268 matches
-
cu răbdare, tezaurizate prin zilele confuze de rutină. Iar odată identificate acele senzații, ne imaginăm că suntem bogați și în emoții. Numai că se întâmplă tocmai pe dos. Majoritatea emoțiilor noastre defilează prin lăuntrul nostru cu chipul lor impersonal, sunt indicibile, deseori imposibil de identificat și de formulat altcumva decât amplificate prin alte emoții, transmise mai departe unei mirabile vacuități. Poezia este doar una din acele intensități care amplifică emoția. Iar pentru poezie, emoția e singura justificare a existenței sale. De
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante a ilustrului neam. Momentul căpătase o perfecțiune indicibilă, greu de uitat.
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e unul al prezenței, al unei vecinătăți deopotrivă diafane și impetuoase a misterului, ceea ce creează o relație de intimitate cu indefinibilul și indicibilul. Discursul ia turnura murmurului imnic, lăsând limbajul să se contamineze de aceste influxuri tainice și să exulte în peripeția iluminării. Melancolia e ghidată, ineluctabil, spre reverie căci starea de bază a poetului e una a împărtășirii. Imanența iradiază iar iminența
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
tenta languros romantică, redând noblețea sentimentului acestei muzici, constituie o performanță de care sunt capabili marii maeștri. Faimosul rondeau "Alla turca" din Sonata în la major de Mozart, dobândește la Dan Grigore tenta șăgalnică a unei dinamici interioare de o indicibilă savoare, de un percutant umor. Recitalul a fost inaugurat de acea celebră pagină bachiană care este adaptarea pentru pian a Coralului "Isus, bucuria nazuințelor mele", moment declamat cu gravitatea unei elocvențe deloc șarjate, de bună inspirație. în adevăr, culminația serii
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
Filip, un muzican a cărui experiență scenică este egalată de intuiția remarcabilă în ce privește latura stilistică a muzicii; iar de la Mozart la George Enescu - am în vedere cele "Șapte cântece pe versuri de Clément Marot", circuitul este stabilit în baza unui indicibil sentiment poetic care înnobilează, literalmente, frazarea muzicală pe care o dezvoltă interpreta. Sunt pagini prezentate, de această dată, în compania pianistului Mihai Ungureanu, un muzician dăruit trup și suflet domeniului cameral. De altfel, în compania domniei sale a fost susținută o
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
roade tipice libertății noastre. După câteva replici în care Balcicul s-a luptat cu Duba iul și Tunisul cu Veliko Tîrnovo, cade inconturnabila între bare: „Unde faci revelionul?“ Ce mi-e dat să aud!? Așa cum nu demult am văzut, cu indicibilă plăcere, vreo zece perechi de tineri la 30 de ani (alături de sexagenari fericiți), cu precădere actori, concoctând un revelion țărănesc precum în vremea echipelor regale gustiene, unde toată lumea s a îmbrăcat în ii, bundițe, cojocele, cușme, fote, șoarțe și ițari
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pogorâtă printre noi, într-un moment de ciumă a minții, pentru a ne reaminti că nu suntem neapărat fiare. Că există și altfel de relații umane decât cele dictate de mojicie și rapacitate. Discutând cu egală dezinvoltură și cu un indicibil șarm, cu un calm aproape inimaginabil în isterica lume românească, despre subiecte de interes public sau privat, Marie-Rose Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
arreton), distribuit, în măsuri variabile, în toate reușitele, minore sau majore, ale genului. Și totuși, non idem est si duo dicunt idem. În Cuvântul înainte al cărții, Mihai Zamfir sesizează pericolul confuziei de perspective și separă, admirabil, apele: „lărgind importanța indicibilului, deschidem discret ușa lecturii impresioniste a poeziei, adică a acelui mod de analiză care a dominat cercetarea literară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până astăzi, nenorocind-o complet. Demersul teoretic al exegetului care îl «revizitează
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
analiză care a dominat cercetarea literară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până astăzi, nenorocind-o complet. Demersul teoretic al exegetului care îl «revizitează» acum pe Bolintineanu rămâne unul însă decis anti-impresionist; el ajunge la concluzia indicibilului înălțându- se la un palier cu totul superior și după parcurgerea celei mai lungi spirale cognitive.” (pp. 4-5) Într-adevăr, Mihai Dinu nu postulează, nu impune, nu susține, ci testează această definiție a poeziei. De altfel, primele capitole (pp. 7-
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
somn și luciditatea trezirii. Apoi, a fost ca și cum mi s-ar fi eliberat pieptul de o greutate, ca și cum legile gravitației încetaseră să mai existe pentru mine, de parcă îmi luasem avânt în siajul himerelor mele, acum vaste, delicate și subtile. O indicibilă voluptate mă invadă. Mă eliberasem de greutatea corpului. Ființa mea tindea spre universul ușor și insensibil al regnului vegetal - o lume calmă, dar plină de forme, de culori mirifice. Gândurile își pierdură coeziunea, topindu-se printre aceste contururi și culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ieșit la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de ou. M-am azvârlit cu capul înainte și i-am străbătut membrana, afundîndu-mă într-o imensă, indicibilă strălucire... La școală, după-amiază, ea a venit din nou la mine. De atâta vreme nu ne mai "conversasem", cum zicea, încît aproape că nici nu mai făceam legătura între ea, așa cum era în realitate, o fată de optsprezece ani, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-mi săruți mîna? întrebă ea simplu. Uite! Și-i întinse mâna la gură. Cu astfel de purtări ale Otiliei, Felix nu putea face progresul cel mare, care, după el, trebuia să fie o mărturisire înflăcărată, urmată de îngenuncheri și efuziuni indicibile. Otilia s-ar fi uitat râzând la el și i-ar fi omorât vorbele pe buze, cum se mai întîmplase. Ședea într-o zi pe pat cu mâinile sub căpătâi și urmărea cu tot sufletul mișcările Otiliei, de alături. Îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Emanuel, Proust răspunsese, spre disperarea prințesei, printr-o epistola în versuri burlești. « Conjuncția » avea să se realizeze în 1912, la bălul ziarului L’Intransigeant, cănd scriitorul, « palid, cu barbă crescută, cu gulerul paltonului ridicat » (2), îi provocase Marthei Bibescu o indicibila senzație de teamă, asemănătoare aceleia pe care o încerca fiind copil, la auzul poveștilor lui Hoffmann. Prințesa evitase întreaga seară să-i vorbească lui Proust; se pare însă că întâlnirile neîmplinite, asemenea călătoriilor care nu s-au realizat, provoacă mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
din vreun manual care-i obtenebrase putința de-a se mai minuna, ea nepăsătoare, inaccesibilă la fiorul infinitului, amândoi fără a fi Înregistrat În propria lor memorie experiența Înfricoșătoare a Întâlnirii aceleia - prima și ultima - cu Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și teamă. În clipa aceea eram convins că Jacopo Belbo avea dreptate. Când Îmi vorbea de Pendul, puneam emoția lui pe seama unei aiureli estetice, a cancerului aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în le petit nègre, zise Carmen, care, în fond, e tot o franțuzească. — Ba chiar, în calitatea dumneavoastră de prof de francă, lingua franca ar fi, la rându-i, o frumoasă performanță. Pe fața lui Vasile Elisav, se citea o indicibilă stupoare. Ceea ce o făcu pe Nora să pluseze: — Borges, ultracivilizatul Borges, dom profesor, a persiflat, fără maliție, pe cât cred, un oarecare idiom tribal. Nu m-ar suprinde, a afirmat argentinianul, ca predării, în școlile noastre, a latinei să-i ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
abstract al închipuirii. Când ajungi acolo, când respiri aerul spaniol și plutești pe apa Veneției, sau te plimbi pe Aleea Chiparoșilor din Capri, situația se schimbă în mod fundamental. Analiza, oricât de fină și de subtilă, nu poate prinde farmecul indicibil al acestor călătorii, în care geografie, istorie, cultură, mentalitate, obiceiuri, cotidian pur se împletesc într-o amintire de neșters. Desigur că fără niște trasee interioare desfășurate în avans și în paralel, aceste călătorii turistice își pierd puțin din halou, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Ion Dimofte, Gheorghe Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu... Se găsesc, tuspatru, suspendați undeva, la mare înălțime. Mereu alături, nedespărțiți. Patru adevărați prieteni, legați între ei de firele invizibile ale copilăriei, adolescenței și tinereții comune, de felurite amintiri, de ceva indicibil, dar atât de viu și de concret, de acel ceva care proiectează mereu prietenia adevărată, curată și sinceră în sferele cele mai înalte ale omeniei, acolo unde nu se ajunge decât cu o inimă deschisă. Ionică, Gheorghiță, Costel și Paul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
D. I. Suchianu cu Caragiale, Tudor Vianu și Victor Eftimiu cu Macedonski, Arghezi cu Eminescu. Nu-mi puteam o clipă închipui că va veni o serie umană în care se va stinge acest sentiment al integrării în trecut ce mă tulbura indicibil. Și iată că a venit! Întâlnesc tot mai mulți tineri egotici, anafectivi, automatizați care nu privesc nici în dreapta nici în stânga și cu atât mai puțin înapoi, vădindu-și virtuozitățile de afirmare cu o răceală tehnică menită a-i propulsa, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trag holbări depasionte, distanța fiindu-mi adjuvantă, asupra Bahluiului universitar, social, cumetrial, securi-comunist sau numai simiradian, iar dinspre Cartierul ieșenesc al Tătărașilor percep mult mai potrivit mafioticeasca Vrance, fesenistă, pedeseristă, meschină dar harnică și îl descifrez agil pe Gagademicianul local, indicibilul Cotea, de vîrstă ciopragescă, de se lamentează la televedeniile locale că în 1989 or ieșitără din Cutia Pandorei toate relele imaginabile: contestația, grevele, sindicatele, pluripartidismul, anticomunismul, nerespectul pentru Organe, fie și ale Secului, la fundul ei perdurând, izolată, Tovarășa Speranța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prieteniei și al ecumenismului. A murit când eu aveam 17 ani. M-a învățat să-mi iubesc dușmanii și să fiu exigent cu prietenii. Din păcate, mulți nu mai există decât ca amintire, de la socrul meu, magistratul Stelian Dospinescu la indicibilul poet Ioanid Romanescu, de la boemul Eugen Andone la metafizicul Dan Laurențiu, de la "tutorele" nostru Laurențiu Ulici la Radu G. Țeposu și Iustin Panța... Iar plata și răsplata nu le-am socotit "în aceeași monedă", ci în... monade, așadar în și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
citită de oriunde, acolo unde se deschid paginile sau acolo unde te îndrumă cuprinsul ei. Logica ei e una singură: un creștin te introduce în lumea picturii, pe care o înțelege ca pe o încercare de a înfățișa cromatic prezența indicibilă a elementului divin. Accentul cade pe prezența numinoasă, nu pe valoarea laică a picturii. Totul e să pictezi „văzduhul“, adică duhul care începe să se vadă. Bucățile par inspirate de o trăire care, neputînd fi prinsă în cuvinte, poate fi
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
în vreme ce mâzgăleam prin cafenelele celui de-al treisprezecelea arondisment și în camera de încălzire capitol după capitol, ca să le bat apoi la mașina Olivetti, și întrețineam în același timp prietenia cu Paul Celan, care nu putea vorbi despre sine, despre indicibilul din poeziile sale și nici despre suferințele lui altfel decât ceremonios, în stretto-uri, și parcă așezat între lumânări, fiii gemeni Franz și Raoul ne-au transformat în părinți, așadar în ceva ce nici la Berlin, nici la Paris nu învățaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
granița dintre spații și epoci, postmodern și decadent, Hugo Pratt lasă ca moștenire maturizarea simbolică și vizionară a prozei grafice. Pe acest drum îl urmează Milo Manara, cel împreună cu care Hugo Pratt va semna câteva texte dominate de aceeași poezie indicibilă care este amprenta stilului său. Dino Battaglia și Attilio Micheluzzi sunt două alte nume ce se adaugă acestei tradiții deja ilustre a prozei grafice italiene. Textele lor cresc în marginea tradiției literare și picturale occi dentale, evocând linia postmodernă a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o cerea. Ziarele au consemnat, în coloanele lor, faptele desprinse din paginile unui roman de mistere : la orele 22 ale zilei de Ă, deasupra închisorii de maximă securitate se lăsase un nor arămiu, ce aducea cu sine mireasma stranie și indicibilă a gazului ucigaș. În doar câteva secunde, întreg personalul de pază din curte zăcea inert, ca sub povara unui somn de plumb. Sunetul palelor anunța aterizarea unui elicopter. Ieșind din el, doi oameni purtând mantii negre și măști se îndreptaseră
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vieții a ajuns să-l înzestreze, pronunță fără ezitare numele culorilor cărora le zice elementare și complementare, însă pe dată se pierde, perplex, mirat, când vrea să formeze cuvinte servind drept etichete sau distihuri explicative pentru ceva care atinge inefabilul, indicibilul, pentru culoarea care abia se naște, creată de mâini și de degete, cu asentimentul, complicitatea, și adesea surpriza propriilor ochi, și care probabil nu-și va primi niciodată numele care i se cuvine. Sau poate l-a primit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]