3,598 matches
-
pune în cale, cu o mână întinsă în față, ca să mă oprească. În secunda în care e gata să mă apuce de braț, dă ochii peste cap și deschide gura. Un fir de salivă i se scurge pe la colțul buzelor inerte; cade în drumul meu, in timp de din walkie-talkie se aude: „Jeanie? Jean? Pauză“. În minte încă-mi mai răsună ultimele cuvinte ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre oamenii care aleargă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține-ți pentru tine gablonțurile astea penibile de travestit. Zâmbetul de pe fața lui Helen nu se clintește nici un pic. Bărbatul dă ochii peste cap, iar fața și mâinile-i devin inerte. Bărbia îi cade în piept și se prăbușește peste tastatură, apoi corpul i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde neprețuita-i mână să întoarcă monitorul spre noi și zice: — Rahat! Deși zace mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
E un cântec vechi despre animalele pe care le prinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce spun poezia cu voce tare sub lumina de neon, în timp ce Helen îmi atârnă inertă în brațe, proptită de dulăpiorul de oțel. Patrick e plin de sângele meu, de sângele ei. Gura ei stă întredeschisă, dinții ei sclipitori sunt diamante adevărate. O chema Helen Hoover Boyle. Avea ochii albaștri. Treaba mea e să observ detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu urme de friptură și pahare; unii încă mai mănîncă ori beau. Ha-ha! izbucnește în gîtul lui un rîs scurt, înecat. Ospăț în toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i inerte. Pe degetele uneia, stau dîre de sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi spune Radu, primul care rupe tăcerea, scoțînd din rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a făcut. Mie-mi șoptește acum că am fost nedrept; prea m-am ocupat doar de unul spune Mihai și-și coboară gura pe celălalt sîn, învăluindu-l în sărut. Femeia are totuși o reacție, brațele ei, care au stat inerte pe lîngă corp, se ridică, hotărîte să se abată asupra tînărului, dar trupul ei, lipit de marginea canapelei, se dezechilibrează, numai bine ca Mihai s-o prindă, ajutînd-o să se întindă pe spate. Palmele tînărului se așază făcute căuș peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
implorarea, pe care Mihai a mai cunoscut-o doar o dată, sub brazii din Poiană, prima oară, cînd s-a oprit și a întrebat-o pe tînăra aceea gureșă, Mioara, dacă nu se teme că rămîne gravidă. Trupul Mariei, atît de inert mai înainte, prinde brusc viață, iar Mihai are impresia că va fi mistuit cu totul; nu înțelege dacă se pierde între coapsele fierbinți, sau va fi sorbit de sărutul dulce și umed, cu care este devorat pe de-a întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare), ca un linx ce-i învăluie tiptil pe ei, pedestrașii verzi, încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă sunt morți, atât timp cât însuși Dumnezeul lor nu a hotărât vreun gest, nu a poruncit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acum din nou. Era fascinată de cicatricele de pe pieptul meu, îi plăcea să le atingă cu buzele ude de salivă. Aceste schimbări fericite le simțeam și eu. Cândva, corpul lui Catherine stând întins lângă mine în pat îmi păruse la fel de inert și de lipsit de emoții ca și o păpușă pentru exerciții sexuale dotată cu un vagin din neopren. Umilindu-se singură din cine știe ce motive ascunse, pleca târziu la birou și rămânea să piardă timpul prin apartament, expunându-și în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
douăzeci de kilometri la oră la o viteză superioară. Vaughan se putea comporta ca un fel de paraplegic, manevrând cu bruschețe volanul ca și când s-ar fi așteptat ca mașina să fie dotată cu comenzi pentru invalizi și ținându-și picioarele inerte când ne apropiam cu viteză de spatele unui taxi oprit la semafor. În ultimul moment, frâna cu toată puterea, luându-și în derâdere propriul rol de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care tânăra femeie rănită le-o oferise, ca într-o sculptură a unui accident, în consola posterioară neprotejată de sub scaunele lor. Următoarea fotografie o arăta cum e ridicată din mașină, cu fusta albă îmbibată de sânge. Fața i se sprijinea inertă de brațul unui pompier care o ridica din scobitura însângerată a scaunului șoferului precum adeptul unui nebunesc cult sud-american care ridică un proaspăt botezat dintr-o cristelniță cu sânge de miel. Un șofer de poliție fără pălărie ținea de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unor șerpi argintii, fauna unui vis de metal. Gabrielle îmi puse un strop de salivă pe sfârcul drept și-l mângâie mecanic, întreținând slaba ficțiune a acelei legături sexuale convenționale. La rândul meu, i-am masat pubisul, mângâindu-i protuberanța inertă a clitorisului. În jurul nostru, comenzile argintii ale mașinii păreau un tour de force al tehnologiei și sistemelor chinestezice. Mâna ei mi se plimbă pe piept. Degetele îmi găsiră cicatricele mici de sub clavicula stângă, amprenta cadranului extern al tabloului de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
românești (inclusiv sub raportul culturii) ar putea fi sortită eșecului pentru că un punct de vedere personal poate să nu fie acceptat de către toți cititorii. Aflată într-o permanentă schimbare, accentuată de tranziția noastră spre capitalism, această societate nu rămâne mereu inertă sub lupa limitată a observațiilor noastre, alunecându-ne parcă de sub picioare ca nisipurile mișcătoare. În definitiv, totul este relativ, extrapolând spusele marelui savant Albert Einstein. Un prim aspect de netăgăduit este faptul că trăim într-o societate imperfectă, departe de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în continuare și pe d-l Varujan Vosganian, vicepreședintele al PNL-ului (economist și om politic): Agenda cetățeanului este ocupată, în proporție de două treimi, de temele cu conotație economică. În ciuda acestei realități, totuși presa, mai ales televiziunile, au rămas inerte. Există o anume mișcare, este prezentă o anume politică, care blochează transferul unor informații de natură economică în zona opiniei publice. Consider chiar că se manifestă o anume politică de stat care face ca să se mențină tăcerea în zona domeniului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cursul istoriei noastre. Această schimbare majoră nu poate fi făcută însă fără a opera mai întâi schimbări în cadrul societății (mai ales a politicii și a celor mai mulți politicieni) și chiar la nivelul fiecărui cetățean în parte. Cei care au rămas total inerți ar fi bine s-o facă de acum încolo (firește, dacă vor ei înșiși). Interesele economice trebuie scoase din politică: Dacă democrația va supraviețui, reformele nu trebuie numai să scoată corporațiile (companiile) din arena politică, ci și să limiteze de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îmi este obiceiul, până în spatele vechii fortărețe. Fortăreața e complet închisă între ziduri oblice; ferestrele, apărate de gratii duble sau triple, par oarbe. Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția mâinii m-a uimit, de parcă ar fi ieșit din rocă. Mâna era într-o poziție nenaturală; presupun că, în celule, ferestrele sunt situate foarte sus, adâncite în zid. Deținutul trebuie să fi făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
măcar reacția pe care o va suscita în mine ceea ce se pregătește să spună. În mod ideal, cartea ar trebui să înceapă dând senzația unui spațiu ocupat în întregime de prezența mea, căci în jur nu se află decât obiecte inerte, inclusiv telefonul, un spațiu ce pare să nu mă poată conține decât pe mine, izolat în timpul meu interior; apoi, întreruperea continuității timpului, spațiul care nu mai e cel dinainte, deoarece e ocupat de târâit, iar prezența mea, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obligîndu-l să ridice capul. Privește-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba... Îți par respingător! Dar sînt eu oare vinovat că m-am născut așa? Am cerut eu oare să mi se dea o asemenea Înfățișare? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căruia viața avea să i se scurgă din vine În numai cîteva clipe. Fu o noapte lungă. Noaptea cea mai lungă din istoria acelor insule, probabil; noaptea În care murise un bărbat, iar celălalt nu obosea să violeze o femeie inertă Încă, o femeie care, de fiecare dată cînd Își venea În fire, Își pierdea iarăși cunoștința, oripilată. Cu numai o jumătate de oră Înainte de revărsatul zorilor, Oberlus se ridică În picioare, o legă cu putere de mîini pe noua sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prim-plan frumos în caz că, știi, o să fiu răpită și sodomizată și ucisă. A treia reacție e, ei bine, măcar așa scade concurența. De parcă asta n-ar fi de ajuns, hidratantul pe care-l folosesc e-o suspensie de solide fetale inerte în ulei mineral hidrogenat. Ce vreau să zic e că, sinceră să fiu, totul se reduce la mine. Asta doar dacă nu e pornit cronometrul și-un fotograf nu țipă: Empatie. Apoi flash-ul stroboscopului. Dă-mi compasiune. Flash. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepământeană, presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lângă stăpânul său, veghindu‑l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mâinile care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde, câte‑o rădăcină alburie și răzlețită ori câte‑o frunză ruginie de ferigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să se sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și n-ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei sulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tot mai strâns, în timp ce degetele mâinii stângi devin tot mai albe. Atât de albe încât până și blana pisicii pare închisă la culoare pe lângă pielea ei alb-vineție. Până când degetele alea albe, care nu mai simt nimic, se pleacă și atârnă inerte din încheietură. Cu mâna stângă în poală, Sfântul Fără-Mațe își pipăie degetul mare al mâinii drepte, îl mângâie în sus și în jos cu pumnul stâng. Pipăie protuberanțele și încheieturile degetului ca să nu le uite niciodată. Pentru când n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mână în mână. Te poți vedea reflectat în piersicile mai vechi, care s-au înnegrit. Pețitorul spune că din cauza filamentului de tungsten. Care devine incandescent când prin el trece curentul electric. De-aia fiecare piersică e umplută cu un gaz inert. Cele mai multe cu argon. Un gaz irespirabil, care împiedică arderea filamentului. Cele mai vechi nu-s umplute cu nimic. Înăuntru e vid. Pețitorul, cu pistrui roz pe obraji și pe antebrațele dezgolite până la cot, ne spune: — Tungstenul se topește la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Luana îl iubea. Când se despărțiră, Ștefan știu că ea nu va face nimic din ce-i promisese. Cu mâinile legate, el rămase să privească în urma ei, cu sufletul zbuciumat de o presimțire groaznică. Ajunsă acasă, Luana își găsi bărbatul inert, cu ochii goi, căzut pe un scaun. Unde ai fost? În trei ani de căsnicie ea nu ieșise singură decât în zilele de curs. Radu o urmase peste tot, fără să conceapă gândul că ea ar avea libertatea să colinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]