2,142 matches
-
ani de eforturi și multe succese, anume crearea unui cadru de raționalitate a politicii publice (evidence based policy-making) prin: SAR nu promovează o anumită ideologie, considerând că politica publică rațională este non-ideologică, deși nu se poate dispensa de valori ca individualismul, respectarea drepturilor omului și solidaritatea socială. SAR este o instituție deschisă oricui îndeplinește standardele sale academice și se bazează pe o rețea de peste o sută de experți din România și instituții academice internaționale. În decembrie 2009, a câștigat în primă
Societatea Academică Română () [Corola-website/Science/299467_a_300796]
-
de creație, putem spune astăzi că noile orizonturi spirituale și liberalizarea moralei au creat un anumit tip de "Om al Renașterii" (""Homo universalis renascentista""), caracterizat prin înțelegere ascuțită, deschisă oricărei idei, simț deosebit al frumosului, dorință de afirmare și renume, individualism cu posibilități de dezvoltare multilaterală, adversar al dogmelor și ideilor preconcepute. În aspirația sa spre universalitate, înlătură orice barieră care-i stă în cale, se arată curajos în proiectele sale și plin de forță în acțiune. Este prieten și cunoscător
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
de facto "botez al creștinismului în doctrina marxistă". Prin urmare, cel mai influent purtător de cuvânt al Evangheliei Sociale, baptistul american Walther Rauschenbusch, a identificat patru rele spirituale instituționalizate în cultura americană (pe care el le-a numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul. Conform doctrinei socialiste, acestea trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv. Altă mișcare teologică ulterioară din protestantismul "mainline" a inclus teologia eliberării, forme filosofice de creștinism postmodern și diverse influente teologice cum ar fi
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
cu simboluri magice - pentru a cinsti spiritele lor -, scene de vânătoare realizate din amprentele suflate cu pigmenți extrași din plante peste mâna lipită de perete, pentru oamenii timpurii, semnificau un mod de a-și exprima identitatea, ca primă formă de individualism, reprezentând un salt intelectual și cultural uluitor. La sfârșitul acestei glaciațiunii, odată cu dispariția mamiferelor mari ca mamuții, acum 12.000 de ani, oamenii au colonizat aproape toate regiunile neînghețate ale globului. Oamenii din această perioadă își ornamentau corpul cu diverse
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
reginei Victoria a Regatului Unit, Imperiul Britanic îngloba un sfert din suprafața și din populația lumii. Epoca Luminilor ( Iluminismul sau Epocii Rațiunii ), a fost o mișcare culturală condusă de intelectuali ce a început la sfârșitul secolului XVII în Europa subliniind individualism și promovând gândirea științifică , scepticism și schimb intelectual. Scopul iluminismului era să reformeze societatea prin intermediul rațiunii ,prin idei științifice în contradicție cu tradiția și credința. S-a superstiției și intoleranței Bisericii Catolice . Unii filosofi iluminiști au colaborat cu despoți luminați
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
considerată a fi prima formație black metal din Statele Unite). După cum el însuși afirmă, Infernus este un adept al satanismului tradițional, adică venerarea lui Satan ca divinitate, fiind împotriva satanismului modern care îl percepe pe Satan ca pe un simbol al individualismului. Într-un interviu din 2009 Infernus explică: "Sunt un satanist religios devotat. ... Pentru mine satanismul reprezintă aspirația spre bunătate și libertate. Unii vor înțelege asta, alții nu." Totuși, în alt interviu, luat 3 ani mai devreme, în 2006, Infernus afirmă
Infernus () [Corola-website/Science/328869_a_330198]
-
păstrat vechile valori narodnice, Slonim a favorizat estetismul și formalismul în comparație cu determinismul social și, din aceste motive, a criticat activitatea lui Pavel Miliukov în domeniul istoriei literare. A căutat tensiunile existente între dogma oficială și scriitorii care mai cultivau încă individualismul sub formele sale diverse, citând lucrări de Pasternak, Artiom Vesioli, Iuri Libedinski și Leonid Leonov. El a salutat decizia lui Stalin de desființare a Asociației Ruse a Scriitorilor Proletari, văzând-o ca o „Cartă de Eliberare” pentru autorii nonconformiști. Slonim
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
roman pe an până în 1916, când a murit din cauza unui ulcer la stomac. Temele romanelor sale sunt lupta oamenilor obișnuiți cu greutățile economice, conflictul dintre datorie și pasiune, mentalitatea de grup și loialitatea pe de o parte și libertatea și individualismul pe de alta, izolarea și alienarea, rapida dezvoltare industrială a Japoniei și consecințele ei în plan social, continua preluare a valorilor Occidentului și o viziune pesimistă asupra naturii umane.Romanul Kokoro a fost declarat de mai multe ori, în anchete
Sōseki Natsume () [Corola-website/Science/298873_a_300202]
-
plângă” și mai târziu a spus soției sale Irina că a fost șantajat. Lev Lebedinski a spus că Șostakovici era în pragul sinuciderii. După ce a devenit membru al partidului au fost publicate în "Pravda" articole sub numele său care denunțau individualismul în muzică, deși în realitate Șostakovici nu a scris aceste articole. În plus, pe lângă intrarea sa în partid, Șostakovici a început să compună omagiul său către Lenin pe care l-a promis de atâta timp. Simfonia nr. 12, care prezintă
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
semnul principiilor democratice, și deși numărul activistelor era unul redus, acestea au reușit să mobilizeze și alte participante al căror scop era să atragă atenția clasei politice cu privire la încălcarea drepturilor femeilor. Această mișcare feministă ce se caracteriza prin pluralism și individualism, a luptat pentru o nouă viziune a democrației turcești; în care fiecare femeie, indiferent de clasa socială din care făcea parte, de origine, de educația primită sau de ocupație să poată beneficia de sprijin în cazul în care era abuzată
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
de la anumite principii sau concepte filosofice. Se conturează astfel ideea unei pedagogii experimentale și, concomitent, ideea unei științe a copilului - pedagogia. Tot în această perioadă se constată o altă tendință: depășirea limitelor pedagogiei întemeiată pe psihologie - care conducea spre cultivarea individualismului - prin elaborarea unei teorii pedagogice bazate pe sociologie, adică pedagogia socială. Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunțat, încă de la început - prin teoria educației noi - ca un secol al copilului. De-a lungul istoriei, educația și-a demonstrat rolul
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
imperiu (1546-1547, 1551-1552), războaiele religioase din Franța (1562-1598), Războiul de 30 de ani (1618-1648). În 1598 este promulgat Edictul din Nantes de către Henric al IV-lea al Franței, ce permitea toleranță religioasă între catolici și protestanți. Reforma a însemnat triumful individualismului, confirmat prin interiorizarea pietății, raportul direct al credinciosului cu divinitatea, meditația aprofundată asupra mântuirii și modalităților prin care putea fi obținută.
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
ci de încadrarea ei într-un sistem rigid, cu accent pus pe colectivitate, nu pe individualitate. Literatura autohtonă, ca și cea din Uniunea Sovietică, trebuia să sublinieze această logică a totalității, fără a se lăsa subminată în vreun fel de individualism, intimism, subiectivism sau de spiritul «mic-burghez». Noutatea povestirilor lui Nicolae Velea era, prin urmare, izbitoare în contextul cenușiu al literaturii anilor '50. Departe de a se conforma viziunii oficiale și a aborda tematica impusă, tânărul scriitor face din țăran și
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
părut prea de stânga, ori n-am vrut să fac chestii explicite, că asta enervează întotdeauna. Și-atunci el arată criză, indică criză, dar nu și soluția. O arată prin personajul Tudor, care o spune cumva explicit, că problema e individualismul orb al retragerii în viață aia, clivajul enorm dintre clase și inexistentă unui proiect de solidarizare socială. Dar e singurul care o spune, nu merge mai mult, e literatura. Nu poți s-o dai explicit, e român, e literatura și
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
Marea Britanie. Rolul științei și tehnologiei a crescut, literatura și presa au proliferat și au început să se dedice maselor, gradul de alfabetizare crescând. S-au format instituții reprezentative votate de cetățeni marcați de o nouă filosofie politic, morală și ideologică - Individualismul. În urma industrializării, procesul de urbanizare s-a accelerat. Absolutismul a devenit forma de guvernare a multor state, bazându-se pe teoriile formulate în secolele XVI-XVII de către filosofi politici ca Niccolo Macchiavelli, Jean Bodin și Thomas Hobbes, ce au dezvoltat concepte
Epoca modernă () [Corola-website/Science/330053_a_331382]
-
decadență a gândirii elene, Școala Stoică (fondată de Zenon) reprezintă o relativă continuitate pe linia doctrinelor lui Platon și Aristotel, cu deosebirea că optimismul este înlocuit de pesimism, iar activismul cetățenilor prin pasivitate. De asemenea, spiritul civic se transformă în individualism. Stoicismul prezintă trei mari perioade: Zenon critica sclavia și alte instituții social-politice ca: judecata, comerțul, banii. Avea o atitudine negativă față de familie și considera că un cetățean trebuie să aparține unui stat mondial unic ("cosmopolis"), condus de înțelepți (ca și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
folosit mereu la forma lui masculină). Dincolo de formele artistice (și intelectuale) depășite care erau predate în cadrul educației artistice de acum un deceniu, conținutul cel mai pregnant (și cel mai dăunător) era o viziune asupra artei ca fiind un teritoriu al individualismului, al unei izolări egoiste în teritoriul ideilor „înalte”, (fie că aceste idei înalte se refereau la religie sau la o privire naivă și reducționista asupra artei că un teritoriu autonom și complet auto-referențial în care artistul genial descoperă formă pură
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
te descoperi pe tine în raport cu ceilalți, nu era terenul de încredere și prietenie pe care să se construiască artă (și viața), ci mediul care îți pune în pericol integritatea și puritatea „operei”, drepturile tale exclusive asupra ei. Aceste nemulțumiri față de individualismul pe care il promova sistemul de educație care ne-a format au fost punctul de pornire pentru practica noastră, care s-a legat de la inceput organic de o nevoie de autoeducare, în primul rând, si apoi de adaptare a aceste
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
solely în its masculine form). Beyond the obsolete artistic and intellectual frameworks being taught în art education a decade ago, the most obvious content (and the most damaging of them all) was the vision of art aș a territory of individualism, of a selfish isolation în the land of “sophisticated” ideas (whether these ideas related to religion or to a naïve and reducționist view of art aș an autonomous and fully self-referential territory wherein the brilliant artist discovered the pure form
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
să adâncă, cu entuziasmul sau și cu respectul egalitar pentru audienți. Militarea lui pentru abolirea sclaviei avea să-i atragă antipatia unui sector din populație. A conținut să susțină în mod radical abolirea sclaviei, nepreocupându-se pentru popularitatea să. Datorită individualismului sau, a refuzat să facă parte din vreo organizație. A sustinut mereu că nu vrea adepți, vrea doar să-l redea pe om sie însuși, ca un individ autonom. Rugat, către sfârșitul vieții, să-și rezume activitatea, Emerson a declarat
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
legate de evoluția speciei umane și comportamentului acesteia. Traian Herseni are meritul de a fi abordat o noua direcție, a cărui fundament îl constituie interpretarea sistemului social în spiritul ontologiei regionale: se încearcă punerea problemei dintre individ și societate dincolo de individualism și integralism. Un loc important în opera lui Traian Herseni îl ocupă referința la ontologie, ce reprezintă o problematizare de natură reflexiv-teoretică, prin care acesta își propune stabilirea și definirea competențelor și dferențelor dintre filosofie și sociologie în abordarea realității
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
această paradigmă lasă nedefinită „natura totalității sociale, încercând să înlăture determinismul cauzal din știință”. Integralismul comite eroarea de a considera societatea ca o realitate ce îi ignoră pe indivizi. Astfel, că problema raportului individ-societate apare ca insuficient aprofundată atât de individualism, cât și de universalism. Noologismul, prin intermediul culturii, vizează deopotrivă individul și societatea, cu precizarea că aceasta nu lămurește pe deplin noul cadru al realității. Fenomenologia este singura paradigmă care a rămas necriticată de către Herseni, datorită noutății ei, cât și a
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
dorit independent. Deși a primit sprijin din partea statului, acesta și-a pierdut repede importanța, așa că turcii creștini ortodocși au preferat să se alăture vrchiului Patriarhat Ecumenic Ortodox de limbă greacă. Minoritățile religioase din prezent sunt foarte diverse, având uneori chiar individualism etnic: greco-ortodocși, romano-catolici, protestanți de diverse orientări, creștini ortodocși armeni, greco-catolici, nestorieni, maroniți, jacobiți, caldeeni, melkiți, nestorieni, mozaici diverși și sectanți. Turcia alături de Franța și Portugalia formează grupul de state cu adevărat laice. Laicitatea Turciei este garantată de armată prin
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
despre propriii strămoși. Sam Dunn relata cu privire la scena norvegiană că „spre deosebire de orice altă scenă metal, cultura și locurile sunt incorporate aici în muzică și în imagistica”. Într-un documentar norvegian, Fenriz afirma că „black metalul este mai presus de toate individualism”, și artiștii tind de sprijine această mișcare, chiar dacă adepții lui Euronymous au ales să sprijine anti-individualismul. Conform celor spuse de Bejamin Hedge Olsoni în teza sa de masterat, „black metalul este caracterizat de conflictul dintre individualismul radical și indentitatea de
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
mai presus de toate individualism”, și artiștii tind de sprijine această mișcare, chiar dacă adepții lui Euronymous au ales să sprijine anti-individualismul. Conform celor spuse de Bejamin Hedge Olsoni în teza sa de masterat, „black metalul este caracterizat de conflictul dintre individualismul radical și indentitatea de grup, respectiv de încercarea de a le accepta pe ambele simultan”. Olson relata că unii artiști aveau credințe identice cu transcendentalismul. Încercau să transcendă forma fizică și să poată intra în contract cu ființă supremă care
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]