907 matches
-
ascuns, spune ea, într-un ghiveci. Neavând cum altfel s-o liniștească, soțul Ginei, Edi, o internează într-un spital de boli nervoase. Acolo întâlnește un țicnit, Toma, care are lumea la degetul mic. A creat, printre altele, un sistem infailibil de câștig la jocurile mecanice. Ceea ce nu-l împiedică să cerșească țigări. Cum, necum Edi se lasă convins de existența cârtiței și, mai mult, de caracterul ei totemic. Tatăl lui Toma ar fi, conform spuselor acestuia, cel mai înverșunat vânător
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
de aici că umorul și destinderea narativă (acea relaxare și aparentă ușurință a scrisului) - care l-au transformat pe Lodge în prozator internațional - lipsesc din Terapia. Dimpotrivă, aș spune că pe ele se întemeiază din nou, cu bună știință, rețeta infailibilă de succes a scriiturii. Gravitatea nu se află în ton, ci în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru protagonist. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății consumiste
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
drept releu pentru memoria colectivă, pentru ca valoarea inaugurală a evenimentelor fondatoare să devină obiectul credinței întregului grup". Sunt cuvintele lui Paul Ricoeur. Astfel intră în scenă convenția solemnă, ritualizarea, festivismul precum un fals alibi istoric. Așadar "învățătura" ce se dorește infailibilă a comunismului uzurpă nu doar prezentul ci și trecutul, al cărui exponent se recomandă, precum și viitorul al cărui profet-constructor se proclamă. Altfel spus, ideologia mimează istoria. Suspendînd cultura, ea se străduiește a-și ascunde iremediabila învîrtire pe loc care începe
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
îndărătul cerințelor de obiectivitate discursivă. Principala calitate a lui Vladimir Tismăneanu e că nu se străduiește că te convingă cu orice preț. Se numără printre acei rari teoreticieni care nu te acostează doctrinar spre a-ți arăta că deține adevărul infailibil. E mai curînd un diagnostician de idei politice, nu un ademenitor în numele lor. El pune verdicte și depistează orientări, dar nu încheagă programe și nu promite soluții. Scrisă cu prilejul împlinirii unei cifre rotunde de la căderea comunismului în Europa de Est, cartea
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
-i lipsește nici lui Radu Paraschivescu. Sclipirilor decanei, acesta le contrapune sclipiri. Aleg cu greu, spre exemplificare un paragraf dintre foarte multele pe care le oferă cartea: „Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor. Mă amuz, deși nu sunt un om vesel. Râd rar și nu
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
trei. Cea mai veche, originară, cu alte cuvinte, este aceea englezească inventată de... americanul Edgar Poe și care a avut două momente de vârf în Conan Doyle-Sherlock Holmes și Agatha Christie-Hercule Poirot. Formula este una bazată pe o logică detectivistică infailibilă. Camil Petrescu o respingea tocmai pentru acest caracter infailibil: viața oferă totdeauna mai multe posibilități decât aceea, unică, pe care romanul polițist o propune la sfârșit drept soluție. Holmes și Poirot își pun mintea la contribuție ca să dezlege misterul unei
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
aceea englezească inventată de... americanul Edgar Poe și care a avut două momente de vârf în Conan Doyle-Sherlock Holmes și Agatha Christie-Hercule Poirot. Formula este una bazată pe o logică detectivistică infailibilă. Camil Petrescu o respingea tocmai pentru acest caracter infailibil: viața oferă totdeauna mai multe posibilități decât aceea, unică, pe care romanul polițist o propune la sfârșit drept soluție. Holmes și Poirot își pun mintea la contribuție ca să dezlege misterul unei crime. În afară de inteligență, amândoi posedă un remarcabil spirit de
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
m-am lăsat convins de argumentele lui G. Călinescu privind subiectivitatea inevitabilă a actului critic, mai ales după ce a fost pusă din greu la încercare în două decenii de structuralism triumfător. Constatările care urmează nu sunt, așadar, nici exhaustive, nici infailibile. Cea dintâi suferință a criticii este, după modesta mea părere, lipsa de claritate, exprimarea pretențioasă și confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca punct de reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
în mână nu-i minciună” și nu renunță cu nici un preț la tipicul succesului sigur). La fel de responsabili pentru asta mi se par, însă, autoproclamații critici de poezie (ale căror instrumente de sondare sunt, de atâtea ori, mai degrabă inefabile decât infailibile). Puțină luciditate, oricum, nu le-ar strica nici unora, nici celorlalți. Să revin la subiect. Această opacitate culturală și această lene critică, optzeciștilor le sunt străine. Ei sunt altfel. Foarte buni, dar altfel. Și de aceea, mai buni. O confirmă cu
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
78) Și Dawkins o ține tot așa, incapabil să accepte că există minima posibilitate ca viziunea lui să fie postișă. Iată cazul unui spirit care e atît de încredințat că punctul său de vedere e impecabil, încît, rămas singur și infailibil, biologul privește lumea ca un înger care nu mai are cui să-i trimită vestea cea bună. Autorii cărții de față, colegi cu Dawkins la Oxford, se numără printre acei dezamăgiți atinși de iritare principială: conștienți că Dawkins încalcă principiile
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
societate săracă și periferică, năzuind s-o purifice din interior. Multiplele piste de lectură sugerează o aventură spiritual celestă cu direcție surprinzătoare, de sus în jos, ca și când scopul ultim nu este spiritualizarea supremă, ci renașterea în formă umană (cu acel infailibil instinct meditereanean al formei, despre care Mircea Eliade vorbește atât de convingător), în materie deci! - conform epifaniei finale. O materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
lăsat-o mult mai moale cu declarațiile naționaliste decât o făcea anul trecut, dânsu de altfel a făcut și o vizită în SUA, și iată că zona aceasta este de nișă, este o gaură. Domnul președinte simte cu instinctul său infailibil că trebuie să se înfigă. Să mai ia niște voturi de la cei care vor rezista întotdeauna pe aici, românașii urâtori de bozgori. Sunt o categorie, indiferent de ce se întâmplă, ei au fixația asta și sunt mulți la voturi. Ăsta este
CTP: Băsescu mai vrea niște voturi de la românașii urâtori de bozgori by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35916_a_37241]
-
de falsuri. Credulii reprezintă astăzi clasa socială cea mai numeroasă și puternică din lume și din istorie. Niciodată n-a fost ușor să-i convingi pe oameni de ceva. Se pare că net-ul ne pune la dispoziție un instrument infailibil de a-i minți. Al doilea mijloc prin care ura și interesul egoist creează patologie este utilizarea lor în direcția unor ținte precise, monitorizate atent și fără scrupule. N-are absolut nici o importanță acuratețea sau congruența atacului. Insistența și violența
Patologie intelectuală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3827_a_5152]
-
Nu le citisem anul trecut când USR a consacrat un colocviu, la Călimănești și la Alba-Iulia, temei cu pricina, din care a rezultat un volum interesant. Eco e modest în sugestiile lui, pe care nu le consideră nici originale, nici infailibile. „Mă consider, scrie el în introducere, un romancier încă foarte tânăr și cu siguranță promițător, care n-a publicat până astăzi decât cinci romane, dar va publica multe altele în viitorii cincizeci de ani.” Nota bene: Eco are 81 de
Cum se scrie un roman conform rețetei lui Eco () [Corola-journal/Journalistic/3771_a_5096]
-
ca relicve inutile e ca un orb care se află în posesia unui tezaur căruia nu știe ce întrebuințare să-i dea. Dar fiindcă orbul intuiește că ceva îi scapă, preferă să elimine sursa neliniștii mutilînd mitul în numele unor judecăți infailibile. Așa se întîmplă cu specialiștii de azi, care, dornici de certitudini, deformează miturile pînă la formularea unor interpretări false. „Nu există erezie monstruoasă, orgie infernală, cruzime religioasă, nebunie, absurditate sau insanitate magicoreligioasă care să nu fie «justificat㻓 în însuși principiul
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
România, în toată cariera sa de scriitor. Nu vreau să șochez pe nimeni, dar Petru Dumitriu a confundat condiția de slugă ideologică de lux în care s-a complăcut în România cu părerea lui despre sine că era un condotier infailibil care s-a lăsat cumpărat mai întîi la el în țară. N-a fost singurul care a descoperit în Occident că gloria din regimul comunist e incomparabil mai mare decît succesul din lumea liberă. Iar în calitate de condotier literar, Petru Dumitriu
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
a limbii latine și a elinei pare paradoxală. Dacă dispariția filozofiei din programele școlare, de pildă, poate fi înțeleasă - evident în logica sistemului moscovit -, deoarece materialismul dialectic și istoric era considerat de sovietici știința supremă conținînd adevărurile ultime și cheia infailibilă pentru dezlegarea tuturor problemelor umane și cosmice, cele două limbi și culturi de mult apuse, aparent nu aveau de ce să-i deranjeze pe ideologii marxist-leniniști. Cu toate acestea, vigilenții cenzori aveau dreptate, evident tot în logica sistemului moscovit: filologia clasică
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
înfățișarea pe care observatorul i-o atribuie, că un fenomen depinde de punctul de vedere în care te așezi spre a-l observa și că, în fond, nu există un punct de vedere privilegiat dinspre care să obții o descriere infailibilă a universului, că știința înseamnă să poți să prevezi lucruri pe care numai experiența posterității le va putea confirma, că orice ipoteză este o simplă convenție pe care o îmbrățișezi fără să știi dacă mai tîrziu nu o vei respinge
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
să te așezi pentru a putea descrie în mod ireproșabil lumea. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu există, el nu poate fi privit ca acel observator (,sistem de referință" ar spune Einstein) preferențial aflat în situația de a da o descriere infailibilă a lumii. Nici măcar el nu se deosebește de alte sisteme de referință, iar dacă nici el nu se deosebește, înseamnă că nu mai e Dumnezeu. Pe deasupra, însuși Dumnezeu este supus previziunilor formulate de varianta generalizată a teoriei relativității. Cu alte
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
pentru că nu au încotro. Ceea ce ei înregistrează și judecă depinde în întregime de condițiile de mediu în care tot ei se află. Amintindu-ne de exemplul anterior, Dumnezeu, ca o astfel de moluscă de referință, nu poate avea o judecată infailibilă pentru simplul motiv că verdictul lui, la Judecata de Apoi, va depinde de condițiile în care va avea loc această judecată. E trist s-o spunem, dar Judecata de Apoi va fi una foarte relativă, neavînd nimic din tăișul definitiv
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
despre lume sau propuneri, credințe, convingeri și speranțe despre felul în care alegem să trăim într-un anumit tip de lume umană și în vederea unui anumit bine sunt împărtășite de indivizi. Nicio religie nu mai poate pretinde a fi Adevărul infailibil și Unic, ci trebuie plasată alături de multiplele ideologii și morale posibile care, în mod egal cu celelalte, revendică dreptul la conștiința și înțelegerea de sine a oamenilor. În același sens, nu mai putem considera istoria universală drept desfășurare a existenței
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
sub același generic al înaltului devotament patriotic, inducea sentimentul unei inevitabile eroziuni genetice, similare aceleia de la capătul unor multiple căsătorii endogene. Aerul de bilanț, de raport contabil, obligatoriu la sfîrșit de an în chip de consacrare practică a unei politici infailibile, vicia implicit manifetările artistice și le transforma într-un fel de examen obligatoriu la capitolul ,,eficienței muncii" și de mărturie publică la acela care privește ,,buna purtare"și înscrierea corectă în ,,codul echității și al eticii socialiste". Chiar dacă, de exemplu
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
expresiune" - scrie Topîrceanu în aprilie 1918, cînd părea atras de Bucureștiul adolescenței sale. Iar criticul G. Ibrăileanu nu știrbește cu nimic din autoritatea judecăților lui de valoare, considerîndu-l un virtuoz al condeiului care, într-o limbă literară nefixată, "are instinctul infailibil în alegerea cuvintelor", în timp ce "fraza lui este construită din blocuri, fără pietricele intermediare, înșiruire care caracterizează și fraza lui Caragiale". Este evident că, cel puțin pe latura ei umoristică, o istorie a literaturii române fără Topîrceanu nici nu poate fi
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
ceva nou azi, nu vor fi clasici poimîine?" Nu l-am auzit niciodată să spună " Nu discut !" E omul dialogului, iar dacă îl convinși că n-are dreptate, nu se agață de argumentele lui, din postura celui care se crede infailibil. Politicos și îngăduitor, dacă te vede că nu știi să pierzi într-o discuție, îți spune că ai, poate, dreptate, dar că el crede altceva. Cîtă vreme a fost redactorul șef al Ateneului a făcut o politică a susținerii valorii
Sergiu, lasă-te pensionat ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10914_a_12239]
-
a amorfului și a stereotipiei, cu discreția, cu tenacitatea și cu exactitatea unui evanghelist. El este martorul unei incredibile aventuri a existenței în care totul se naște din aceeași sursă, crește sub același orizont și se înmulțește după aceleași legi infailibile. Sub privirea sa iarba a încolțit din pămînt, a înflorit și s-a transformat în căpițe, copacul a devenit bîrnă și bîrna s-a multiplicat în perete, pielea întinsă la uscat sa preschimbat în strecurătoare, fructele putrezite și-au risipit
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]