800 matches
-
goi Între real și ireal sub cruntă zare Pe-aceste filamente - stringuri Și superstringuri nu mai suntem siguri Cuști de oțel suntem noi,adevărate fobii Neatenți la foșnetul clipelor letale Prizonieri ai propriilor noastre teorii. Captivi ai iluziilor moi ,reale. Inexorabile buldozere care împing Totul din calea lor. Inclusiv Adevărul cel mare Care ne scăpa mereu. Referință Bibliografica: INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
de fericire sufletească evanescentă dar și o temeinică zonă de colaborare creativă, devenind o rar întâlnită familie de creatori devotați harului lor. Apariția unei boli grave (cinice în cazul ei, ca fiică de medici iscusiți!) și apropierea treptată a sfârșitului inexorabil încordează tensiunea expresiei sale poetice, și până atunci remarcabilă, adăugând un profund și dramatic sunet testamentar, o lumină eroică dar și o intensitate a trăirii, a bucuriei de viață, din care însă lipsește revolta și furia, fiind mereu prezentă aspirația
RECONSTITUIND PORTRETUL UNEI MARI POETE – MAGDA ISANOS de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359957_a_361286]
-
La aproape două secole de când Karl Marx și tumultul sau filosofic-revoluționar ridicau redutele comunismului în inima capitalismului, ideile sale continuă să fie mai vii ca niciodată, și la fel de false în fond. Există un întreg capitol în Das Kapital dedicat opoziției inexorabile între muncitor și mașină, văzută ca unealtă supremă a capitalismului prin care munca umană este strivită sub șenilele fără suflet ale mașinilor: „instrumentul muncii, când ia forma unei mașini, devine imediat un concurent al muncitorului însuși. Autoexpansiunea capitalului cu ajutorul mașinilor
Atlas și om. Vizionarea acestor imagini are ceva răvășitor pentru orice ființă umană din carne și oase () [Corola-blog/BlogPost/338448_a_339777]
-
minte și pierderea timpului nostru și al celor care vor veni. Dar dau ei și ele socoteală, dincolo de eventualul eșec electoral, pentru incompetența lor? Costurile sunt întotdeauna suportate de alții. Școala nu este izolată, mediul de viață al învățării este inexorabil permeabil la alte procese din societate. Unele dintre acestea sunt generate de deciziile politice. Politicieni nestructurați de un mod al învățării vor fi lideri incompetenți iar o Școală proastă produce aproape întotdeauna lideri incompetenți. Mediilor profesionale li se cere competență
Școala care ne lipsește () [Corola-blog/BlogPost/338521_a_339850]
-
i-am spus cu toată îngrijorarea la începutul acestui an: dacă nu își diversifică jocul, dacă nu învață, fără nicio rușine, procedeele care îi lipsesc, pe scurt, și dur, dacă nu învață tenis, coborârea ei în ierarhia mondială va fi inexorabilă. Și fără speranță de revenire. Pun stop comentariului, pentru că pe Arena din Cluj, experimentata și inimoasa Monica Niculescu joacă tenis încurcându-i picioarele emoționalei Andrea Petkovic. E bine că Monica a fost introdusă în ultimul moment în locul Irinei Begu, dar
Simonei i-a rămas să strige: „Hai, Monica!” () [Corola-blog/BlogPost/339077_a_340406]
-
tablă, nevinovata ocheadă salvatoare către colegul de-alăturea, "îmbujorarea"la scotocirea după surse "liber alese"și drastic pedepsite, hărmălaia recreațiilor, scărțâitul băncilor și al cretei pe tablă (cu concluziile trase în astfel de cazuri), etc.Toate au intrat în fluxul inexorabil și imperturbabil al istoriei școlii și al sufletului nostru de dascăli și elevi. Autorii au gândit și regândit această carte , ea seamănă cu un Dicționar pe care-l "faci, refaci , prefaci, e cartea care niciodată n-a fost și nu
PREFAŢĂ LA O MONOGRAFIE ŞCOLARĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340814_a_342143]
-
întotdeauna străin de tentative spre partidul unic. Dar, indiferent de câte rezerve am avea, el este partidul la care se poate vorbi, cât de cât pozitiv despre asigurarea unei asemenea stabilități. Care se dovedește a fi pentru țară o nevoie inexorabilă în contextul de tembelism și corupție fățișă, de conflictualitate veșnică subminând rezolvarea unor elementare nevoi cetățenești, care au caracterizat ultimele guvernări! Alimentate uneori de Președinția cu încercările ei de a se impune, alteori de datoria externă cu îndatoririle impuse de
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (11) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341506_a_342835]
-
o simeză, într-un limbaj mai curând direct, în care metafora este aidoma nuanțelor, așezate cu atenție, acolo unde trebuie ca să dea umbra dorită. Uneori detașarea lasă loc apăsării, melancoliei, (re)desenării clipelor din amintire, chiar unei ușoare revolte împotriva inexorabilului, destinului. S-ar putea vorbi de mai multe teme favorite, predilectă fiind curgerea timpului, înlănțuirea clipelor în vuietul lor continuu dinspre copilărie spre senectute. Uneori, timpul se joacă cu noi și copilăria ne desenează pentru totdeauna în amintire culorile / mirosurile
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
azi”; un azi perpetuu, un azi care vine din viitor, aducând cu el mistere pe care le vom, ori nu, descifra, care vine ca un oracol al sibilinelor, neputincioși a ne împotrivi, ca un joc al stereotipiilor, în care inefabilul, inexorabilul se va produce, ca o sentință divină, irevocavilă și fără drept la recurs. „zilele ascund//la pieptul rănit//cununa de spini//a mai trecut o noapte//de atâta alb//îngerii urcă la cer”. Într-o lume bezmetică care simte zvonul
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
descurc eu să fac o campanie comercială de Crăciun. Nu mi-e lene și mai ales nu mă plictisesc când gândesc.” Evident, nu sunt naiv să cred că, vorba mamei, tot ce zboară se mănâncă și toate abandonurile universitare duc inexorabil la succes social fulminant. Pentru fiecare Larry Ellison, Bill Gates și Dragoș Manac (fostul meu student) sunt milioane de ratați care au confundat teribilismul cu forța interioară de a învinge dificultăți formidabile fără a abandona. Și să nu uităm norocul
Diploma ta nu valorează (mai) nimic () [Corola-blog/BlogPost/338073_a_339402]
-
face un referendum cu o singură întrebare: Doriți să se legalizeze obligativitatea ca toți cetățenii acestei țări să fie sănătoși tun până la moarte? Care credeți că ar fi rezultatele? Îmi pare că în ciuda absurdității întrebării, electoratul ar clămpăni din ștampilă inexorabil: Îhî! Îhî! Caragiale are în „Conu Leonida față cu reacțiunea” o replică celebră. La nedumerirea femeiască legată de rațiunea de a fi a republicii, Conu Leonida perorează: Leonida (minunat de-așa întrebare): Ei! bravos! Ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi
Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat 6.000 de euro fără să faceți nimic? () [Corola-blog/BlogPost/338159_a_339488]
-
unui trup perfect. Accesul de adrenalină și interes se sublimează însă fără urmă în trei săptămâni, fără surpriză sau îndoială. Am constat că termenul acesta de garanție este comun tuturor marilor decizii de Anul Nou. Pe nesimțite, omul nostru alunecă inexorabil în albia mare, așezată a ceea ce a fost, este și probabil va fi. Fiindcă omul nu se schimbă peste noapte doar pentru că a decis să o facă în forul său interior și fiindcă își dorește sincer și fierbinte asta. Nici
Corporatistul la cumpăna dintre ani. La ce visează oamenii din birourile de sticlă () [Corola-blog/BlogPost/337773_a_339102]
-
sufletului cu puritatea nealterată încă a începuturilor. O regăsire de sine și, de ce nu, o speranță că neamul românesc nu se va stinge, nu se va pierde definitiv, nu se va topi în vijelia cu care un malaxor nevăzut mixează inexorabil vremurile, oamenii, continentele, națiile. Și dacă pe deasupra ai șansa să ajungi în Maramureș la vreme de iarnă, sigur te vei întoarce acasă cu o cruce în răscrucea sufletului, la care te vei închina luminat vreme de un an. Am petrecut
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
ineficiența lor care naște dorul de tăcere:,,nu rosti niciun cuvânt care să tulbure zborul pescărușilor.”( Un singur trup). Cristina Emanuela DASCĂLU are o zbatere lăuntrică, o ascensiune gradată spre cunoașterea de sine, o religie a iubirii și a scurgerii inexorabile a timpului, o singurătate prețioasă și o meditație fugară în umbra morții:,,Fără știre să calci pe urmele încremenitelor vise/ Vino, să stăm sub cupola florii de măr interzise/ Să spui: am venit! Și să-mi ghicești/ Când am murit
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
Chiar dacă instanța nu este învestită cu o cerere de adaptare a contractului, iar legea nu reglementează, în mod expres, adaptarea contractului ca soluție pe care instanța ar putea să o pronunțe, aceasta nu înseamnă că efectele impreviziunii în mod inexorabil echivalează cu încetarea contractului. Din contră, odată stabilită existența impreviziunii conform art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanța judecătorească trebuie să fie preocupată de menținerea utilității sociale a contractului chiar prin aplicarea, în temeiul textului criticat, a dispozițiilor art. 969
DECIZIA nr. 469 din 14 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276622]
-
Chiar dacă instanța nu este învestită cu o cerere de adaptare a contractului, iar legea nu reglementează, în mod expres, adaptarea contractului ca soluție pe care instanța ar putea să o pronunțe, aceasta nu înseamnă că efectele impreviziunii în mod inexorabil echivalează cu încetarea contractului. Din contră, odată stabilită existența impreviziunii conform art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanța judecătorească trebuie să fie preocupată de menținerea utilității sociale a contractului chiar prin aplicarea, în temeiul textului criticat, a dispozițiilor art. 969
DECIZIA nr. 212 din 20 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/272373]
-
Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Timpul mă amăgea Cu eternitatea Dacă voi curge laolaltă cu firele De nisip din clepsidră spre negurile Vorticoase ce se revarsă în nemărginire. M-a zidit în clipele ce alergă Inexorabil, în cursă fără întoarcere și m-a înghițit într-o clipire. Mă crezusem o pasăre curcubeu iubită de voracele zeu Și eram doar o fărâmă de clipă Într-o infinitate de epoci apuse. Mă crezusem un val de iubire într-
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
poetului George CĂLIN, deschid căi spre multitudinea de semnificații, antrenează imaginația, fantezia, substanța poetică se condensează,adesea, în metafore stilizate, adevărate bijuterii, cuvintele fiind menite să răscolească adâncimile sufletului, predispunând la trăiri complexe,marcate de o sfâșiere metafizică în fața trecerii inexorabile a timpului. Poetul se jerfește pe sine, schimbându-se în cuvinte, în speranța de a supraviețui spiritual, prin creația sa, care-l va renaște perpetuu. „ Să-i iubim pe poeți. Să-i iubim pentru că ei există și pentru că noi existăm
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
a fi înlănțuiți de timp ca pro.me.teu de propriul Alter Ego noi nu suntem ca ei iubito noi nu trăim în vajnice mitologii abstracte străine de noi și de ființă nici în metafore oarbe pline de teama fatidică inexorabilă și persuasivă a morții noi nu îndrăznim să invocăm amăgirea fatalității genune și amețeala maya.șă a orbe.căirii rituale și fără speranță NU. noi ne clădim împreună fără zidiri din vorbe sterpe basilică sfântă adâncă din suflet în care
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
adresată Maicii Domnului: „Vreau să viersuiesc/ Cu glas îngeresc/ Într-o zi de vară/ Când plouă cu flori/ Răsari, Maică, în zori// Tu ești Maica vieții,/ Albă iasomie/ Maică poezie,/ Apă ne-ncepută/ Rugă ne-ntreruptă//”. Într-o lume aflată într-o inexorabilă degradare, în care prostituate de lux și infractori devin „oameni politici” și se ascund în Parlamentul țării, când chiar poeții își află inspirația în „groapa de gunoi a lui Ouatu”, izvorul poeziei Dorinei Stoica este omul credincios, însuflețit de nobile
POETA DORINA STOICA – CÂND NU TE IUBEAM de PETRUŞ ANDREI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373522_a_374851]
-
moartea -/ singura monedă de schimb/ între mine și Dumnezeu...)”." (Gheorghe Pașa) * "Teodor Dume privește moartea, albă, ca pe o perioadă a copilăriei. Nu întâmplător tata și bunicul apar atât de des. Și nu o privește cu ochiul circumscris unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
dezechilibrului este selecția pe baza competitivității economice, care dezechilibrează națiuni întregi. Segmente masive ale umanității suferă de pe urma luptei luptei cu arme economice, a lipsei de asistență medicală și socială, a accesului limitat la informație, educație, cultură, și a sărăcirii lente, inexorabile. Paradoxal, fenomenul pauperizării materiale și spirituale e mai profund și se propagă mai rapid în statele avansate. În esență e vorba tot de o formă de sclavie, dar mai modernă, mai subtilă. Pacea nu e neapărat o stare la nivel
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]
-
în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Teodor Dume privește moartea, albă, ca pe o perioadă a copilăriei. Nu întâmplător tata și bunicul apar atât de des. Și nu o privește cu ochiul circumscris unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
măruntă, materialitatea grea, apăsătoare, instinctuală, pesimismul, tristețea fără leac, năzuința nedeslușită spre o identitate pierdută, spre un statut de ființă creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ființă incompletă acum, mutilată de o viziune grosolan (și fals) antropocentristă. Toate evoluând, inexorabil, spre reabilitarea (timidă) ce încheie și pecetluiește discursul, reabilitare ce se suprapune, iarăși simbolic, precum în cazul celor două modele pomenite anterior, demolării ghetoului. Nadia contemplă ce se petrece, cuprinsă de o emoție nedeslușită, de o presimțire: “Nadia intrase pe
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
colaborarea cu maestrul Jolt Kerestely printr-o colecție specială de cântece românești, o veritabilă comoara, în cadențe de pian, vioara și armonii complexe, inspirate și potrivite parcă pentru producțiile cinematografice. „Un fluture sunt" vorbește despre fragilitatea ființei umane, despre adevărul inexorabil al existenței efemere, despre sensibilitate și trecere ireversibilă. Un cântec emoționant, surprins de vocea lui Fuego și învăluit de o emoție pe ritm de slova sporadică, eternă. Melodia poate fi ascultată în primă audiție la adresa de web: http://www.youtube
FUEGO: „UN FLUTURE SUNT” – ÎN PRIMĂ AUDIŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348865_a_350194]