectiva psihologistă prin care au fost interpretate romanele criticului în interbelic, cât și de teoriile structuraliste de mai târziu, ce explică fenomenul indeterminării generice ca "ilustrare a unui mecanism intertextual", pentru a demonstra în schimb, foarte convingător, valoarea pragmatică a limbajului în poetica romanului lovinescian, edificat la început pe tiparele genului dramatic (mai exact, ale tragediei percepută de Lovinescu, în opinia mea, ca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în op. cit., p. 186. Caius Dobrescu identifica, în aceeași ordine de idei, un "complex naturalism- estetism", specific Decadenței: "Dacă Nietzsche a exaltat corpul ca pe o oportunitate și ca pe o salvare, Eminescu rămâne în sfera unei indeterminări dureroase, rezultate din efortul de a introduce în conceptele și reprezentările tradiționale o experiență emoțională, intelectivă și imaginativă cu totul nouă (op. cit., p. 17). Eminescu "consună" cu spiritul Decadenței, cu precizarea că decadentismul "nu e un romantism îmblânzit și nici un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o experiență emoțională, intelectivă și imaginativă cu totul nouă (op. cit., p. 17). Eminescu "consună" cu spiritul Decadenței, cu precizarea că decadentismul "nu e un romantism îmblânzit și nici un romantism înalt, ci mai curând un romantism dereglat" (p. 18) și că indeterminarea și ambiguitatea nu mai reprezintă "simptomele degenerării", ci "trăsăturile unui univers alternativ, semne ale unei lumi noi ce așteaptă să fie explorată". 132 Constantin Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în op. cit., p. 183. 133 Caius Dobrescu evidențiază funcția civilizatoare a poeziei de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
of the turbid confusion of function and ideal. The male, who at first tends toward sadism, inclines, at the end of the century, towards masochism". 186 Plecând de la observația că, în lirica eminesciană, "ambiguitatea e uneori asumată experimental" și că "indeterminarea relației materie/spirit, suflet/ corp", departe de a genera "o angoasă dizolvantă", oferă artistului "șansa de a exploata/inventa un nou univers", Caius Dobrescu atribuie poeziei lui Eminescu caracterul unui "roman analitic în versuri" cel mai profund și complex "roman
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
timp realsubiectiv: durată interioară, timp psihic (timpul magic al copilăriei, timp den sificat al clipei înveșnicite prin iubire/timp dilatat prin cunoaștere etc.) - timp ireal, imaginar: al aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
alte texte, literare sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
întregului text. O consecință a ambiguității în textele literare este multiplicarea nivelurilor de semnificare și a codurilor de interpretare. Mecanisme de producere a ambiguității: conotația, transferul de sens, inovații lexicale, metalimbajul, prezența unor metonimii sau metafore închise, simbol izarea, ermetismul, indeterminarea referentului ficțional, tehnica sugestiei, a corespondențelor etc. - Sugestia este calitatea particulară a stilului care constă în valorificarea resurselor lingvistice de semnificare multiplă, echivocă, de exprimare aluzivă prin care ideea nu se oferă direct cunoașterii raționale, ci intuiției, imaginației și sensibilității
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
însoțește pretutindeni; un preot bătrân le e paznic și totodată ghid. Ce se întâmplă cu oamenii aceștia? Sunt morți? Își așteaptă moartea? S-au resemnat cu o viață care e pe jumătate moarte? Orbii lui Maeterlinck prefigurează în mod explicit indeterminarea beckettiană, veșnica pendulare între certitudinea morții și/sau așteptarea ei, între definitiv și/sau „nu încă”. Despre bătrânul preot, călăuza lor, care, la începutul piesei, sprijinit de trunchiul unui stejar imens și scorburos, li se înfățișează spectatorilor cu „paloarea-i
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
inițială materie-spirit, trădează preferința pentru parte față de întreg, bunăoară, pentru corpuscul sau undă, unicitate sau ciclicitate, dat sau proces, element sau organ, obiect sau sistem, închis sau deschis, imuabil sau poietic, iluminare sau învățare, mecanism sau relativism, independență sau dependență, indeterminare sau coerență, individ sau societate, haos sau ordine, univers sau multivers, timp sau eternitate etc. Lunga enumerare a alternativelor de poziționare metodologică pentru consistența explicației, deși este obositoare, nu se sfârșește. Peste această enumerare incompletă a diversificării dualismului concepțional și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
depresie cronică se încadrează în aceeași paradigmă cyborgic-contingentă întrucât nervilor acestora li se aplică stimulări electronice în scopul îmbunătățirii stării lor psihice, pentru ca, în viitor, pasul următor preconizându-se a fi implantarea acestor stimulări direct în creier. „Indetermanența” cyborgului, de la indeterminare sau metisare și la imanență, este o trăsătură care îl situează pe acesta în proximitatea postmodernismului: lipsa purității naturale se adaugă fenomenului de transgresie a barierelor și de corporealizare hibridă a cyborgului în spațiul virtual. Nefiind doar metaforă, mit sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la interfața numerică. În același timp în care se poate afirma că cyberspațiul este unul masculin prin design, prin orientare tehnoștiințifică și prin utilizare, se poate replica că același tip spațial este feminin prin rețeaua-pântec, prin pluralitatea locațiilor și prin indeterminarea granițelor. În același timp în care se critică originea american-imperialistă a Internetului, rețeaua poate fi utilizată pentru împuternicirea celuilalt. Inclusiv din acest punct de vedere, teoria și practica tehnoculturale ale spațiului virtual sunt ambivalente și contradictorii, intră în circuitele de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
N. Stănescu încearcă acel stadiu în poezie în care schimbările se manifestă mai ales la nivelul formei; poetul cumulează modalități artistice ce amintesc de arta lui Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia chiar, dar și Macedonski și folclorul, într-o stare de indeterminare și devenire acceptată în măsura în care noi, cititorii, vom recepta ca material poetic reprezentările științifice asupra realității. Transfigurarea în material poetic a matematicii, fizicii, filozofiei reprezintă efortul căutărilor de a impune o nouă formulă. Astfel, discursul devine din când în când stare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timp realsubiectiv: durată interioară, timp psihic (timpul magic al copilăriei, timp den sificat al clipei înveșnicite prin iubire/timp dilatat prin cunoaștere etc.) - timp ireal, imaginar: al aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
alte texte, literare sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întregului text. O consecință a ambiguității în textele literare este multiplicarea nivelurilor de semnificare și a codurilor de interpretare. Mecanisme de producere a ambiguității: conotația, transferul de sens, inovații lexicale, metalimbajul, prezența unor metonimii sau metafore închise, simbol izarea, ermetismul, indeterminarea referentului ficțional, tehnica sugestiei, a corespondențelor etc. - Sugestia este calitatea particulară a stilului care constă în valorificarea resurselor lingvistice de semnificare multiplă, echivocă, de exprimare aluzivă prin care ideea nu se oferă direct cunoașterii raționale, ci intuiției, imaginației și sensibilității
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
grad indeterminată; din contră, o problemă științifică are totdeauna o arie circumscrisă și o zare interioară complex determinată"9. Diferențele de "problematizare" din cele două domenii "le singularizează" și în privința soluțiilor și, implicit, a libertății de creație: în cazul filozofiei, indeterminarea sporită a "zării interioare" are drept consecință conservarea "unei extraordinare <<spontaneități>> în ceea ce privește soluționarea problemelor" și-i asigură spiritului o mult mai mare "libertate de mișcare" decât în știință, pe când în aceasta din urmă soluțiile "sunt intens prefigurate chiar de ideile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
limesul până la care ajung cercetările lui în domeniul istoriei spiritului"), Metzger observă că acest concept a rămas insuficient clarificat de către filozoful german, dar adaugă că "măreția realizării lui constă în această deficiență"59. Pe drept cuvânt, Vianu explică o asemenea indeterminare a conceptului în discuție prin faptul că "viața apare nesiste-matizabilă pentru că este nederivabilă"60. Poate că nu întâmplător, Dilthey se referă mai întâi la "enigma vieții", și abia apoi la "enigma lumii" (Rätsel des Lebens und der Welt). Și poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mod tradițional "un sens ascuns, misterios", un Tiefsinn. Or, "profunzimea" recunoscută și de Husserl ca fiind proprie filozofiei ca Weltanschauung rămâne "o chestiune de înțelepciune", nu de cunoaștere exactă, sau de "știință riguroasă", cum ar spune autorul abia citat. Dar indeterminarea conceptuală la care ne-am referit nu se reduce numai la imposibilitatea de a organiza conceptual trăirile și experiențele vieții. Aici nu mai este vorba atât despre acel "insondabil" al vieții, cât mai ales despre tentativa perpetuă de a lua
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ales mișcarea în sine, ritmul alternanțelor perspectivei, viteza și configurația temporală (măsurabilă în prezența efectivă) a discursurilor distincte. Structura polifonică a romanului modern nu se poate configura decît punînd la contribuție procedeele dislocării. O amplă spațializare a discursurilor se opune indeterminării (a-localizării) vocii din off, a instanței omnisciente și noncognoscibile. A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sumă de imagini prea multe și prea diverse, ca să putem avea în minte clară, bine delimitată, perfect individualizată, figura (...). Pe cînd un tip secundar, care apare numai într-un capitol, dacă e bine zugrăvit, ne rămîne în minte mai exact (...)." Indeterminarea de natură a personajului, "efect al textului", cum preferă să-l califice Philippe Hamon, rămîne una pînă la sfîrșitul lecturii. Rolul "întregitor" al percepției cititorului și al facultății lui reprezentative, în privința personajului, apare, de asemenea, în reflecția lui G. Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
apoi proiectarea acestor imagini pentru a reconstitui mișcarea. Literatura și cinematografia sunt două dimensiuni care se pot intercondiționa, completă și pot intra în relație de complementaritate semiotica. Un text literar adaptat-ecranizat poate beneficia în mod fericit de completarea "zonelor de indeterminare" despre care vorbește Ingarden în teoriile sale1. Un cinefil poate recepta altfel textul literar, prin prisma unei adaptări de calitate. Convertirea unui text în limbaj cinematografic poate fi un demers reușit, daca regizorul, scenograful, echipa de actori retransmit conținutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
euristică era cu totul alta. Ambiționând să fie primul critic literar care analizează opera lui Camil Petrescu din chiar interiorul acesteia, respectiv al substanțialismului, exegetul va observa că Fred, d-na T., Ladima și Emilia sunt supuși categoriei filozofice a indeterminării.46 Argumentele sunt numeroase și la îndemâna oricui. Emilia e o actriță lipsită de talent și cunoscută de mulți ca o femeie de moravuri ușoare, agramată și care își urmărește strict interesele personale. Mai mult, examinând-o cu scrupulozitate, Fred are
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un tip falacios și îi tapează pe prieteni de bani. Comportamentul lui donquijotesc e remarcat de Miți Mărculeanu, prietena Emiliei și, în critica interbelică, de Mihail Sebastian. El este, ca să folosim o sintagmă maioresceană, "o figură caleidoscopică". Tot sub incidența indeterminării stau onomastica și identitatea aproximativă a unor caractere. Cea care semnează "T." e deconspirată abia spre mijlocul narațiunii ca fiind Maria T. Mănescu. Mult timp, cititorul are motive să creadă că D. și Ladima sunt una și aceeași persoană, destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]