463 matches
-
desiș. Au prins pe cineva la catâri. Venise, între timp, heraldul, ce ținea stindardul roșu al lui Gundovek, împreună cu cei doi însoțitori; toți trei îi urmăreau cu curiozitate pe romani, căutând să-și facă o idee despre ce se întâmpla. Indispus de întârziere, Sebastianus era gata să strige la ilirii săi, însă nu fu nevoie fiindcă ei, avându-l în frunte pe căpetenia turma-ei, ieșiră dintre copaci, împingând cu brutalitate un bărbat aplecat, cu înfățișarea unui țăran. Nu fără oarecare satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta, poate mai frumoasă, dar nu așa de picantă. Era pe-atunci în Roman un tânăr grec, care, uneori, se plimba cu ele prin grădina publică. Și nu gelozia, dar fericirea lui de a putea fi cu ea mă cam indispunea. Într-o seară eram cu un prieten, un băiat cam țicnit, care a murit demult. În glumă, i-am spus: Ai putea tu să-i tragi o palmă acelui cavaler? Lucrul părea imposibil - imposibil adică să nu fie prins, bătut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ea o să înțeleagă. 1 Înștiințare trimisă cunoștințelor pentru a li se anunța un anumit eveniment. Am depus omagiile cuvenite la locuința familiei M... Sunt instalați seniorial. Au adus de la Vorniceni mult mai mult decât necesarul. Au transportat și un piano. Indispus de accidentele drumului, stă posac într-un colț și cere neapărat un acordor. Doamna M..., anemică și reumatică, a îmbătrînit mult în anii din urmă. Era atât de frumoasă când am cunoscut-o! Ca orice adolescent, iubeam pe toate doamnele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
feluri. Primul, va gândi oare că-i fac un reproș mascat pentru că a neglijat să-mi inunde camera de boală cu camelii? (Bănuiesc că vă veți simți ușurați să aflați că a doua posibilitate de interpretare e cea care mă indispune.) Iat-o: Oare cititorul va prefera să-și spună, pe baza certificatului meu de boală, că fericirea mea - trâmbițată chiar de la începutul acestei scrieri - poate că n-a fost fericire, ci doar o stare hepatică? Această din urmă posibilitate mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iveală o banknotă de o sută lei pe care i-o oferi ospătarului făcând precizarea. „Adăn-e repede o sticlă cu vin dar pas alergător, după cum a-i observat, de azi dimineață ne grăbim...” Tony Pavone rămase surprins. Acest gest Îl indispuse, determinându-l să privească cu alți ochi omul căruia Îi făcuse nenumărate favoruri. „Face pe grozavul În fața prietenei mele, tocmai el , care nu plătise niciodată măcar un pahar cu apă minerală. Foarte curios...!” Ospătarul mulțumit de ciubuc și de diferența
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
băiat. Era aproape de sfârșitul semestrului de iarnă. Connolly venise s-o vadă în atelier și amândoi se uitau pe geam înspre terenul de sport peste care se lăsa întunericul, vorbind despre probabilitatea să ningă. Connolly a spus că ninsoarea îl indispunea întotdeauna pe tatăl lui. Când domnului Connolly îi veneau toanele, deseori îl lovea. Sheba n-a fost tocmai surprinsă de această afirmație. Văzuse câteva drame făcute-pentru-televiziune despre violența domestică și se considera la curent cu brutalitatea care domnea în blocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe canapea în sufragerie, prefăcându-mă că beau limonadă cu miere, că deja nepoata și nepotul meu mă consideră mai mult sau mai puțin invalidă. M-am întors la școală pentru noul semestru, simțindu-mă cumva cam deprimată. Vacanțele mă indispun întotdeauna. Nu scrisesem noul raport pentru Pabblem, așa că am fost nevoită să mă duc la el și să mint ceva în legătură cu o „problemă de familie“ care mă împiedicase să-i acord întreaga mea atenție. Aveam speranțe că se va enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă plăcea și dacă așa stăteau lucrurile, cu atît mai mult nu-mi surîdea afacerea... trebuia să fiu cu ochii-n patru... Au și trecut trei minute de cînd s-a dus În bucătărie. Am simțit dintr-odată că mă indispun și mi-am mai aprins o țigară. În timp ce-o aprindeam, m-am ridicat de la locul meu, am ocolit masa și am rămas În picioare lîngă fereastră... Ochiurile de geam, luate În parte, erau mici, dar cadrul din aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
repetată Însă În Întrebările mele răutăcioase: de a-i compromite soțul și fratele - unul dispărut și celălalt mort. Nici măcar nu pot să nu recunosc că așa și era. Convingerea mea că și-a dat seama de ceea ce urmăream m-a indispus puțin. Nici nu putea exista subiect mai potrivit rolului meu și piesei În care jucam. Raportul pe care l-am Întocmit azi-dimineață nu era nici el de lepădat. Conversația cu domnul Toyama a fost foarte grăitoare. Îmi dezlegase cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Roma și întregul Imperiu. Trebuia să ajungă singur în locul unde se afla vrăjitoarea, adăugaseră mesagerii. Îi îngăduiră să-l ia cu el pe Listarius drept unic tovarăș și călăuză. Vitellius înainta greu pe drumul ce șerpuia printre copacii înalți; coborâse indispus din lectică, nemaiputând continua drumul din cauza copacilor. Își lăsase escorta la marginea pădurii și o pornise pe jos. Șchiopăta din cauza rănii dobândite în timpul cursei de care, când se întrecuse cu Caligula. Se întrebă dacă incidentul acela care îl marcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe de ce, Îi părea din ce În ce mai vie. De altfel, și dinspre havuz venea o răcoare plăcută, iar gânguritul păsărilor Îi crea acum o cu totul altfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
brațe câteva secunde și, când se retrase, nici că se putea să am o surpriză mai mare. Abby Abrams. —Abby? Tu ești? Mamă, a trecut ceva timp! am spus cu multă grijă, Încercând să nu arăt cât de tare mă indispunea prezența ei. Nu aveam decât amintiri groaznice cu ea de la facultate și reușisem cumva să uit că exista când ne mutaserăm cu toții În oraș. Până acum, se dovedise un loc destul de mare ca să petrec cinci ani fără să dau vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
despre părul, iubitul sau ținuta ta și apoi simula groaza și regretul când inevitabil te arătai jignită. Îi dădeam papucii adesea și În mod regulat, dar niciodată nu părea să priceapă. Dimpotrivă, ne căuta compania În mod deliberat, ca să ne indispună. Deloc surprinzător, nu avusese niciodată prietene adevărate, dar Își făcea de lucru pătrunzând În fiecare frăție studențească și echipă atletică din Emory. —Apogeul lumii mediatice, ai? Nu, nu știam. Unde mai ești acum? am Întrebat, pe tonul cel mai plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu zeul ăla, Philip Weston? În momentul acela respiră scurt și mimă leșinul. Hai, nu ascunde nici măcar un amănunt. E cel mai superb om de pe planeta asta! Am râs jenată, căutând În minte căi de evadare, dar nu m-am indispus foarte tare până când n-am văzut fața maică-mii. — Poftim? Întrebă ea. Philip și mai cum? Eileen se Întoarse spre ea, nedumerită și spuse: —Ann, Încearcă doar să-mi spui că nu știai că fata asta, sânge din sângele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu, con tinuă ea, pe când eram în Argentina, aveam o prietenă extra ordinară, Gloria Alcorta, scriitoare, sculptoriță și pic to riță, nemaipomenit de frumoasă. Era proprietara
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pentru emulație. . . Uneori însă, Lenorei nu-i vorbea deloc. îmi vorbea numai mie, de exemplu. Eu veneam de la Brașov mai des, pentru Walter. Lenora, neglijată, se plictisea, se enerva. " Nu știu ce să fie, dar azi e aici ceva monoton, care te indispune. Mergem să ne plimbăm, domnișoară? Poate că e culoarea rochiei doamnei Hallipa?. Ții mult la rochia asta, doamnă?" Lenora, a doua zi, zdruncina telefonul comandând "modele". Iți dai seama de "cultivarea aspirațiunilor"?. Ce să fac! spunea râzând doctorul. Dacă îmi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu, con tinuă ea, pe când eram în Argentina, aveam o prietenă extra ordinară, Gloria Alcorta, scriitoare, sculptoriță și pic to riță, nemaipomenit de frumoasă. Era proprietara
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
are‐ntr‐ adevăr, Are astm, contracte, noră, pensie, nepoți, fleb ită, și argint din cel mai strașnic în sprâncene și în păr. A venit aseară mama, bună seara, sărutmâna, A simțit că nu te doare și că te‐ a și indispus, Îi citeai în ochi căderea și‐ i vedeai în trup țărâna, A venit aseară mama, s‐ o ajute cel de sus. A venit aseară mama, n‐ a mai apucat să‐ți spună, Dacă vrei s‐ o iei la tine, pentru
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
devreme, dar a insistat. Un moment, din plasa de țânțari nu se auzi nici un răspuns. În cele din urmă, Hideyoshi spuse: — Poftește-l. Dar prezintă-i scuzele mele pentru că nu mă scol și spune-i că la castel am fost indispus și am luat niște medicamente. Pașii lui Mosuke coborâră, încet, treptele de la mezanin. Apoi, se auzi cineva urcând și, nu peste mult, un bărbat îngenunche în fața lui Hideyoshi, pe podeaua de lemn. — Servitorii dumneavoastră mi-au spus că dormiți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doldora de bancnote proaspete. Tot stai în întuneric, puteai strecura, neobservat, delicatul cadou. Nu-mi plac filantropii, o știi. Mă bucur că nu faci parte din această dubioasă categorie. Mata ești chiar nițel zgârcit, coane Gafton... Sper că nu te indispune faptul că te-am observat cu atenție. Mărturisesc o stimă neclătinată față de acest semn de seriozitate. Zgârcenia e o chestie serioasă, merită toate onorurile! Doar găgăuții o socotesc un defect. Sunt cu atât mai mișcat de propunere, îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va avea din nou nevoie de el. „Unde mai pui că Șeful lor e plecat, tocmai acum, în Africa. Servitorii nu știu cum să transmită știrea, îți spun eu. Nici Lui nu știu cum să-i transmita știrea. O știre proastă, evident, îl va indispune. Sunt speriați, săracii“, se auzi de sub tifon vocea bătrânului. „Acum e acum. Marea șansă a conspirației. Trădarea. Să preia subalternii volanul. Un moment perfect, crede-mă. Dar n-o vor face. Sunt selectați anume așa, dresati“, continua să graseieze vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra, dezertorul. Vino, să-ți arăt epopeea. Homer, ai să vezi, Homer. Extraordinara termicitate a glasului te năucea, pur și simplu. Detectivul avansase, prudent, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despărțirile mele, am senzația că totdeauna veneau de la ceva mărunt, pueril, ca-n ultimul roman al lui M. Preda, cu o doamnă care a vrut, zor-nevoie, să intre pe-o stradă cu bolți, cu prăvălii. Pe filosof probabil l-a indispus aglomerația balcanică, ea atunci i-a aruncat din vârful buzelor carmin Atunci adios, diseară să ți-o faci singur! (Replică atribuită artificial lui P., auzită de fapt dimineață la McDonalds-ul din Romană unde, la fel, se întâmplă mereu întâlniri-despărțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
VIII Matei! Matei! La telefon! Eu, aplecat asupra tastaturii, cu ochii în ecran, întrebând, Cine mè cautè? O femeie! nerèbdarea lui Eugen care stè cu receptorul suspendat în aer, pește biroul meu, mè ridic cu greu din scaun apucând vizibil indispus de deranj receptorul din mână colegului meu, Alo, Matei? Da! Muzeul de Artè! tresèr, recunoscându-i vocea din prima clipè, are probleme cu Internetul și ar vrea sè trec pe acolo sè-i mai explic câte ceva, ar mai avea de trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
convins cè i-am fècut-o, sunt un incult și o brutè lipsitè de sensibilitate artisticè! Nu mè intereseazè artă! dar culmea, faptul cè ea mi-a dat cu siguranțè o bilè neagrè la capitolul caracterizarea moralè a personajului nu mè indispune defel, dimpotrivè, mè umple de o nepèsare sfidètoare, Matei închide corect ușa biroului în urma lor, ea aprinde lumină, apoi, ne debarasèm amândoi de haine, bluză portocalie, pentru o fracțiune de secundè, dunga abia întrezèritè a sutienului, parfumul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]