465 matches
-
de la un spațiu ancestral, mistic, plin de rezonanțe religioase la tentativa de a realiza tabloul îngroșat al lumii contemporane duce la artificializarea limbajului, la golirea lui de "miezul ritualic", "până la prozaismul fastidios, iar melodicitatea lui aspră se pierde în enunțuri inexpresive". Mai mult decât atât, câteva versuri din actualul volum pe care le subliniasem ca exemplu de reușită poetică sunt reproduse identic în Istoria... lui Radu G. }eposu scrisă la sfârșitul anilor '80 și publicată în 1993. Nu le voi mai
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și însinguratele inimi curând armoniile imnurilor nemaiauzite dimpreună cu siniliile unduiri ale arderii de tămâie urcat-au la cer și polisul deveni din nou gri inexpresiv și creștinesc TIMPUL SUFLETULUI orele senectuții mele mai numără încă mai numără câteva clipe feciorelnice cu cât înaintez în vârstă cu atât timpul sufletului meu întinerește când va fi să mor el se va naște cu adevărat IULIE cu aspru
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
sînii atît de minusculi, că-ți venea să te întrebi de ce dracu’ își mai pune sutien pe sub bluza aia a ei lipsită de orice farmec cumpărată de la magazinele Les plus bas prix. Era înaltă, osoasă, cuminte, avea o privire ascultătoare, inexpresivă, de oiță, și-și acoperea buzele cu un fel de ruj rozaliu, strălucitor, care te ținea la distanță. O altă nouă angajată era Iasmina, o blondă, prognată, cu dantura strîmbă și cenușie, ca de mic animal rozător. Nimic mai spălăcit
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
răsunătare, plămîni puternici și întreaga conformație a feței și a corpului." (p. 12) De aceea, ar fi un semn de naivitate dacă i-am bănui pe retori de o deosebită profunzime spirituală. Firile adînci sînt de obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
singură „pregnanță”, fie „pregnanța” e o valoare de confluență, făcută din toate cele de mai sus; care nu văd de ce-ar sta într-o relație de opoziție, de sau/sau, și nu într-una de și/și. Există „adevăr” inexpresiv? - fie el și simplu „adevăr critic”?! O interpretare care nu se știe pune în valoare nu există. Totuși, critica nu e bălmăjeală (deși la noi încă există oameni care cred că le bălmăjesc din pricină că au prea multe idei; dar o
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
părut că metamorfoza uluitoare cuprinde trei chipuri, trei contururi perceptibile, amestecate unele în celelalte: Iureș, Krapp, Beckett. Intrat parcă la apă, împuținat la trup, cu obrajii supți de băutură și de mestecarea singurătății între aceleași fălci osoase, aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca și el. Mănîncă ticăit două banane, mereu două, trage cîte-o dușcă, sau două, după o perdea, mereu după perdea, lumea lui este
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
augustă, dar rezultatul e din categoria clișeelor care exasperează prin sonorități de pahar spart. Cartea e un model de creștere fractalică prin repetarea pînă la repudiu a poncifelor savante, căci oriunde deschizi cartea, frazeologia care te întîmpină e placidă și inexpresivă: „Prin, contrast, la nivelul praxisului, abundența replierii pe sine vădește vocația înalt cognitivă pe care o presupune angajamenul vital și o necesară convergență către tenacitatea răbdătoare a unei întârzieri înțelepte care evită de la sine înțelesul cotidian în beneficiul strategic al
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
ușoară. Jocurile se fac și aici în culise. Depinzi de voturi bazate pe simpatii și relații de clan. Mă uit mai atentă la ele. Sunt frumoase amândouă, au o armonie plăcută a trăsăturilor. Dar au în același timp o rigiditate inexpresivă care le anihilează farmecul. E clar că nu citesc cărți sau că, poate, citesc cărți cu vocabular la fel de sărac și de previzibil. De fapt, îmi spun, foarte rar mai văd pe cineva deschizând o carte într-un autobuz. Din ce în ce mai rar
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
întregii istorii. Bineînțeles că, telefonic, dar, acum îmi dau seama, mai cu seamă telepatic, o țineam la curent pe Betina cu demersul pe care îl încropiserăm, doar că în tensiunea momentului eu luam răspunsurile ei - mai curând absente, moi și inexpresive: -mda..., -bine..., -dacă tu zici..., -dacă așa crezi...-, drept încuvințări și încurajări. Doar că abia mai târziu am realizat asta ! Deh, telepatia n-a prea funcționat. Numai că, la numai o zi înaintea declanșării acelei greve - când eram cu un
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
citise scrisorile, nici nu cunoștea fapte din trecutul mătușii susceptibile de a i le explica - constituia mărturia implicării ei cu ochii închiși în această poveste: o implicare "patetică și ridicolă" în același timp (apud Varnali); în ultimă instanță, exista evidența inexpresivă a scrisorilor însele: un amănunt care dădea jocului pe care-l făcea doamna S. tocmai acea măsură ridicolă și patetică... mi amintesc că, pentru a se răzbuna - "nu atît pentru insistențele ei, la rigoare benigne, cît pentru tot acel fastidios
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
felului în care se construiește o idee, cum se argumentează, ce tip de asocieri se alătură. Cu cît limba este mai săracă, cu atît fondul ideii este mai primitiv. La noi, alarma este pe ambele planuri: și limbaj sărac, greoi, inexpresiv, și stîlcirea limbii în absolut toate planurile gramaticale, de topică, de frazare. Desconsiderarea față de valoarea limbii, a normelor, a cuvîntului conduce, încet, dar sigur, la prăbușirea unei societăți. Asta mi se pare că l-a determinat pe Dabija să purceadă
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
justificarea întregii lor existente. Cum se amuză un om fără însușiri Totò Istrati, "memorialistul" și, în ultima parte, personajul principal al românului este un om fără însușiri. Are și o figură ștearsă și ochi deschiși la culoare, aproape albi, complet inexpresivi. Spre deosebire însă de eroul lui Musil, el își trăiește nimicnicia cu un fel de fervoare. Și-o etalează, este mândru de ea și, oricum, o folosește că pe un sistem de protecție, dizolvându-se în peisajul social ori de câte ori simte
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
ar fi putut gusta paginile, rămînînd plăcut impresionat în urma lecturii lor, i se părea un semn de deriziunie. Ba chiar o decădere din rangul filozofiei. Așa se face că idealul spre care tindea Dragomir era cel al totalei inexpresivități literare. Inexpresiv însemnînd: fără vreo preocupare pentru expresia obținută și fără vreo grijă față de efectul artistic pe care expresia îl putea avea asupra cititorului. În al doilea rînd, rezerva pe care Dragomir o avea față de virtuțile estetice ale scrisului nu veneau dintr-
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
să vorbească despre filozof, și totuși nu a făcut-o: a stat așezat pe un scaun, lipit de perete, și a privit spectacolul cu o mimică împietrită. Fața sa ridată de fumător incorigibil (trecuse deja prin două infarcte) era efigia inexpresivă a unui om pentru care ieșirea în public nu mai însemna nimic. Și mai există un motiv pentru care Dragomir alesese scrisul ca mod de conservare a gîndurilor. Motivul constă în presiunea exercitată de obișnuință, în înclinația de a-și
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
sinele ca entitate dublă, animat de două tendințe, una spre stabilitate și auto-regăsire, alta spre schimbare și astfel de lunecare în alteritate, pentru Baudrillard nu mai există alteritate. Ea a dispărut cu totul, în măsura în care chipurile noastre sînt perfect uniforme și inexpresive. Curiozitatea de a ști ce face, ce simte, ce gîndește celălalt ne devorează, la propriu, ne anulează identitatea, acel mult sau puțin de diferența care ne făcea odinioară să fim noi înșine. Izbutind să aflu tot, mă pierd, de fapt
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
atare ortografiere apare desuetă, dacă nu chiar vulgară, în interbelic făcea furori. Iată, în același Alfabet ..., o întreagă teorie despre numele la modă ale epocii amintite, prin vocea unui bărbat din romanul Femei de M. Sebastian, nemulțumit de atît de inexpresivul (oare?) Maria : "Înțelegi, zicea el înciudat, toate femeile din jurul nostru se numesc normal (sublinierea autoarei). Uite Bébé Stoian. Uite Anny. Toată lumea, în sfîrșit: Lulu, Lily, Ritta, Gaby ... Numai tu ... numai tu ... Maria, ce nume de provincie!". Revenind la Jeny, e
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
sau disponibilități corporale speciale. Dar care s-au pierdut pe drum. Și se recuperează foarte greu sau deloc. Pe scenă auzim voci neîngrijite, lăsînd la o parte neglijența și nepriceperea rostirii, agresarea limbii. Vedem corpuri abandonate, chiar la actorii tineri, inexpresive, uitate în civilie. Discuția este, fără îndoială, mult mai complicată. Se stimulează pe negativ lipsuri fundamentale ale școlii făcute și comoditățile care îi țin prizonieri pe artiști. Atunci, într-o lume foarte deschisă, într-o lume în care, de exemplu
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
întâlnit cu doctorul Octávio Cerdeira, i-a prezentat niște condoleanțe formale și i-a spus că ceremonia va avea loc a doua zi, când alaiul va pleca de la Casele Noi spre cimitirul satului. Medicul l-a privit într-un mod inexpresiv, și până la urmă a ridicat din umeri. Între timp Amoroso dobândise o subită forță și mobilitate, începând chiar el să-i dirijeze pe cei de la pompele funebre, care măsurau cadavrul și se interesau despre tipul de cosciug dorit și alte
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
înclinație pentru acustica în surdină a vocabulelor perimate. O piatră de monument, venerabilă prin vîrstă și impracticabilă prin formă, dar nespus de sugestivă prin schițele de șantier verbal în care lucra preotul din Șișești. Sub unghi calofil scrisul său e inexpresiv, dar sub aspect etimologic spectacolul e impresionant prin efortul depus. De exemplu, Vasile Lucaciu, cînd descrie simțirea omenească, vorbește despre "apetitul concupiscibil" și despre "apetitul irascibil", iar cînd vorbește despre voință, pomenește de "nescari motive ce prevalează" în vrerea omului
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
ce afirmă și totodată neagă tridimensionalitatea, legate poate de istoria recentă - ambiguitatea poziției Vaticanului în raport cu fascismul - ele sunt un exemplu al credinței de nezdruncinat a autorului că omul nu este decât un animal într-o cușcă. Aceste chipuri, cu ochi inexpresivi și o gură căscată, neagră, punte spre un abis nesfârșit, sunt o clară dovadă a originalității picturii lui Francis Bacon. Spre deosebire de pictorii pe care i-a admirat, Bacon n-a pictat inspirat de "realitatea" unui model. Pictura englezului s-a
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
a încruntat, a dat din cap gânditoare și a zis: - N-ar trebui să ai de-a face cu Is. Ar trebui să te combini cu mine. M-am uitat lung la ea, iar ea mia răspuns cu o privire inexpresivă. Avea fața pistruiată, nemachiată și lipsită de strălucire, dar fără să fie urâtă și nici tocmai banală. Era îmbrăcată într-o haină de piele și blugi largi cu manșetele răsucite, care lăsau să se vadă niște bocanci cu tălpi groase
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
-n vremea de demult,/ În noapte ne vom pierde” etc. (E iarăși vară). Lovinescu, care-i face onoarea cîtorva rînduri în Istorie (ceea ce se cuvine remarcat ca mare galanterie, căci, după D. Micu bunăoară, Ada e doar una din „semnăturile inexpresive” dintro mare grămadă),2 zice că are o „sensibilitate feminină, delicată, vaporoasă, ușor elegiacă, impresionabilă la toate variațiile naturii.”3 Asta-i numaidecît, doar că - aș zice - de elegiacă nu-i deloc „ușor elegiacă”, ci chiar drastic elegiacă. Nu văd
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
generație optzeci. O regăsim la poeți dintre cei mai diferiți. O problemă reală se ridică în chestiunea densității anumitor poeme din volum. Mai întinse decât ar cere-o formula aceasta bazată pe imagine și flash, ele fie permit spații terne, inexpresive (doar pentru a realiza trecerile mai neted), fie se aglomerează, conducând la o dispersie greu de urmărit (în maniera unui Voronca, de pildă). În ce privește cazul din urmă, Suciu alege o variantă eficientă, dar cam mecanică (oricum, mecanică prin comparație cu
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
în Germania este limba care aici îi este insuficientă. Am înțeles-o. Ea nu se referea în mod expres la limba română, ci și la limba germană vorbită în România, care, ca orice limbă minoritară, este o limbă anchilozată, îmbătrînită, inexpresivă. Textele scriitorilor minoritari publicate în țara limbii lor suportă, cu mici excepții, o operație de primenire, de revitalizare. Așa se întîmplă și cu traducerile făcute de cei care nu trăiesc în spațiul natural al limbii lor. Dar încep să mă
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Nicolescu, deși fidelă idealismului german (creștinism pus în triade speculative), e descrisă în termeni de cosmologie modernă nu îl îndepărtează de descendența spiritului dialectic. Mai mult, prudența lexicală cu care își descrie viziunea împrumută jargonului o matitate aridă, de limbaj inexpresiv. Firește că motivația autorului e că, vrînd a fi riguros, a preferat generalitatea de dragul expresiei directe, numai că aici nu avem de-a face cu știința, ci cu metafizica, adică cu o disciplină a cărei strictețe stă într-o reprezentare
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]