266 matches
-
lei." Sînt notate cu minuțiozitate numele doamnelor ale căror saloane le frecventa (Mme Poenaro, Em. Miclesco, Baicoyano, Emm. Slătineano, Irene Procopiu, Sabina Cantacuzene); de una dintre ele, Elisa Băicoianu, mărturisește că a fost sincer îndrăgostit; francizarea țanțoșă a numelor sugerează indicibilul farmec al prostiei fudule. Unul dintre monografiști mai consemnează, fără entuziasm: "Tînărul intrase și în grațiile soției lui Bogdan-Pitești, care se pare că ar fi vrut să-l facă beneficiarul jefuirii soțului ei, aflat o clipă în pericol de a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
eu însumi "Unicul", așa cum în aceeași ani Kierkegaard și el împotriva lui Hegel o denumește "Singularul". Principe al iconoclaștilor moderni, Stirner intenționează să demonteze orice sistem filozofic, orice abstracție, orice idee care își arogă sarcina imposibilă de a exprima caracterul "indicibil" al Unicului: Dumnezeu, dar și surogatele sale filozofice, precum Spiritul lui Hegel sau Omul lui Feuerbach, și de asemenea valorile și idealurile răsuflate ale retoricii politice. Până la urmă, acestea reprezintă idolii și simulacrele care produc oameni-sclavi și supuși, răpindu-i
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
place mult acest animal. Elev de clasa a V-a EXERCIȚIUL B.7. Crearea unei ființe "fantastice". Textele studiate sînt extrase dintr-un roman științifico-fantastic, de S. Lem (1972). Pentru a prezenta un peisaj necunoscut și amenințător, autorul utilizează "retorica indicibilului" pe care o analizează J. Bellemin-Noël (1971), și ale cărei procedee majore sînt utilizarea negației, ghilimelele, metafora și comparația. a) Negația În cursul unei expediții pe un meleag străin, Pămîntenii descoperă un peisaj cu înfățișare necunoscută lor, ceea ce îl determină
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
minimizare, diverse filtraje) între frontiere acceptabile pentru sistemul global. Prin aceste mecanisme, o reprezentare se poate adapta la evoluțiile contextului, ale actualității, fără să se schimbe fundamental. În al treilea rînd, SP este un adevărat "paratrăsnet" al reprezentărilor. El absoarbe indicibilul, injustificabilul, noul, fără a afecta centrul sistemului sociocognitiv. Favorizează astfel menținerea a ceea ce este nenegociabil sau necondițional pentru cutare sau cutare actor, în elementele NC. De fapt, elementele acestui sistem formează partea cea mai importantă cantitativ a enunțurilor discursive și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ironic este demistificarea. Un receptor avizat va putea reconstitui dimensiunea gravă (serioasă) a mesajului ironic și, în funcție de forța de penetrare a acestuia, se va solidariza intelectual și afectiv cu ironistul. Rațional, el va depista impostura, iar emoțional, el va priza indicibilul. Această combinație face din ironie figura predilectă a polemicii literare urbane: nici vehemență în exces, nici violență ostentativă, ea menține discursul în arena deschisă, unde competiția este indisolubil legată de norme. Pentru polemist, ironia este singura modalitate de a "fenta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna pe psihologia asociaționistă care determină lectorul să reconstituie mental indicibilul și, evident, să-i aplice o grilă morală comună cu a autorului. Fără îndoială că autorul Scrisorii pierdute e primul și cel mai subtil cartograf al mentalității românești într-un interval istoric determinat. Arghezi l-a asimilat într-o manieră
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fel, violența acuzațiilor este atenuată de suita interogativă. E o stratagemă prin care polemistul se sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de data aceasta, dimensiunea argumentativă a expunerii. În registru grav, atacul ia forma rechizitoriului, numai că, la Arghezi, acuzarea directă se sprijină pe mijloacele economiei discursive, cum ar fi litota sau apodioxisul, care nu au doar calitatea de a exploata indicibilul, dar permit respingerea tezei adverse în lipsa unei demonstrații dense și anoste. "E obligat poporul nostru să aștepte vindecarea într-a noua generație a sifilisului moral sinodal? [...] Ce-i mai comod de invocat decât strămoșia! Cu această teză romantică domnul Iorga
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
panglicuță, o deosebire abia simțită între două nuanțe, un nimic, distilate prin mintea subtilă a unei femei și exprimate prin acele dulci modulațiuni de voce și prin jocul acela încântător al luminilor ochilor, capătă, pentru mine, cel puțin, un farmec indicibil.52 Și pentru ca exemplificarea adusă acestei îngăduitoare teorii, prin ,,dialogul" cuconițelor, să pară și mai distonant, autorul precizează înainte de a-l reproduce: "Aci, desigur, am să petrec câteva momente delicioase"53. Iată cum, stârnită în mod "deliberat și nonaccidental" (Defays
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sociologie,1964), Herbert Marcuse (L'homme unidimensionnel,1964) sau Henri Lefebvre (La vie quotidienne dans le monde moderne, 1968)7. Drept consecință, teatrul avangardei postbelice, cunoscut, în mod semnificativ, prin sintagama "teatrul absurdului", își pierde din caracterul voit incomprehensibil, întrucât "indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului, recuzarea psihologismului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decât a științelor naturii, Dubuisson susține că "sincretismul lui Eliade preia, deformează, simplifică, amestecă fără a justifica vreodată opțiunile; se mulțumește să invoce pentru aceasta o transcendență, cu atât mai vagă cu cât ea este absolută în ochii autorului, deci indicibilă."382 Yo-han Yoo, o specialistă coreeană în studiul istoriei religiilor, aduce o critică la această critică a operei lui Eliade, argumentând că acuzele proferate de către autorul francez denotă mai degrabă inabilitatea acestuia de a cuprinde întregul câmp disciplinar al operei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din urmă sunt guvernate în mare parte de inconștient, de unde și fascinația imaginii, a cărei putere nu rezidă în enunțare, ci în evocare (ceea ce este evocat este mai important decât ceea ce se arată, deoarece se află în raport direct cu indicibilul și revelează ceea ce într-un discurs formal ar cădea sub incidența prohibiției, chiar dacă pe alocuri ar putea fi acceptat tacit ca fondat: desenul arată că "regele e dezbrăcat").521 Dacă textul scris este o cale spre cunoaștere, un "mod de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
canoanelor estetice ale unei taxonomii de valori tradiționale, și ajunge la concluzia că sursa ostilității este tocmai "monstruozitatea" ei tipografică (nu este nici desen pur, nici text limpede), acel "monstru plurivalent" care este ideograma și care se plasează la limita indicibilului, necesitând o decriptare îndelungată și delicată, în calitatea ei de "obiect fantasmatic și racursi semantic insolent". Bernard Toussaint, op. cit., p. 81. 573 Ibid, p. xv. Wright utilizează sintagma "formule narative" în accepțiunea lui John Cawelti, care le consideră "moduri în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în vreme ce mâzgăleam prin cafenelele celui de-al treisprezecelea arondisment și în camera de încălzire capitol după capitol, ca să le bat apoi la mașina Olivetti, și întrețineam în același timp prietenia cu Paul Celan, care nu putea vorbi despre sine, despre indicibilul din poeziile sale și nici despre suferințele lui altfel decât ceremonios, în stretto-uri, și parcă așezat între lumânări, fiii gemeni Franz și Raoul ne-au transformat în părinți, așadar în ceva ce nici la Berlin, nici la Paris nu învățaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de pe cele două continente și care la noi joacă înaintea unei săli totdeauna goale. Aseară d-na Pezzana a jucat înspăimîntătoarea tragedie bourgeoise a lui Zola, Tereza Raquin. Emoțiunea ce a simțit-o puținul public care asista la reprezentație este indicibilă. Ceea ce face d-na Pezzana în actele 3 și 4 în Tereza Raquin este o producție fenomenală, prodigioasă, despre care nu-și poate face cineva o idee cât de slabă fără s-o vază. {EminescuOpXII 125} În Sora Tereza, ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
surse de prima mână, de o calitate ce exclude ab initio orice dubiu. Ipotezele critice, avansate fără precauții superflue și fastidioase de către autor, sunt seducătoare și așază cititorul pe un plan intelectual, elevat. Există în scrisul lui Theodor Codreanu o indicibilă vibrație a ideilor, care îl apropie, în opinia noastră, de Ibrăileanu și desigur de întemeietorul criticii literare românești, Titu Maiorescu. Provocarea valorilor mizează programatic pe o ambiguitate. Valorile clasice, prin chiar condiția lor axiologică perenă, reprezintă pentru criticul tânăr o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât fondatorul acestei doctrine. "Scormonitor" de documente, Th. Codreanu se simte cel mai bine când trebuie să ia apărarea poetului. Tot acum se dezvăluie și mijloacele scrierii sale, în care argumentul serios, rigoarea aproape clasică se amestecă într-o maniera indicibila cu patosul... O bună parte din articolele volumului se concentrează în jurul unor apariții eminesciene. Preferații domniei sale în ale eminescologiei sunt: Edgar Papu, George Munteanu, D. Vatamaniuc. La Edgar Papu identifică prima "încercare de cercetare structuralistă, a poeziei eminesciene", în cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
abandon care marchează „drumul către ultima limită”. Va fi de ajuns să sugerăm că e vorba de un proces în care întâmplarea aceasta privește pe oricine are de-a face până la capăt cu experiența scrisului, a limbajului și deci a indicibilului. Mă refer la fenomenul Îngerului, de exemplu cel rilkean, despre ceva care nu știm dacă umblă printre vii sau printre morți, dar despre care știm cu siguranță că vorbește o altă limbă sau chiar că vorbește limba altcuiva. Cineva ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a trăi mitul" și a-1 reintegra în spațiul profan, redând evenimentelor" caracterul semnificativ și exemplar al întâmplărilor originare. Sub aspectul tehnicii literare, întâlnim un savant scenariu al fantasticului, faliile de real și de ireal interferându-se imprevizibil, cu semne indicibile, deduse numai de lector, inconștientizate însă de personajul principal, care, pe tot parcursul nuvelei, rămâne un străin în labirint, mai mult condus decât conducător al actelor sale. Modestul profesor de liceu, Gavrilescu, personajul central al nuvelei, nu ințelege până la capăt
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
unor evidențe inaccesibile ochiului comun. Relația liderului cu corpul comunitar care l-a delegat este fundamentată în cunoaștere, socotită în general a fi fenomenul originar al oricărei întreprinderi morale (chiar cea care se întemeiază în simț estetic sau în echivocitatea indicibilă a talentului). Dând măsura propriei forțe cognitive, conștiința de sine individuală autentică primește investitura unei înalte responsabilități, subordonându-și tot ce este sistem ierarhic străin în viziunea unificatoare a idealului său novator (Tudor Vianu afirma că "înțelegerea dinamică a vieții
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în le petit nègre, zise Carmen, care, în fond, e tot o franțuzească. — Ba chiar, în calitatea dumneavoastră de prof de francă, lingua franca ar fi, la rându-i, o frumoasă performanță. Pe fața lui Vasile Elisav, se citea o indicibilă stupoare. Ceea ce o făcu pe Nora să pluseze: — Borges, ultracivilizatul Borges, dom profesor, a persiflat, fără maliție, pe cât cred, un oarecare idiom tribal. Nu m-ar suprinde, a afirmat argentinianul, ca predării, în școlile noastre, a latinei să-i ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
abstract al închipuirii. Când ajungi acolo, când respiri aerul spaniol și plutești pe apa Veneției, sau te plimbi pe Aleea Chiparoșilor din Capri, situația se schimbă în mod fundamental. Analiza, oricât de fină și de subtilă, nu poate prinde farmecul indicibil al acestor călătorii, în care geografie, istorie, cultură, mentalitate, obiceiuri, cotidian pur se împletesc într-o amintire de neșters. Desigur că fără niște trasee interioare desfășurate în avans și în paralel, aceste călătorii turistice își pierd puțin din halou, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Emanuel, Proust răspunsese, spre disperarea prințesei, printr-o epistola în versuri burlești. « Conjuncția » avea să se realizeze în 1912, la bălul ziarului L’Intransigeant, cănd scriitorul, « palid, cu barbă crescută, cu gulerul paltonului ridicat » (2), îi provocase Marthei Bibescu o indicibila senzație de teamă, asemănătoare aceleia pe care o încerca fiind copil, la auzul poveștilor lui Hoffmann. Prințesa evitase întreaga seară să-i vorbească lui Proust; se pare însă că întâlnirile neîmplinite, asemenea călătoriilor care nu s-au realizat, provoacă mai
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
oraș, trebuia să străbată curtea: o femeie de vreo cincizeci de ani, totdeauna în negru, delicată și aparte, pentru mine cât se poate de ciudată (poate mă impresiona și titulatura ei nobiliară), deși nu mi inspira teamă, ci doar o indicibilă sfială. Mult mai târziu, văzând într-o publicație franceză imagini de la reprezentația pariziană a piesei lui Pirandello Cosí è (se vi pare), mi-a plăcut s-o identific cu doamna Ponza, în mare doliu, enigmatică sub voalul negru, iar mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]