KorAP: Find »[drukola/base=infanterist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...28 >

684 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

întoarseră salutul în timp ce se echipau. Gorman era deconcertat. Newt își înălță ochii spre noua ei prietenă. Ea strângea în continuare capul de păpușă în mâna dreaptă. ― Unde mergem? ― Într-un loc sigur. Ajungem curând. Newt aproape că zâmbi. În blindat, infanteriștii erau mult mai calmi decât atunci când ieșeau din naveta de debarcare. Devastarea, clădirile pustii și deteriorate, dovezi de netăgăduit al unor înfruntări necruțătoare care s-au desfășurat în colonie, totul le înghețase entuziasmul. Era evident că oamenii din colonie au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
purifica și a-i aduce elementele complementare care vor da naștere unei biosfere agreabile și unui climat blând. Urâțenia va da naștere frumuseții. Muntele de metal monolitic domina vehicolul blindat. Wierzbowski frână în fața intrării principale. Conduși de Hicks și Apone, infanteriștii se desfășurară în fața marii porți. Vuietul enormelor mașini se putea auzi, în pofida șuieratului necontenit al vântului. Ele își continuau lucrarea chiar și în absența stăpânilor umani. Hudson ajunse primul la poartă și-și plimbă repede degetele peste comenzile de deschidere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
termina lucrarea omenească și unde începea materia aceasta total diferită. Din loc în loc, elementele noi imitau aproape perfect elementele stației, dar nimeni nu putea spune dacă fusese dinadins. Acest ansamblu strălucitor se întindea iu interiorul nivelului C, cât duceau camerele infanteriștilor. Substanța rășinoasă umplea cel mai neînsemnat spațiu liber, dar nu împiedica funcționarea stației care continua să mormăie și să modifice atmosfera Acheronului, indiferentă la compartimentarea heteromorfă a unei mari părți a nivelului ei inferior. Numai Ripley avea o vagă idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
neînsemnat spațiu liber, dar nu împiedica funcționarea stației care continua să mormăie și să modifice atmosfera Acheronului, indiferentă la compartimentarea heteromorfă a unei mari părți a nivelului ei inferior. Numai Ripley avea o vagă idee despre natura a ceea ce descoperiseră infanteriștii, dar era năucită ca să nu mai poată furniza și explicații. Era cufundată în amintire. Gorman îi observă expresia feței. ― Ce este? ― Nu știu. ― Dumneata știi ceva, noi n-avem de unde. Hai, Ripley. Vorbește. Îți ofer și o sută de credite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Nu am certitudini. Cred că am mai văzut așa ceva, dar nu sunt sigură. Asta e puțin altfel. Mai elaborată și... ― Îmi vei spune când îți va porni iar creierul să funcționeze. (Locotenentul, dezamăgit, se apropie de microfon.) Reia înaintarea, sergent. Infanteriștii o luară din loc. Fasciculele lămpilor individuale se reflectau pe pereții sticloși. Cu cât se afundau în labirint cu atât acesta părea să aibă o origină organică. De parcă ar fi fost interiorul unui os sau al unui organ gigantic, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
locuri. Vaporii de apă șuierau și, condensându-se, formau bălți. Aceasta era respirația uzinei. ― Pasajul se lărgește. Hicks efectuă o panoramare cu camera sa. Militarii pătrunseră în interiorul unui vast dom cu pereții făcuți dintr-un material diferit. Faptul că toți infanteriștii își păstrau calmul se datora antrenamentului. ― Oh, Dumnezeule, murmură Ripley. Burke trase o înjurătură. Camerele și lămpile le ofereau imaginea sălii. În locul pereților netezi și ondulați de mai înainte, erau acum alții, grosolani și neuniformi. Se vedea în plus un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
explozie termonucleară. ― Ei, drăcie. (Gorman se așeză și medită asupra opțiunilor. Hotărârea lui fu simplificată de faptul că nu există decât o posibilitate.) Apone, recuperează încărcătoarele de la toată lumea. Nu se poate trage acolo. Sergentul nu era singurul care auzise ordinul. Infanteriștii se priveau increduli și consternați. ― E țicnit, sau ce are? făcu Wierzbowski strângându-și pușca lângă el, ca pentru a-l sfida pe Gorman să vină să i-o ia. ― Și atunci ce folosim? mormăi Hudson. Insulte? Hei, locotenente, încercăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
aruncătoarele de flăcări, preciză Gorman. Toate armele în bandulieră. Sergentul era deja în mijlocul oamenilor lui pentru a recupera încărcătoarele. ― L-ați auzit pe locotenent. Descărcați. Toate puștile deveniră inutilizabile. Vasquez îi dădu fără tragere de inimă bateriile criblorului. Cei trei infanteriști care mai aveau și aruncătoare de flăcări pe lângă armele reglementare le luară, le preîncâlziră și le verificară. Vasquez, pe furiș, scoase o baterie de schimb dintr-un buzunar și o băgă în armă. De îndată ce ochii sergentului și ai camerelor se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Din mulți nu mai rămăseseră decât scheletele pe care carnea putrezise, sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun. Indiferent de starea de descompunere, cutia toracică era desfăcută, ca și cum sternul explodase. Infanteriștii înaintau încet în sala cu embrioni, cu fețe sinistre și amuțiți de oroare. Moartea era pentru ei o veche cunoștință, dar ceea ce li se arăta era mai îngrozitor decât moartea. Era obscen. Dietrich se apropie de silueta unei femei. Trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Nimeni nu glumi. Femeia captivă în ganga rășinoasă fu cuprinsă de convulsii și izbuti să găsească energia necesară pentru a urla, un strigăt sfâșietor de suferință. Ripley făcu un pas spre microfonul cel mai apropiat, vrând să-i avertizeze pe infanteriști de ceea ce urma să se producă, dar nu era în stare să articuleze un sunet. Nici nu era nevoie. Studiaseră cu toții dischetele pe care le înregistrase pentru ei. ― Aruncătoarele de flăcări, strigă Apone. Repede! Frost îi înmână aparatul sergentului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
biomecanice. Fălci, lubrefiate de o umoare vâscoasă, începură să se miște fără zgomot, cu mișcări de piston. Oamenii nu întrevedeau decât forme neclare, dincolo de perdeaua de fum și aburi. Apone se pomeni că se retrăgea. ― Folosiți infraroșiile. Căscați ochii, băieți! Infanteriștii coborâră vizierele, în interiorul cărora se materializau deja imagini ― siluetele creaturilor de coșmar care se deplasau prin perdelele de abur într-o tăcere supranaturală. Pe Dietrich o lăsară nervii și se Întoarse pentru a fugi. Dar nu apucă să-și sfârșească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în jurul ei o barieră de foc continuu și distrugea tot ce se găsea în apropiere, fie viu sau mort, sau inventariat ca material al stației. Nu se mai controla, dar Apone știa că nu era decât o impresie. Altfel, toți infanteriștii și-ar fi pierdut deja viața. Hicks alergă la femeia care se răsuci agilă și trase o rafală. Silueta de coșmar care-l urmărea fu aruncată înapoi de focul intens al lui Vasquez. Degetele biomecanice se aflaseră doar la câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
acasă. De această dată responsabilul Administrației Coloniale nu va mai putea pune la îndoială buna credință a lui Ripley. Un Gorman traumatizat și un Burke pe jumătate comatos le vor confirma spusele ei. Plus imaginile transmise de camerele individuale ale infanteriștilor înregistrate automat de ordinatorul de bord al VTT-ului. Aceste dovezi pe care le-ar putea arunca în fața reprezentanților Companiei, siguri pe ei și îngâmfați, existau. Pleacă, du-te acasă, cară-te, fetițo. Îi urla o voce interioară. Ai dovezile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mișelule! Hicks se strecură între Vasquez și locotenentul inert și vorbi femeii cu glas căzut dar autoritar. Privirea-i era dură. ― Oprește-te. Lasă-l... imediat. Se priviră. Vasquez îl mai ținea pe Gorman când ceva fundamental îi străpunse furia. Infanteriștii aparțineau corpului infanteriștilor, iar infanteriștii se supuneau unor reguli speciale fundamentale. Cea care se aplica în contextul actual era de o extremă simplitate: Apone era mort, Hicks comanda. ― Ce păcat, mârâi ea în cele din urmă. Nemernicul ăsta nu merită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
strecură între Vasquez și locotenentul inert și vorbi femeii cu glas căzut dar autoritar. Privirea-i era dură. ― Oprește-te. Lasă-l... imediat. Se priviră. Vasquez îl mai ținea pe Gorman când ceva fundamental îi străpunse furia. Infanteriștii aparțineau corpului infanteriștilor, iar infanteriștii se supuneau unor reguli speciale fundamentale. Cea care se aplica în contextul actual era de o extremă simplitate: Apone era mort, Hicks comanda. ― Ce păcat, mârâi ea în cele din urmă. Nemernicul ăsta nu merită osteneala. Vasquez îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Vasquez și locotenentul inert și vorbi femeii cu glas căzut dar autoritar. Privirea-i era dură. ― Oprește-te. Lasă-l... imediat. Se priviră. Vasquez îl mai ținea pe Gorman când ceva fundamental îi străpunse furia. Infanteriștii aparțineau corpului infanteriștilor, iar infanteriștii se supuneau unor reguli speciale fundamentale. Cea care se aplica în contextul actual era de o extremă simplitate: Apone era mort, Hicks comanda. ― Ce păcat, mârâi ea în cele din urmă. Nemernicul ăsta nu merită osteneala. Vasquez îl lăsă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
le efectuaseră împreună, deși n-ar fi putut să pretindă că-i cunoaște foarte bine. De altfel, era încă un motiv să-i pară rău, mai ales de Dietrich. Dădu din umeri, nimeni nu era acolo să-i vadă gestul. Infanteriștii treceau adesea pe lângă moarte: această veche cunoștință pe care se așteptau s-o întâlnească înainte de pensionare. Întâlnirea cu Crowe și Dietrich avusese loc, pur și simplu. Nu se mai putea schimba nimic. Dar Hicks și ceilalți scăpaseră. Își vor termina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de-a face cu administratori. Au memorie selectivă. ― Vreau doar să vezi că mai sunt și alte soluții, protestă el. ― Aiureli! ― Aia e, aiureli, aprobă Vasquez. Aici am ajuns. ― Poate că n-ai văzut ultimele episoade bătrâne, întări Hudson. Dar infanteriștii au luat-o pe coajă. ― Ascultă, Burke, declară Ripley, foarte iritată. Ajunsesem la un acord. Cred că am dovedit exactitatea raportului meu, sau că am câștigat, cum vrei să spui. Am venit aici pentru a obține confirmarea declarațiilor mele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
comtehul, nu se mai găsea pe linia de tir, activă un întrerupător și un indicator verde se aprinse. Pe un mic ecran încastrat pe o latură a armei începu să clipească galben cuvântul READY, apoi trecu în roșu. Cei doi infanteriști se dădură în lături. Vasquez luă de pe jos un coș de hârtii stricat care se rostogolise în culoar și strigă: ― Testare! Apoi aruncă obiectul metalic în mijlocul pasajului. Cele două arme pivotară și traseră până să ajungă coșul jos, reducându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Donjonul. Blocul operator avea pereți mai groși decât toate celelalte săli ale coloniei. Aducea cu un seif ultramodern, și enorm. Dacă va trebui să se sinucidă pentru a nu cădea de vii în mâinile extratereștrilor, atunci aici le vor găsi infanteriștii trimiși în ajutor lor cadavrele. Dar, deocamdată, acest loc era o oază de pace, sigură și confortabilă. Ripley o întinse cu grijă pe fetiță pe patul cel mai apropiat, și-i zâmbi. Acuma, tu stai aici și dormi un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mai inteligentă. Dacă o scoatem la capăt vom fi niște eroi. Viitorul ne va fi asigurat. ― Deci, așa te consideri dumneata? Carter Burke, îmblânzitorul de extratereștri? Ceea ce s-a întâmplat la nivelul C nu ți-a mai redus din entuziasm? ― Infanteriștii nu știau ce-i așteaptă și au păcătuit prin exces de încredere! S-au pomenit blocați într-o sală unde nu-și puteau folosi nici armele și nici experiența de luptă. Dacă și-ar fi păstrat sângele rece și ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Ripley are dreptate, ei vor încerca să testeze soliditatea pereților. Va trebui să-i împiedicăm să intre înainte ca situația să ne scape din mâini. Doborâți-i unul câte unul, pe măsură ce vor încerca să se infiltreze până la noi. Cei doi infanteriști dădură din cap. Hudson se ridică de la consolă, își luă pușca și se luă după Vasquez care pornise deja spre culoarul principal. Ripley remarcă o ceașcă de cafea pe jumătate plină, o luă și o bău pe nerăsuflate. Licoarea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
prezint unui bun prieten. (Cu îndemânare și ușurință datorate unei lungi practici, scoase încărcătorul din pușcă și i-l întinse.) Vibrator M 41 A de 10 milimetri, completat cu un aruncător de grenade. O bijuterie. Cea mai bună consolare a infanteriștilor, în afara femeilor. Nu se blochează în apă și în vid. Cere doar să fie curățit și să nu fie prea zgâlțâit; în schimb, ne ține în viață. Ripley cântări arma masivă și puțin maleabilă, umflată cu fibră compresibilă destinată amortizării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
că nu aveau răgaz și că trebuia să folosească această pușcă, dar nu va putea să-i ceară explicații complementare. Și Hicks nu ar fi putut fi mai răbdător: rezumă în două minute un curs complet de mânuire a armelor. Infanteristul stătea lângă ea și-i modifica poziția brațelor, explicându-i în același timp cum să ochească. Le venea greu să ignore caracterul intim al posturii lor. Căldura umană nu prea era prezentă prin colonia devastată și era primul contact fizic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nu era cu totul răspunzător de dezastrul produs în stația de epurare a atmosferei. Vina era a celor care fuseseră proști sau atât de incompetenți încât să-l dea comandamentul acestei expediții. Și chiar dacă trece peste această lipsă de experiență, infanteriștii nu aveau cum să fie pregătiți să înfrunte astfel de creaturi. Cum puteau să... lupte cu un inamic atât de periculos, atât rănit de moarte cât și în deplinătatea facultăților sale? Trecu prin fața ofițerului și intră în laborator. Gorman o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]