3,661 matches
-
se completează armonios într-o seară a artelor elevate și de sensibilitate autentic românească. Ovidiu Scridon (n. la Târnăveni, jud. Mureș), sub influența curentului muzical folk - care a cunoscut și în România o remarcabilă afirmare în rândurile tinerei generații, prin individualități deosebite și festivaluri de amploare - a fost atras încă de la o vârstă fragedă de magia chitarei și a versului de calitate în veșmânt muzical. Ca student la ASE București, debutează în cadrul unor manifestări cultural-artistice (festivaluri, cenacluri, baluri, tabere), compunând versuri
„Ție, jumătatea lumii mele!” la New York [Corola-blog/BlogPost/93188_a_94480]
-
astăzi, romanul poate surprinde prin curajul autorului de a descrie o Românie deloc idilică (e drept situată într-un trecut apropiat), în care iluziile sunt făcute praf, iar destinele eșuează în mediocritate și promiscuitate. Societatea devine mediul vâscos în care individualitățile se șterg, sentimentele se maculează, oamenii colcăie într-o existență lipsită de orizont. Atrium este romanul ratării unor foști colegi de liceu. În contact cu viața reală iluziile pier una după alta, entuziasmul adolescentin se stinge și în locul lor se
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
Literar de la Sibiu năzuia, în anii 1946-1947, să-și dovedească importanța națională, istorică și culturală, după modelul grupărilor romantice germane din centrele universitare Heidelberg, Jena, Berlin. Ingratitudinea istoriei de la 1948 a blocat maturizarea deplină a unei grupări literare, a răzlețit individualitățile și a frânt necruțător destine.
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
Dar e oare posibilă, Doamne, o justificare a poeziei prin expulzarea ontologicului? E oare acceptabil să hipertrofiezi limbajul în așa grad încît ființa să fie taxată doar ca un producător de limbaj, ca un secretor inert al acestuia? Să reprezinte individualitatea creatorului exclusiv o mască sau un șir de măști lingvistice menite a disimula nonsemnificația ori cel puțin derizoriul incurabil al trăirilor, al existențialilor? Să restrîngem poezia la pura manifestare a limbajului, la o ars combinatoria de factură semantică precum un
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
cinșpe beri și 10 cafele; Bidigaie țambalagiu - 7 romuri și 4 pungi de semințe". Caietul cârciumarului este un indicator al gusturilor și al disponibilităților lor financiare, mai performant decât cardurile bancare. Dincolo de această clarificare inițială, clienții lui Bicuță își pierd individualitatea în fumul dens al bodegii. Ei vorbesc aproximativ la fel (diferențele de nivel cultural nu se simt la nivelul limbajului curent), logica și stilul povestirilor nu diferă fundamental în funcție de naratori, toate poveștile par spuse parcă de aceeași gură. Diferențele sunt
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
îngăduința noastră principială, nepăsători, lăsăm să se desăvârșească însuși procesul vieții de integrare și dezintegrare: o atmosferă literară înseamnă un habitat cu inegale efecte individuale și nu cred să mă înșel afirmând că habitatul conviețuirii noastre literare e dezinteresarea, respectul individualității și - lucru aproape de necrezut - omenia." Principii simple, ale unei lumi în care, fără calcule complicate și meschine, fiecare spune ce are de spus, după măsura artei, nu a omului, pe care nu cred s-o mai regăsim vreodată. O lume
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
care, fără a viza o schimbare majoră de traiectorie, comit câte un asemenea volum prozastic. Mult mai interesant ar fi să deducem tocmai punctele de clivaj sau de inflexiune care conduc la brevetarea unui autentic regim al prozei. La o individualitate greu de tradus, recuperator, în versuri. O atare mostră de proză oferă episodul vagonului înghețat un-deva în munți. Povestită de unul dintre cetățenii acestei lumi bizare, secvența ia proporțiile unei glaciațiuni de buzunar. "Toți călătorii erau înghețați pe băncuțele lor
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
romantic", metoda e "clasică". O mixtură care mă pune în relație cu ceea ce e "problematic" (în sens de îndoielnic, germanul "fragwürdig"), dar rămân cu picioarele pe un teren stabil. Nu divaghez, să știi, nevrozele noastre țin în egală măsură de individualitate și de profesie. Mai e ceva: iudaismul se caracterizează prin cultul vieții, cu interes redus pentru moarte (recitește, din acest unghi, Vechiul Testament). Ca evreu, mi-a fost inculcată de multe generații premergătoare - cel puțin, așa cred - încrederea în viață și
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
adesea emoțională, aparținând acum specialistului: Comunismul "este dezbrăcarea personalității omenești de orice dotație proprie și diferențială. Este teoria egalității între oameni dusă la exces. Este egalitatea atinsă prin sărăcirea personalității de orice atribut sau proprietate. Comunismul reduce pe om la individualitatea lui organică, la eul biologic de dinainte de orice organizare psiho-socială. Comunismul ia pe om chiar așa cum acesta iese din sânul naturii, înainte de a avea un eu. Pentru comunism, omul este o ființă anonimă, fără personalitate." însemnările de jurnal cu titlul
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
recent într-o dublă expoziție împreună cu Francis Bacon la Galerie Sophie Sheideker (Paris). Lucrările sale impresionează prin “ modul simplu si sincer de a-și reprezenta personajele cu atenție la detaliile fotografice, dar, de asemenea, cu o preocupare evidentă în capturarea individualității și personalității fiecărui personaj”, așa cum spune criticul de artă new-yorkez Raphael Rubinstein. Simon Henwood s-a născut în Portsmouth, Anglia, dar trăiește și lucrează la Londra. Limbajul său artistic folosește multiple medii precum pictura, sculptura, ilustrațiile, filmele, animațiile, iar colaborarea
Trupa Swans, titanii muzicii post-punk by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83995_a_85320]
-
fost pe afișe până în prezent. Concertul din 31 mai a evidențiat astfel multiplele fire care leagă gruparea celor mai importanți creatori ieșeni - Vasile Spătărelu, Anton Zeman, Sabin Păutza, Viorel Munteanu și Cristian Misievici - percepuți și comentați de regulă ca individualități componistice incomparabile. A fost o bună ocazie de a conștientiza și corespondențele stilistice cu ansamblu de opțiuni componistice românești, ținând cont de faptul că primii trei au fost formați la conservatorul bucureștean. Vom reveni cu unele considerații după prezentarea lucrărilor
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
absolută, semnată Dan Dediu - Tripul concert pentru Flaut, Clarinet, Violoncel și ”Febra”. Formula triplului, aleasă de compozitor, este destul de rar prezentă în literatura concertantă, căci problematica ce o caracterizază poate fi, neîndoios, “capricioasă”. Potrivindu-și ideile după tiparul mai multor individualități, compozitorul s-a îndreptat către o desfășurare dialogată în care factura narativă precumpănește, asigurând desfășurarea activă a discursului sonor. Pe de o parte, asistăm la “discuțiile” flautului cu clarinetul - întrebări, răspunsuri, cuplaje sau paralelisme; pe de altă parte, inițiatorul întâlnirii
Dan Dediu - Conversații concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]
-
Sorin Lavric Tine de o constantă a psihologiei noastre ca, de pe urma fiecărui om pe care l-am cunoscut, să rămînem cu o impresie de bază, cu un fel de gust esențial în ale cărui nuanțe îi prindem individualitatea. Și, de fiecare dată cînd ni se cere să vorbim despre el, întreaga gamă de atribute la care recurgem spre a-i face portretul are ca punct de plecare tocmai amprenta sufletească a gustului pe care persoana lui ne-a
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
de la latinitate și romanitate, prin contactele esențiale (slav, maghiar, turcesc), pînă la "tentația germană" și la occidentalizarea romanică din perioada modernă. Alcătuit din traducerea unor studii apărute în ultimele două din cele patru volume ale profesorului Nicu-lescu purtînd titlul comun Individualitatea limbii române (1999, 2003) și a unor articole publicate în reviste (românești și străine), precedate de un studiu introductiv inedit, sintetic, volumul alcătuiește de fapt o istorie deloc convențională a limbii române. Părțile cărții se leagă prin capacitatea lui Alexandru
"Cealaltă latinitate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8120_a_9445]
-
dăduseră totuși ceva: / patima descrierii sinelui de jur împrejur și-n adînc." (Elegie) Definitorii pentru poezia Marianei Marin sunt încordarea și tensiunea emoțională date de inconfortul unei existențe într-un real agonic, mai ales că intruziunea acestuia îi provoacă traume individualității, revelîndu-i o demonie interioară nebănuită și solicitîndu-i scenarii de salvare. Notată extrem de succint în Viață de familie, agresiunea realității este percepută mai întîi printr-un calm aparent, preludiu macabru al tulburării profunde a ființei. Dezmățul ideilor se extinde la nivel
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
rezultatul unei scăderi a puterii vitale, unei slăbiciuni și defectuozități organice, pe cînd acțiunea morală este un produs firesc al unei organizații puternice, al unei "expansiuni de viață", cum se exprimă el. Din nenorocire, experiența ne arată că pot exista individualități foarte puternice, oameni de o inteligență, energie, într-un cuvînt, de o forță vitală extraordinară și cu toate acestea lipsiți de orice simț moral. Literatura, adesea în creațiuni nepieritoare, ne ilustrează acest trist adevăr. Jacques Colin și de Rastignac al
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
În adevăr, tot progresul omenirei, înălțimea amețitoare la care s-a urcat omul ca ființă intelectuală și morală, se datorește, putem zice, exclusiv vieței lui în societate, - și ce ar fi această viață, fără cuvîntul înaripat, care preface aglomeratul de individualități izolate într-o singură inteligență, voință și sentiment, cu cea mai strînsă legătură între toate mădularele ce compun societatea?... Dar pentru a avea această putere creatoare cuvîntul e neapărat să fie precedat de gîndire și urmat de faptă. Gîndirea e
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
formal parte din decor și fiind, acolo, expediat drept un ins care trebuie "să poarte un costum galben, pantofi galbeni, șosete galbene, cămașă galbenă și cravată galbenă" și să aibă fața și părul vopsite în aceeași culoare primară - dă celorlalte individualități din scenă, porniri emoționale de necontrolat. Burghezi tipici, molierești în felul lor, B|TRÂNUL, CEL|LALT B|TRÂN, FEMEIA TÂN|R|, DOAMNA, ADO-LESCENTUL și SO}UL își văd, în promenada lor anostă printr-un parc anodin, de micile meschinării cotidiene
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
alte țări, copiii sunt încurajați și mai târziu, la școală, să-și dezvolte imaginația și spiritul critic. La noi tendința este din păcate, inversă, de uniformizare, tocmai la materia la care copiii ar trebui să-și dezvolte spiritul creator și individualitatea. Există de altfel, în ultima vreme, o puternică tendință de uniformizare. Toți să gândim la fel, să vorbim la fel, să ne petrecem viața la fel. Etalonul fiind, desigur, VIP-urile. Care, în majoritatea lor, nu știu să se exprime
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
oameni de la împietrirea pe dinăuntru și de la uniformizare. Este o exprimare pură a emoției umane, la fel precum orice alt tip de creație artistică. Și este, deopotrivă, o prelucrare atentă a realității. O prelucrare în diverse forme, care țin de individualitatea celui care se apleacă asupra realității, pentru a o șlefui după cum îl călăuzește imaginația. Autorul de ficțiune este precum un sculptor închis într-un atelier în fața unui bloc de marmură neșlefuit. El nu are la îndemână decât literele alfabetului, adunate
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
cele de beletristică. Lumea cumpără cărți practice, distractive sau informative. Literatura își pierde treptat înțelesul creativ și își dobândește un înțeles lucrativ. Puțină lume mai conștientizează că literatura este un act creator, o invitație la reflectie și o expresie a individualității umane. La modă este non-ficțiunea. Cărți de specialitate te învață tot ce vrei și ce nu vrei: cum să te pregătești pentru un interviu de recrutare, cum să îți construiești o carieră, cum să te porți cu partenerul de viață
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
care fizicianul, ros de îndoieli, începe să filosofeze din neputința de a da explicații verosimile. Și chiar asta face Bohr, cade pe gînduri și ajunge să accepte că fizica atomică e posibilă doar cu prețul renunțării la trei condiții: cauzalitate, individualitate și continuitate. Lumea cuantică e un monstru în al cărui metabolism cele trei condiții nu au ce căuta. Ne rămîn atunci jocul probabilităților, optica statistică și pragurile de discontinuitate, trei neplăceri pe care un teolog le-ar trece în seama
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
trupul chinuit al autorului” și că „trebuie mers până unde ești populat, nu până unde ești un abis”. Mai profund decât lasă să se întrevadă în epistole, autorul nostru nu crede în inspirație și visează un sistem filosofic optimist, astfel încât individualitatea să poată fi integrată „în ceva mai vast”. Problema e că „perfecțiunea plictisitoare” a personajului e și a creatorului. Nepotrivirea vine din incompatibilitate de Dasein, alături de multe altele, mai mărunte. Când personajul capătă eu social, rupt de placenta ideologică a
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
Claude Sernet. Începe abrupt prin accentuarea unei falii ce nu mai dă șansa legăturii, pentru ca să continue nu doar cu evocarea unui tărâm germinativ al poeziei, ci și cu glisarea pe coordonatele unei surprinzătoare estetici a poeziei, o poetică de evidentă individualitate. Între timpul scrierii poemelor cuprinse în volumul Priveliști și timpul reflecțiilor din Câteva cuvinte pădurețe nu s-a scurs, pur și simplu, o vreme, un interval de câțiva ani, ci s-a modificat însăși percepția existenței în și prin timp
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
romanesc decît prin puterea și calitatea imaginației creatoare. La sfîrșitul lecturii, întrebări de genul „cine a fost vinovat” devin irelevante, iar cititorul înțelege că așa trebuia să se întîmple. Fără false pudori, dar și fără exhibiționism, e recuperată din mers individualitatea intimă a protagoniștilor, cu micile secrete murdare ale sexualității: aflăm, astfel, că Vasile, fratele Irinei, a fost „fetiță” la orfelinat, că Irina a cunoscut „păcatul cu diavolul” (malahia) și incidental felația sau pulsiunile lesbiene, că, la fel ca „tatăl” ei
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]