452 matches
-
fusese militar, una făcută după aceea, la nuntă (se admira în ținuta lui țanțoșă de mire cu soția-mireasă alături, înaltă, slabă, cu privirea ușor speriată) și cromolitografii, cu subiecte biblice, una reprezentând raiul cu Adam și Eva, amândoi cu fețe inexpresive, surprinși în momentul în care Eva întinde cu grație ridicolă mărul, iar Adam gata să-l ia, vegheați de ochii subțiați de șiretenie ai unui șarpe verzui, încolăcit disciplinat pe trunchiul unui pom cu frunze verzi și portocalii. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după cât mi se părea mie, exagerat de mâhnită: — Sanctitatea Sa dorește să vă vadă. Se cuvenea oare să mă tânguiesc sau să mă bucur? Pentru ce voia Adrian să mă vadă? Pentru ce mi-l trimitea pe Guicciardini în persoană? Obrazul inexpresiv al florentinului nu mi-a îngăduit să-l întreb. Am cătat spre cer. Trebuia să fi fost cam șase sau șapte dimineața, dar în ce zi? Și în ce lună? L-am întrebat pe unul dintre temniceri în vreme ce străbăteam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ai fi tu? - Vitellius se acoperi în grabă cu tunica, până la bărbie. De ce n-ai fi tu? Ești un soldat... Și Galba e un soldat și a fost ales de legiuni. — Eu nu am faima ta, răspunse Valens cu glas inexpresiv. Toți te cunosc, ești iubit de legiunile din toată Germania Inferior. Eu nu. Eu nu provin dintr-o familie ilustră, ca tine. Tatăl tău a fost prietenul apropiat al lui Julius Caesar, a fost de trei ori consul și cenzor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi de sub pământ. Apăru mai întâi capul, acoperit de părul de culoarea paiului, care înconjura chipul inexpresiv și osos, apoi umerii puternici, cu pielea foarte albă, apoi trupul gol, uns cu ulei, ce strălucea în lumina soarelui. Purta doar un perizom roșu. Picioarele, groase ca niște trunchiuri de copaci, se sprijineau, goale, pe platforma ce părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
află în mâinile zeilor? Nu uita că, atunci când trasează destinele oamenilor, zeii sunt subtili, nu răuvoitori. Manteus încuviință, prea puțin convins, apoi bătu din palme, chemându-și sclavul. — Valerius e al tău, spuse, fixându-l pe Proculus cu o privire inexpresivă. El te va conduce. Antrenează-l cum crezi de cuviință. Aceste Ludi și toate mijloacele mele îți stau la dispoziție. E bine? Da, surâse Proculus. E bine. — Mediculus... Mai trăiești? Valerius era întins pe paie. Îl durea spatele și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și primească echipamentul. Nu li se dădură însă armele. În clipa aceea intră Skorpius, și Valerius simți un fior rece pe șira spinării. Skorpius înainta fără să privească pe nimeni, cu părul de culoarea paiului strâns în coadă și chipul inexpresiv. Purta o tunică scurtă. Gladiatorii îi făcură loc să treacă, iar funcționarul se grăbi să-i dea echipamentul. Skorpius se dezbrăcă și se uită în jur, rânjind, apoi luă un perizom verde pe care și-l legă încet în jurul șoldurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am vorbit cu subofițerul însărcinat cu supravegherea lui. N-am avut baftă. Ei, amice, uite cu ce gânduri mi-e dat mie să mă distrez la cinci mii de kilometri de casă. Câinele a lătrat. Îmi simt fața mică și inexpresivă între urechile grase și roșii. Un timp am rămas întins pe spate, cu privirea fixată pe telefon. Câteva secunde a rămas tăcut, apoi a început să sune. Și, în modul cel mai firesc, am crezut că e ea și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
praful umed al draperiei, pătrunzând în zgomotul mai intens, în fumul mai gros, în băutura mai multă. Douăzeci de bărbați gălăgioși urmăreau evoluția femeii mari de pe scena mică. Era neagră ca un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților, strecurându-se înăuntru, unde se puse pe treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o șansă foarte mare ca pâsla să se agațe în sârma subțire. Am dat din umeri. Ei bine, acum e problema lui. M-am uitat la Bill și am observat pentru prima oară cât de preocupat părea, în ciuda feței sale inexpresive. Semăna cu un cartof, crestat și noduros, singurul element uman fiind ochii mici și atât de adânciți în carne încât ar fi fost nevoie de cel mai ascuțit cuțit pentru a-i scoate. Încă reușește să-i convingă pe rarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
persoane, unde un tip uriaș, În costum și cu căști de agent secret stătea cu o mapă În mână. —Salut, mă cheamă Bette, am venit pentru petrecerea lui Penelope, am spus, cercetând coada, fără să recunosc pe cineva. Mă privi inexpresiv. —Perfect, mă bucur să te cunosc, Penelope. Dacă stai la coadă ca toată lumea, o să intri cât de repede se poate. Nu, asta e petrecerea lui Penelope, iar eu sunt prietena ei. M-a rugat să ajung mai devreme, așa că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am aici două fete superbe care vin cu mine acasă, dacă Înțelegi ce vreau să spun. N-ai putea să te grăbești? Sonja chicoti și-și puse capul ei delicat pe umărul lui Philip; Sammy mă privi pentru ultima oară, inexpresiv, și trânti ușa. Când taxiul Întoarse, am privit coada agitată din fața clubului, paparazzi cu aparatele de fotografiat pregătite, care așteptau să iasă vedetele, lupta ca să ajungi Înăuntru ca o formă de dependență În sine. Și deși nu Înțelegeam exact de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei preferați. Cine ești? Îl Întrebă pe Sammy. O privi și zâmbi, ca și cum i-ar fi spus: „Glumești, toanto? Nu demult am călătorit Împreună În străinătate și acum habar n-ai cine sunt?“ Când În replică primi doar o privire inexpresivă, spuse doar: —Sunt Sammy, Elisa. Ne-am Întâlnit de zeci de ori la Bungalow 8 și am fost Împreună la Istanbul. Eu răspund de pază În seara asta. Vocea lui era puternică și egală, fără vreo urmă de condescendență sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl lor. Trupele intrau În noul dispozitiv. * Voievodul privi cu Îngrijorare umărul drept al lui Cosmin Oană. În mod vizibil, căpitanul avea dureri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană În tinerețe. Un chip luminat de ochi mari, albaștri, care puteau fi blânzi sau necruțători sau inexpresivi. Ochii aceia Îl căutară Întâi pe Alexandru. Buzele rostiră câteva cuvinte. Alexandru Întoarse și el calul și Îl urmă pe tânărul luptător. Apoi ochii albaștri se rotiră asupra pădurii, Întâlnind ochii albaștri ai lui Oană. Căpitanul fu cutremurat. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pieziș, dar știa ce vrea și reușea. Era limpede. De la locul ei, Mini nu putea să nu vadă privirile dulci - Nory ar fi zis zaharisite - pe care Greg le trimetea spre Mika-Le și cărora ea le răspundea cu acea fixitate inexpresivă care o caracter h. a. Dar privirile iui Greg, în drumul lor, treceau peste Adolful, care le înregistra printr-un surâs imperceptibil, totuși neândoios. Urma o aruncătură repede de ochi a actorașului spre Mika-Le, care atunci avea și ea un surâs
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
peste un gard, uitându-se la un grup de negri îmbrăcați în șorturi kaki, stând posaci în jurul focului în fața unei colibe conice. Pe eticheta lor, stă scris: Satul Fotse Fotseland Africa Britanică de vest Îi privește tulburat, văzându-le chipurile inexpresive și șorturile date de guvern. Aceștia sunt oare cei pe care-i studiază profesorul Chapel? Se gândea la acești Fotse într-un mod destul de vag: un set de atribute, un set de practici și artefacte, vag anexate la trupurile reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îl urmărește atent, rugându-se să nu fie așa, să nu aibă dreptate, să-i fi scăpat ceva. Dar nu avea cum. Între impresii, tocmai în clipa în care dispare un personaj și următorul se întrupează, iluzionistul este complet gol, inexpresiv, sec. N-a mai rămas nimic din el. Pagină de dreapta , cu spate alb ILUZIONISTUL ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Vasul de pasageri intră în port decis, ca un dispozitiv de luptă, făcând clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Marii Împărătese. Au sânii mari ca niște pepeni și funduri cât o baniță. Sunt talentate în a face complimente și se învârt în jurul lui Nuharoo ca niște animale de casă. Vesele și pline de viață în fața Marii Împărătese, ele sunt inexpresive și tăcute atunci când sunt singure. Nu le place să citească, să picteze sau să brodeze. Singura lor pasiune e să se îmbrace la fel. — Marea Împărăteasă arată ca în picturile pe care le-am văzut, frumoasă și elegantă? — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea asta înveninată, compresia leneșă, continuă și perfidă și continuă, continuă... Lunga prelegere ar fi putut fi mult mai lungă, dădea a înțelege obrazul liniștit inexpresiv al matematicienei. Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum ceea ce rămăsese nespus era, de fapt, mult mai important, dar n-avea rost, renunța, se resemna, asta e. Pauză, tăcere. Pe mâna domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-i spun. N-ai cum să te achiți ușor de o treabă ca asta. —Debbie, spun trăgând adânc aer în piept. Donald se întâlnește cu altcineva. De-abia pot să mă uit la fața ei, care rămâne surprinzător de inexpresivă. Biata fată a intrat clar în stare de șoc. Știu exact cum se simte. De fapt, sunt sigură că și eu arătam la fel în seara când Tim s-a despărțit de mine la telefon. Și poate arătam așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
capișonul brodat cu perle și fir de aur de pe capul șoimului său. Marele dragoman avea mâini fine, cu unghii foarte lungi, bine lustruite. Mâini de femeie. Privirea ochilor mici era schimbătoare. Trecea cu ușurință de la cruzime la o blândețe placidă, inexpresivă, privire de fanariot, de om care nu-și dobândea onorurile prin strădanii proprii, ci și le cumpăra. Și, cu această privire, își continuă ideea: ― ... m-aș putea bucura, pe de o parte, de protecția, poate chiar de prietenia țarului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
amăgirilor. O să fie floare la ureche. Bărbatul a ignorat-o și-a ieșit în hol, apoi a deschis ușa de la intrare și s-a uitat către mașină. După ce-o să mă gândesc, o să te contactez. —Bine. Vocea Fionei a rămas inexpresivă, deși femeia se chinuia să se abțină ca să nu reacționeze într-un fel pe care mai târziu să-l regrete. În clipa aia îi venea să urle și să bocească, să tăbare cu pumnii asupra spatelui și umerilor bărbatului într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o ieri pe Hava, dar ea nu se lasă impresionată, lasă-l o jumătate de oră, nu pățește nimic, trebuie să vorbești cu ea, altfel toată povestea asta se va termina rău, însă exact atunci îi văd ieșind, delegația aceea inexpresivă, asemenea procesiunii unei secte, alerg după ei, ating halatul ultimului dintre ei, spuneți-mi ce se întâmplă, el mormăie fără chef, încă nu suntem siguri, din câte se pare, este vorba despre o paralizie conversivă. Ce fel de paralizie? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe cele rele, o ascult pierzându-mi răbdarea, dezgustul mă cuprinde și mă înfurii până când nu mai pot să o ignor. Dar ce va rămâne din mine, fără sentimente, o întrerup eu, asta este tot ceea ce am, vrei să fiu inexpresivă asemenea unei statui, fără sentimente? Să știi de la mine că așa ceva nu se va întâmpla, ceea ce spui este de-a dreptul monstruos, izbucnesc eu, cum de nu am observat asta mai devreme, ce înseamnă să nu te legi de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
meu, tati? Nu e tati, îi spun eu și mă grăbesc spre camera ei, aburii unei boli rele ies dinăuntru, dar ea șade în fund și arată cu degetul către ușă cu un zâmbet strâmb, ochii îi sunt holbați și inexpresivi ca ai unei păpuși, s-a întors tati, strigă ea, dar imediat se întinde pe pat, speriată parcă de propria sa voce, își pune capul pe pernă și se cufundă în lumina difuză, respirând cu dificultate. A văzut-o vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]