416 matches
-
stăruim asupra lor întrucât ele pot fi lesne sesizate. Oricum, după ce decenii de-a rândul românii ajunși în America s-au constituit într-o „problemă”, cu repercusiuni asupra țării de origine și asupra celei noi, treptat ei au „descoperit” drumul ineluctabil, adică americanizarea, cu avantajele ei firești, dar și cu pierderile provocate de schimbarea identității. Concluziile recente la care a ajuns Joseph J. Barton evidențiază că „the Romanian immigrants and their descendents have entered the middle class with an impressive rapidity
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mărturisește el, „așa am început să învăț despre românii-americani, despre «Vatra Româneasc», «Centrul de Studii și Documentare» și să devin parte a lor”. Procesul americanizării sale a intrat astfel într-o altă fază, însușindu-și-l ca pe un dat ineluctabil al „intrării” în noua identitate. După confruntarea cu acest moment, ruperea de trecut a fost acceptată ca o cutumă ablațională, necesară și firească, una ce precedă consimțirea trecerii dorite la ipostaza de virtual român american. Alternând consemnarea experienței personale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe motivul satului natal, topos productiv, poetul proiectează, în varii contexte, atributele acestui „dar ceresc”; lutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
cu toate eforturile, în afara înțelegerii conceptuale. În cazul lor, "nici cea mai mare încordare a atenției nu reușește să aducă ce-ul și cum-ul obiectului din zona obscură a sentimentului în aceea a înțelegerii conceptuale. El rămâne în obscuritatea ineluctabilă a experienței pur sentimentale, non-conceptuale. El poate fi indicat, dar nu și explicat prin notația muzicală a ideogramelor analogice"691. Pentru Rudolf Otto, această "indicare" a iraționalului devine o sarcină, un imperativ. Nu trebuie să ne mulțumim cu simpla constatare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Alteritatea nu este ieșire din sine, căci suntem unitate, la fel și cu transcendența, care nu-mi tulbură a fortiori identitatea de sine, dimpotrivă. Pentru Levinas, "noua" transcendență trece prin celălalt. Din păcate, mulți nu văd în celălalt, în mod ineluctabil, decît un potențial conflict. Cum spunea Sartre, "celălalt ca viziune nu este decît aceasta: transcendența mea transcendată". Celălalt și sinele meu se ating, pot chiar fuziona, rămînînd totuși entități diferite. El recunoaște amprentele mele în sinele său, iar eu îl
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
supravegherea erau mai laxe și nu exista un creditor de ultimă instanță. Fenomenul globalizării piețelor de capitaluri s-a accelerat odată cu progresul tehnic din domeniul IT. Acesta constituie principalul motor al procesului de globalizare și cel care l-a făcut ineluctabil. Dacă, în anumite țări, reforma sistemului financiar s-a făcut din inițiativă publică, în general autoritățile n-au făcut decît să urmeze impulsul dat de piețe, mai ales cu speranța că vor putea finanța astfel deficitele publice crescătoare. Astfel, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
toți avînd nevoie de încredere. De aceea, ele trebuie să fie extrem de profesioniste. Mulți obiectează asupra faptului că bancherii centrali nu sunt aleși și că au prea multă putere. Se pare însă că avem de-a face cu o evoluție ineluctabilă de la democrație la demagogie, cu tot cortegiul său de lobbyști și clienți privilegiați, iar piețele îi preferă pe acești profesioniști în locul oamenilor politici. La urma urmelor, piețele nu au ca obiectiv decît profitul. Dar guvernele păstrează prerogative asupra altor instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
păcatelor mele” - Elina Cantacuzino 519) ori dictate de învolburările sociale 520, aceste femei singure - reprezentând, mai cu seamă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice ținând de o cogitatio mortis deloc circumstanțială), iminența morții făcând emergent un vădit interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
discursul funebru și morții femeilor, unele văduve -, încercând (prin utilizarea unor motive literare faimoase: vanitas vanitatum, fortuna labilis, ubi sunt qui ante nos, roata vieții etc.) să-și pregătească semenii pentru „marea trecere”, să-i obișnuiască să reflecteze asupra sfârșitului ineluctabil, să le plângă - inevitabil - dispariția. Românii în Evul Mediu erau, prin urmare, înconjurați de „chipuri ale morții”. Acestea se adunau într-o imagine sumbră și este de înțeles spaima pe care ei o resimțeau în fața morții, o frică aparținând unei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
criteriile și valorile. Această stare de nedesăvârșire activă este incompatibilă cu o lume dominată de scepticism și relativism; întâlnirea lor poate duce la disperare sau anarhism. Problema este că intrarea în formă a elevului se poate face și sub presiunea ineluctabilă și constrângătoare a unui câmp educativ școlar dat, și care ignoră potențialul specific al elevului. Profesorul (dar mai înainte planificatorii educației) trebuie să decidă ce riscuri trebuie să-și asume: riscul de a participa la formarea unor indivizi înclinați prea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
traumatic, infecțiile și sindroame paraneoplazice). Tratamentul constă în anticoagulare eficace, dar în ciuda tratamentului 8% din pacienți decedează iar 5,1% rămân cu sechele moderate sau severe [23]. Aceste rezultate demonstrează existența unei forme „maligne” de tromboză venoasă cerebrală ce evoluează ineluctabil spre deces prin fenomene de hipertensiune intracraniană [24]. În aceste forme severe, s-a propus în ultimii ani realizarea unei craniectomii decompresive asociată sau nu cu evacuarea ramolismentului venos [24,25]. Indicația de craniectomie este pusă în cazul unei tromboflebite
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva în toate acestea, așa ca în grozavul meu coșmar". Această je-ne-sais-quoi este o carență ontologică elementară, care antrenează, ineluctabil, katabasis: "În jurul meu realitatea exactă mă trage tot mai jos, încercând să mă scufunde". Întrebării retorice "[c]ine mă va trezi" îi urmează un singur enunț, implacabil prin conciziune: "Întotdeauna a fost așa, întotdeauna, întotdeauna". Repetiția adverbului de timp nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tușele distopice în care se înfățișează istoria, astfel încât naratorul alunecă, de cel puțin două ori, în evocări vii ale apocalipticului, respectiv cruzimii. În definitiv, este perfect plauzibil ca intuiția lui Eugen Negrici, legată de "expresivitatea involuntară"69 și de transformarea ineluctabilă a unui text conceput inițial ca document non-artistic într-unul cu valențe beletristice, să funcționeze și în acest caz. Oricum ar sta lucrurile, aparent slab ofertantul, din punct de vedere beletristic, Letopiseț costinian ne oferă inedite insule de terifiant narativ
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îl ascunsese pe Păunaș. Ca într-o proiecție cinematografică, perspectiva se îngustează, iar prim-planul strălucește cu lumina rece a terorii: Fânul cu care astupase Agripina copca scobită sub căpiță era împrăștiat de jur împrejur și Păunaș nicăieri". Detaliile conduc, ineluctabil, spre limpezirea misterului, ca într-un scenariu detectivistic: "Ochii ciobanilor căzură pe niște cârpe înșirate pe poiană. Alergară la ele. Era șorțul Agripinii și scutecele copilului, acum pline de sânge, iar de jur împrejur sta, în iarbă, o largă spulberătură
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este șocat să primească, dinspre ușa aproape zdrobită, răceala unei pale de vânt și sarcasmul unui "glas de cucuvaie", hârșâit de bătrânețe. Lectorul descoperă, odată cu protagonistul, că întreaga aventură boierească fusese un vis provocat de magia vrăjitorului. Bucla onirică zăvorăște, ineluctabil, disperarea flăcăului, care se vede deposedat de soție, de copii și de avere într-o singură clipă. Vorbele crude ale lui Călifar cad infinit mai greu decât topoarele de fum ale tătarilor: "toate aistea-s procopseala pe care mi-ai cerut
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
adică de concepte neabsolute, așa încât acele „grandioase povestiri” ce ne-au fost prezentate ca având în mod cert temelii de nezdruncinat, nu ni se mai par posibile. Împotriva prezumției pseudo-raționaliste a acelora care, asemenea marxiștilor, credeau că au descoperit legile ineluctabile ale istoriei omenirii în totalitatea ei, Friedrich A. von Hayek - și nu numai el -, insistând pe apariția inevitabilelor consecințe neintenționale ale acțiunilor umane intenționale, a ajuns să concludă, dintr-o perspectivă anti-constructivistă, că «omul nu este, și nu va fi
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
trebui să explice geneza și schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
istorice a literaturii. Un argument an plus, ăn ce mă privește, al constituie rezervă pe care am nutrit-o an toți acei ani, și astăzi, anca, față de freudism. Regaseam an felul an care Freud privea persoană același grăunțe de necesitate ineluctabila pe care-l conține perspectiva marxista asupra societății și a literaturii. Revelația intelectuală care m-a condus, un sfert de secol mai tarziu, la scrierea (totuși!) a unei Istorii literare a fost aceea că ăntămplarea joacă un rol pe care
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
Stephen e cu „un proteu al intelectului” (Blamires, 1996: 14). Deplasându-se pe coasta mării, nu-l preocupă nici peisajul, nici frumusețea (sau ariditatea) peisajului, ci o chestiune intelectuală de-o maximă abstracțiune. Și anume, înțelegerea felului în care, deși ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului are materialitatea unei inscripții dăltuite în bronz: „Ineluctabilă
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului are materialitatea unei inscripții dăltuite în bronz: „Ineluctabilă modalitate a vizibilului”. O afirmație tare, care deschide o discuție, dar limitează percepțiile. Semnificația e cât se poate de clară: realitatea e intuită de ființa umană prin văz; nu doar expresia materială, ci și aceea mentală sunt manifestări ale vizibilului
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
fie trădat, căci timpul a decis ca orice muzică nouă să devină veche odată cu scurgerea anilor, iar percepția conform căreia cît de departe este ceea ce a fost și cît de aproape este ceea ce va fi, să provoace un sentiment al ineluctabilului sfîrșit. într-un anume fel timpul judecă și totodată plătește. O singură sentință și o singură scadență îi sunt recuzate: pe de o parte s-a dus muzica de ieri cu toate ale ei, iar pe de altă parte timpul
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
răcoroasă și senină senzație de a fi degajat de prejudecăți, încăpățînări, sistematizări virulente, simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale scrisului". Pentru că: Surîde adesea, se ferește a spune chiar totul, își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister, în stabilirea unor subtile și manierate relații discursiv-conceptuale cu cititorii săi". O carte a lui Alexandru George e felicitată întrucît nu are orînduire și plan: "De unde și imensul farmec al unui text atît de felurit și surprinzător
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
ultimii ani, au apărut și la noi cîteva importante cărți despre artă, panorame ample ale unor spații artistice la fel de vaste, care întregesc în mod semnificativ fondul documentar al bibliotecilor și umplu cîteva goluri ce păreau, la un moment dat, componente ineluctabile ale înseși existenței noastre culturale. Edituri importante din România, cum sunt Humanitas și Editura Fundației Culturale, au fost inițiatorii unor asemenea proiecte, dificile și costisitoate în același timp, de a înlesni accesul unui public mai larg la patrimoniul european, dar
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
la noi, iar traducerea cărții e în curs de apariție în aceeași valoroasă colecție "Biblioteca Polirom", coordonată de Denisa Comănescu. Dacă Orele s-au depănat în jurul iremediabilei singurătăți a trei femei de factură Doamna Dalloway, în romanul de față singurătatea, ineluctabila singurătate, e întruchipată de doi tineri, prieteni intimi din copilărie, și o femeie insinuată între ei, toți trei integrați, asimilați, deși inadaptabili, într-o lume de convulsii psihice, droguri, sexualitate, homosexualitate, descompunere spirituală de tip boema din Greenwich Village. Romanul
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
trebuie un dram de nebunie/ ca să nu refuzi lucrurile devalorizate, ca bătrînele LPuri sau grațioasele gramofoane;// peste spații altădată clare,/ o semantică imprecisă își întinde umbra/ - crește și tinde/ să cuprindă în noaptea ei/ nostalgiile, solilocvii lăuntrice/ care se repetă ineluctabil ca atacurile de epilepsie// Despre acest superb refugiu vorbim în poemul de față,/ fără de care zilnic în registrele ființei/ am consemna un deficit capital/ de ardere de sine și regăsire în toate zilele de pradă” (Călătorie în imagini). Se ivește
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]