851 matches
-
și a risca eventualele creșteri externe de presiune din abdomen (contracție abdominală brutală, tuse, strănut, etc.) să producă leziuni la nivel vezical sau să creeze reflux vezico ureteral. Măsurarea presiunii intravezicale (cistomanometrie) oferă informații asupra funcționalității musculaturii vezicale și a inervației. Pierderea acestei capacități de relaxare adaptativă indică fenomene patologice, de obicei de origine neurologică. Presiunea crește ușor până la aprox 5 mm H2O, unde se stabilizează, deși volumul crește până la o capacitate vezicală maximă, de 300-350 ml (fig. 120). Abia după ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mod voluntar. Pe măsură ce vezica se destinde, impulsurile de la receptorii vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă vezica nu este plină la capacitatea maximă, prin intermediul căilor descendente, ce stimulează motoneuronii medulari adecvați. 28. Producția de eritropoetină Eritropoietina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Cl. Bernard (1852) pe de altă parte, beneficiind de înregistrarea presiunii sanguine cu ajutorul manometrului cu mercur, imaginat de Poiseuille (1828) și perfecționat de Ludwig (1847), descrie funcția vasomotorie a nervilor simpatici, confirmată de cercetările microscopice ale lui Henle (1868) cu privire la inervația periarterială vegetativă. Secționând simpaticul cervical, Cl. Bernard obține creșterea temperaturii capului de partea respectivă ca rezultat al vasodilatației produse. La realizarea reflexelor viscerale participă, după părerea sa, atât ganglionii periferici, cât și măduva spinării. Prin celebra „piqure diabétique” practicată la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și Auerbach (1864) atrăgeau atenția asupra importanței plexurilor submucos și mienteric pentru contractilitatea intestinală. Pe baza acestor date, Gaskell (1886), ținând să sublinieze independența relativă a sistemului nervos vegetativ față de centrii motilității voluntare, îl etichetează „involuntar” și emite ipoteza unei inervații antagoniste simpatică-parasimpatică. Pentru a afirma mai pregnant această independență, Langley (1898) introduce termenul „autonom”, care n-a rezistat însă criticilor aduse, întrucât activitatea neuronilor vegetativi periferici depinde de conexiunile lor centrale. De la Langley au rămas însă numeroase date de fiziologie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau al vieții vegetative - cuprinde totalitatea formațiunilor nervoase centrale și periferice implicate în reglarea neuroumorală a funcțiilor organo-vegetative de întreținere ale organismului fără control conștient. Termenul „vegetativ” introdus de Reil (1807), la scurt timp după ce Bichat (1802) a semnalat că inervația viscerelor se găsește sub controlul unui dispozitiv nervos diferit de acela al vieții de relație, se referea inițial numai la structurile nervoase periferice de natură simpatică. Ulterior, s-a precizat însă că activitatea reglatoare a simpaticului toraco-lombar este dublată de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Astfel, în timp ce fibrele somatice cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul toraco-abdominal, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a viscerelor, conferind acestora un oarecare grad de independență față de centrii somatici, a determinat pe Ribet (1955) să afirme că: „noi nu suntem stăpânii, ci doar spectatorii bătăilor inimii și secrețiilor digestive”. În realitate, elementele constitutive ale celor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dintre organism și mediu, iar cel de al doilea stabilește legăturile dintre organele aceluiași organism”. I.1.1. RELAȚII SOMATO-VEGETATIVE CENTRALE Larg distribuit în întregul organism, sistemul nervos vegetativ este reprezentat de centrii, ganglionii, fibrele și plexurile nervoase care asigură inervația organelor interne prevăzute cu funcții de menținere a echilibrelor homeostazice indispensabile reacțiilor adaptative de reglare, apărare și control a activității organo-vegetative variabile create de solicitările mediului extern sau intern. Aproape toate organele și funcțiile organismului uman sunt dependente de activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mari diferențe morfo-funcționale, acestea se găsesc în relații de strânsă interdependență, asigurând echilibrul dinamic al funcțiilor somato-vegetative și comportamentale ale organismului. I.1.2. PARTICULARITĂȚI MORFO-FUNCȚIONALE EXTRANEVRAXIALE Sistemul nervos vegetativ este reprezentat de centrii, ganglionii și fibrele nervoase care asigură inervația organelor prevăzute cu funcții vegetative, de întreținere și adaptare la necesitățile variabile ale organismului. Spre deosebire de segmentul cerebrospinal somatic, al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea externă, necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anatomic. Astfel, în timp ce fibrele cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul splanhnic, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a viscerelor, conferind acestora un oarecare grad de independență față de centrii somatici, a determinat pe Langley (1898) s-o eticheteze în mod greșit „autonomă”, iar pe Ribet (1955) să afirme că: „noi nu suntem stăpânii, ci doar spectatorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fibrele preganglionare parasimpatice centrale se articulează sinaptic în ganglionii din apropierea sau intimitatea organelor efectoare cu neuronul postsinaptic. Fibrele preganglionare plecate de la nivelul nucleului mezencefalic Edinger-Westfall pe traiectul nervului cranian III se articulează sinaptic în ganglionul ciliar cu neuronul postganglionar asigurând inervația orbitei. La rândul lor, fibrele parasimpatice ale nervului VII (facial) formează nervul coarda timpanului care inervează glandele submaxilare și sublinguale, iar cele ale nervului IX (glosofaringian) asigură prin intermediul ganglionului otic, inervația mușchiului constrictor al irisului. În cazul nervului cranian X
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
articulează sinaptic în ganglionul ciliar cu neuronul postganglionar asigurând inervația orbitei. La rândul lor, fibrele parasimpatice ale nervului VII (facial) formează nervul coarda timpanului care inervează glandele submaxilare și sublinguale, iar cele ale nervului IX (glosofaringian) asigură prin intermediul ganglionului otic, inervația mușchiului constrictor al irisului. În cazul nervului cranian X (vag), fibrele preganglionare lungi plecate de la nivelul nucleului bulbar dorsal al vagului se articulează cu neuronul scurt postsinaptic în ganglionii mici situați în viscerele toracice și abdominale. În peretele gastrointestinal, fibrele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu nucleul salivar inferior și sfârșind cu nodul cardiopneumoenteric. Primul este localizat în vecinătatea fasciculului solitar și controlează prin filetele parasimpatice ale glosofaringianului și auriculotemporalului secreția glandei parotide, iar cel de al doilea, denumit și nucleul dorsal al vagului, asigură inervația vegetativă parasimpatică a viscerelor toraco-abdominale. Acesta din urmă este de fapt un nucleu bulbospinal, deoarece se întinde până la C3. Căile și distribuția extraneuronală a vagului vor fi descrise ulterior. În ceea ce privește centrii vasomotori bulbari, este de menționat în primul rând dispozitivul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasele, glandele și mușchii piloerectori ai capului. Prin nervul carotidian intern, ganglionul cervical superior participă la formarea plexurilor carotidian intern și cavernos. Primul emite filete terminale spre urechea medie (carotico-timpanice), ganglionii sfenopalatin și semilunar, iar cel de al doilea asigură inervația simpatică a meningelui, hipofizei și mușchiului irian și, totodată, legăturile anastomotice cu nervii cranieni III, IV și oftalmic. În felul acesta, nervul carotidian intern asigură prelungirea și distribuția impulsurilor simpatice în craniu. Ramurile extracraniene ale ganglionului cervical superior se îndreaptă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a celei de a VI-a vertebră cervicală. O parte din fibrele sale postganglionare formează nervul cardiac mijlociu, iar altă parte merg împreună cu artera tiroidiană inferioară la tiroidă, paratiroide și laringe. Câteva ramuri comunicante ajung la nervii spinali C4-C6, asigurând inervația simpatică a vaselor, glandelor sudoripare și pilomotorilor din teritoriul respectiv. Ganglionul cervical inferior fuzionează, în majoritatea cazurilor, cu primul ganglion toracic, dând ganglionul stelat. Acesta ocupă foseta supraretropleurală Sebileau, situată înapoia domului pleural, în dreptul vertebrei a VIII-a cervicală. Anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
arterei subclaviculare. La rândul lor, ramurile anastomotice sunt reprezentate de ansa Vieussens, ce înconjoară artera subclaviculară, anastomoza dintre ganglionul stelat și nervul frenic (ansa frenicului) și ramurile comunicante cenușii de pe traiectul nervilor rahidieni C6-C8. Prin intermediul acestora, ganglionul cervical inferior asigură inervația simpatică a membrului superior și regiunii cervicotoracice a trunchiului. Prezența unor filete cu rol trofic pentru cord (Danielopolu) a restrâns considerabil indicația stelectomiei în angina de piept. Gillilan (1955) descrie un al patrulea ganglion cervical situat pe artera vertebrală imediat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
toracic Simpaticul toracic cuprinde teoretic 12 perechi de ganglioni laterovertebrali care, în realitate, sunt însă numai 11, din cauza fuzionării primului ganglion toracic cu ganglionul cervical inferior. Ganglionul stelat care rezultă, participă după cum s-a văzut, la formarea plexului cardiac și inervația simpatică a membrelor superioare și toracelui. Ceilalți ganglioni toracici, respectând dispoziția metamerică ganglionară, formează un lanț vertical, ce corespunde interliniilor articulațiilor costovertebrale dorsale. Ei sunt, în general, mai mici decât ganglionul stelat, care-i leagă de simpaticul cervical, și se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ganglionii 11 și 12 ai simpaticului toracal ia naștere uneori splanhnicul inferior sau renal, care se termină la nivelul ganglionului aorticorenal. Pe de altă parte, întregul lanț ganglionar toracic trimite ramuri comunicante cenușii la nervii rahidieni corespunzători, pentru a asigura inervația vegetativă simpatică a pereților toracali și abdominali. I.2.1.11. Simpaticul lombar Este continuarea lanțului ganglionar toracic la nivelul regiunii lombare. După ce străbate diafragmul între pilierul accesor și arcada mușchiului psoas, acesta coboară în jos și înăuntru, tinzând să
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
provin din măduva dorsală inferioară, iar cele postganglionare merg la viscerele pelvine fie pe calea plexului aortic, fie prin nervul presacrat rezultat din unirea lor, ca principal constituent al plexului hipogastric. Ramurile comunicante cenușii se alătură nervilor rahidieni lombari, asigurând inervația vegetativă a membrului inferior. I.2.1.12. Simpaticul sacrat Continuă lanțul ganglionar lombar în pelvis. Cele 3-4 perechi de ganglioni mici care-l compun sunt situate înăuntrul găurilor sacrate anterioare. Atât între ganglionii de aceeași parte, cât și între
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
profund rezultă din convergența restului majoritar de fibre cardiace îndărătul arcului aortic, la locul de bifurcație a traheii și arterelor pulmonare (fig. 15). Primul emite ramuri eferente spre plexurile coronare și zonele sub-pericardoendocardice corespunzătoare, iar cel de al doilea asigură inervația vegetativă a feței posterolaterale a cordului și arborelui bronho-pulmonar. Cele două plexuri cardiace conțin mici formațiuni ganglionare de natură predominant parasimpatică, care reprezintă locul de articulație dintre fibrele pre- și postganglionare ale vagului cardiac. Printre ganglionii descriși se numără și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sinusului coronar și nodulului sinoatrial (Keith-Flack), acelea ale vagului stâng se termină în nodulul atrioventricular (Aschoff -Tawara). Diferențe importante ar exista după unii autori (Woolard, Nonidef etc.) și în ceea ce privește distribuția atrioventriculară a fibrelor vegetative cardiace. În timp ce atriile ar prezenta o inervație dublă simpaticoparasimpatică, ventriculele ar conține mai mult fibre simpatice postganglionare. În afara fibrelor eferente, în constituția plexului cardiac intră numeroase filete nervoase aferente. Acestea aparțin fie celulelor senzitive din ganglionii spinali ai primelor cinci rădăcini posterioare ale măduvei dorsale D1-D5, fie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Plexul hepatic anterior și posterior trimite ramuri la ficat, vezica biliară, regiunea duodenopilorică și pancreas, iar plexul frenic oferă filete diafragmului, esofagului, venei cave inferioare și plexului adrenal. La rândul lor, plexurile coronarostomahic și gastric stâng asigură împreună cu filetele vagale inervația vegetativă a stomacului. În timp ce vagul stâng emite ramuri gastrice anterioare, vagul drept inervează fața posterioară a stomacului. Plexul pancreatic se găsește în jurul capului și corpului pancreasului, prezentând anastomoze cu plexurile aortic, hepatic și duodenal, derivat din mezentericul superior. În sfârșit
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secundare, care ajung pe cale perivasculară la intestinul subțire, cec, apendice și porțiunile ascendentă și transversă a colonului. Caudal, plexul mezenteric superior se continuă cu plexul aortic, din care pleacă filete spre plexurile renal, suprarenal, spermatic și mezenteric inferior, ce asigură inervația vegetativă a colonului descendent și porțiunii proximale a rectului. Ganglionii aorticorenali se găsesc la locul de emergență a arterelor renale din aortă, între acestea și hil. Ei sunt în general mai voluminoși decât ganglionii mezenterici superiori și au sediul subarterial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
internă conține de asemenea conglomerate de celule și filete vegetative constituite în plexuri intrinseci. Stimularea mecanică sau chimică a acestor entități vegetative viscerale determină reacții directe și neuroreflexe locale, specifice organului respectiv (motorii, secretorii etc.). I.2.1.27. Dualitatea inervației vegetative eferente Din descrierea centrilor și căilor eferente specifice celor două componente ale sistemului nervos organovegetativ s-a putut vedea că majoritatea viscerelor posedă o dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale simpaticului dorsolombar și parasimpaticului craniosacrat cu localizare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuroreflexe locale, specifice organului respectiv (motorii, secretorii etc.). I.2.1.27. Dualitatea inervației vegetative eferente Din descrierea centrilor și căilor eferente specifice celor două componente ale sistemului nervos organovegetativ s-a putut vedea că majoritatea viscerelor posedă o dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale simpaticului dorsolombar și parasimpaticului craniosacrat cu localizare și distribuție proprie. Tabelul I.2.1, reluând principalele localizări ale neuronilor vegetativi pre- și postganglionari implicați în formarea plexurilor prevertebrale și viscerale, ilustrează dualitatea inervației simpaticoparasimpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale simpaticului dorsolombar și parasimpaticului craniosacrat cu localizare și distribuție proprie. Tabelul I.2.1, reluând principalele localizări ale neuronilor vegetativi pre- și postganglionari implicați în formarea plexurilor prevertebrale și viscerale, ilustrează dualitatea inervației simpaticoparasimpatice. La rândul său, distribuția filetelor simpatice și parasimpatice diferă, după cum s-a văzut, de la un organ la altul. Spre deosebire de simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]