363 matches
-
luat sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este luminos. Fac aceste aprecieri în cunoștință de cauză ca unul ce i-am descifrat manuscrisele și i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
oraș al țării. Provincia e una, capitala-i capitală” “ Lucrul acesta l-am observat și eu. Și, nu numai la Naționalul bucureștean, ci și la alte teatre din țară. Un fel de plictis, de blazare și, iartă-mă, de puțină infatuare” “Ai dreptate. Neșansa ta e că trăiești într-o urbe mică și, de ce nu? Neînsemnată. Personal, n-aș fi consimțit niciodată să vin în N., în turneu, dacă n-aș fi știut că tu domiciliezi aici” “Iată-mă și pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu uităm că mai sunt și altele la fel de importante” “Adică?” Faptul că nu este agreat de conducere, de colegi...” “Și de ce mă rog nu este agreat?” “Din diverse motive, tovarășe prim-secretar” “Concret!” “(Concret! Altceva mai știi?) Din câte cunoaștem, infatuare, delăsare, mania persecuției...” “(Pe dracu!) Cum se pot proba toate acestea?” “Iertați-mă, mult stimate tovarășe prim secretar dar, personal, nu cred că sunt necesare aceste probe, doar nu suntem la tribunal!” “Tovarășă Udrea, te poftesc să-ți dai seama
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
noastre-acu-s luminile de sfântul Paște, când fiecare om renaște prin Învierea lui Iisus. 2013 La Paște Ceva mă-ndeamnă ca să fiu mai altfel decât cel de ieri, și niciodată nu-i târziu ca să iubești, să crezi, să speri. Departe de infatuare, pe-o mare-mpotmolită-n ceață exist-o simplitate-n viață și-o dimineață, mai cu soare. Mă uit la lumea trepădușă prin griji, necazuri, disperări... deschid o fascinantă ușă spre cerul liniștii din zări. Imensități, aripi înscrise - n seninul ce-și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu putere. În vise, - a primi o palmă înseamnă reproș, jignire, atenționare, asumarea unei greșeli, nedreptate, răzbunare; - (a da cuiva o palmă): critici, reproș, răzbunare, a demonstra contrariul, jignire, pedeapsă, lovitură de grație, dorință de răzbunare; - (a bate din palme): infatuare, orgoliu, complex de superioritate, supremație, nerăbdare, grabă; - (a ține ceva în palmă): nevoie de ocrotire, vulnerabilitate, punct nevralgic, concentrare, lucru asupra căruia trebuie să iei aminte sau să cercetezi; - a citi în stele: a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
acum, când aveam un Saint-Germain adevărat, nu mai aveam ce să facem cu unul presupus. Agliè nu părea mâhnit de atitudinea noastră rezervată față de el. Ne saluta cu multă grație și se eclipsa. Cu o grație care deja mirosea a infatuare. Într-o luni dimineață ajunsesem târziu la birou, iar Belbo, nerăbdător, mă invitase la el, chemându-l și pe Diotallevi. „Noutăți mari“, spusese el. Tocmai Începuse să vorbească, și a sosit Lorenza. Belbo era Împărțit Între bucuria pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
imoral cameleon al situațiilor. Probabil acestea sunt caracteristici ale omului și dăinuiesc de când specia umană, dar cu siguranță transparența din perioada actuală este frapantă. Cel puțin pentru viețuitorii de azi. Iar o maximă anonimă ne reamintește că milenara culme a infatuării este aceea că prostul este întodeauna sigur pe el, pe când deșteptul se îndoiește mereu de ce știe. Această succintă analiză ne dezvăluie una din fețele ”teribile” ale postmodernismului: aceea că dimensiunea estetică principală a acestei perioade este, fără îndoială, kitsch-ul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Împlinită, cu o coafură nouă și o mină neașteptată, aproape copilărească. — E greu să găsești ceva la Aventino, spunea agentul insinuant. Cine are casă aici, o păstrează. Cunoașteți cartierul? — Aici m-am născut, răspunse Maja cu o ușoară notă de infatuare. Buricul Romei. Apoi am plecat În Anglia și apoi a apărut Elio. Și orice aș fi căutat, n-am mai găsit. Nu m-am mai Întors la Aventino de atunci. Fata care a crescut aici numai există. Aris privi atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu s-a căpătuit. Emma se simți pe neașteptate deprimată. Își spusese Întotdeauna că dacă viața ei sentimentală era atât de dezordonată și fără căpătâi, era pentru că nimeni nu știuse s-o iubească pasional cu devotamentul, cu gelozia și cu infatuarea lui Antonio. Doar pentru el, ea avusese impresia că nu era una oarecare. Dar Antonio era foarte fericit și fără ea. Și se căsătorea cu alta. Dar tu? Întrebă În cele din urmă Antonio. Cântărețul Îi făcu semn să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
va prelua în curând conducerea imperiului s-a răspândit cu iuțime, iar cei doi frați îți luară măsuri de precauție. Într-o zi, pe când în regat domnea liniștea, își făcu apariția pe neașteptate, uriașul. Amirion cel Viteaz ordonă armatelor, cu infatuare și supremație, doborârea inamicului. Dintr-o lovitură însă, jumătate din oaste fu doborâtă și la scurt timp căzură toți în mâinile vrăjmașului hotărât să preia conducerea împărăției, convins fiind că puterile sale de uriaș sunt de neînvins. Pretutindeni se instaurase
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea, Janey nu mă bătu la cap să-i dau detalii, așa cum ar fi procedat în mod normal. Poate că necazurile mele în amor păreau niște fleacuri când le priveai de pe nou cuceritele și amețitoarele piscuri ale angajamentului față de eterna infatuare. În mod clar, slujba asta nouă a ei o schimba. Plusul de responsabilitate i se urcase la cap. Speram numai să-i treacă: o voiam înapoi pe Janey a mea, chiar dacă asta însemna să mă oblige să vorbesc despre lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching tivit, ceremonios, politicos, important și solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg meritul lui Ioanide, dar chiar așa, așa... E un om priceput, care dacă ar fi fost ordonat putea să ajungă cineva. După această sentință, Pomponescu își roti ochirile blajine și suficiente asupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu, căutând chiar a stabili complicități din ochi pe socoteala naratorului, la gestul lui Gulimănescu deveni subit devotat, și scoțîndu-și notesul făcu în el niște semne cu G. Călinescu stiloul de aur. Cu toate aceste atenții, Pomponescu nu părea încîntat. Infatuarea se amesteca la el cu un sentiment ascuns de suferință morală, și amabilitatea se doza cu ura. Știa că respectul celor de față este superficial și interesat, niciodată nu primise o laudă spontană, necoruptă. Succesul său social fusese prematur și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rasei canine, evocă iarăși viața sa în raport cu acest subiect, descrise amănunțit o cățelușă pe care i-o dăruise la Londra un amic englez, adăugă chiar cu ironie bonomă că aceasta fusese singura ființă cu adevărat fidelă pe care o cunoscuse. Infatuarea obișnuită a lui Pomponescu, atenuată de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir, nu mai mult (cu oarecare tocmire), și oferise fiecărei femei câte unul. Trandafirii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea un cămin foarte întunecat. Nevastă-sa, de o vârstă cu el, devenise de câțiva ani infirmă printr-o anchiloză și-l doctriniza din fotoliul ei, cu concursul mamei ministeriabilului, femeie viguroasă și plină de ambiție. O bună parte din infatuarea lui Pomponescu se datora acestor femei, care nu admiteau pentru el alt regim moral decât acela stabilit de ele. Astfel, după părerea lor, a fi fost și a fi ministru era cea mai mare onoare și, prin urmare, "Jean" trebuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grădină preferată în special de jochei și grăjdari de curse, pe lângă șosea. Așadar, madam Farfara participă ca unică femeie la masa intimă de la "Capșa" oferită de Pomponescu. Acesta se purtă cu o simplitate remarcabilă, arătîndu-se plin de atenții față de fiecare, infatuarea lui tipică trădîndu-se numai într-o oarecare sentențiozitate a frazei. Evită sistematic orice aluzie la politică. Și de fapt Pomponescu era și mai puțin preocupat de chestiunile publice decât Ioanide însuși, ministeriatul îl concepea ca o demnitate onorifică, un fel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
convinge o femeie că totul s-a sfârșit. Femeile arată uneori o obtuzitate extraordinară, ambiția lor transportată asupra unui bărbat se convertește într-o tiranie absurdă. Pentru prima oară Pomponescu intui în mândria ingenuă a mamei sale o caricatură a infatuării lui. Madam Pomponescu-Mamy, încercînd a modera zelul soacrei, nu era mai puțin agasantă. - Desigur, zicea ea, maman se grăbește. Orice ministru după demisie așteaptă în opoziție să se uzeze noul guvern. În curând însă Jean își va lua inițiativa. Părerea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
masă bău puțin vin și fu mai comunicativ. Emise chiar câteva aforisme în legătură cu activitatea umană, luând ca punct de plecare felicitările doamnei Pomponescu că-și vede din nou de arhitectură. - Tot ce facem, zise el sentențios și cu vechea lui infatuare, conține un merit prin faptul că reprezintă o mișcare în veșnica sforțare a omului de a cunoaște și de a crea. Unii au mai mult noroc, alții mai puțin, însă nu se poate contesta că opera marilor artiști nu ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a sta în picioare, spre a-și expune întreaga siluetă. Pe cât era de solemnă corporal, pe atât era de sfioasă și de blândă. Mustața și-o mușca tatăl lui Pomponescu, care era însă foarte nervos și câteodată izbucnea în plâns. Infatuarea și ironia fuseseră în tinereță ale doamnei Pomponescu-maman. În somn, Pomponescu nu mai visa deloc evenimente și persoane recente. Gaittany, Ioanide și ceilalți nu apăreau niciodată în reprezentațiile sale onirice, nici măcar cele două Pomponești. Se vedea mereu în casa în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca asasinul Gavrilcea. În Scrinul negru apar și muncitori, comuniști, sub înfățișări atât de convenționale și schematice încît devin amuzanți prin ridicol. Depășind formula balzaciană, romanele de după 1944 se apropie de cea tolstoiană, epopeică. În spațiul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
următorul sfat: "Trebuie să ajungem la celălalt. Trebuie să-l convingem că îndelunga prietenie poate învinge animozitățile de scurtă durată." Brent Scowcroft, consilierul său în materie de securitate națională, avertiza: "Coalițiile de voință ad hoc ne creează o imagine de infatuare, iar dacă ajungem la un punct în care toată lumea speră ca Statele Unite să se aleagă cu un ochi învinețit din cauză că am devenit atât de antipatici, atunci vom fi cu totul paralizați."122 În urmă cu un secol, Teddy Roosevelt spunea
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
China va avea un impact apropiat celui de care se bucură acum Statele Unite."102 În anii '50 numele Asiei era asociat sărăciei și foametei. La un moment dat, prin anii '60, cu jachetele Nehru și revoluția maoistă, a existat o infatuare politică de scurtă durată în Vest. După cum cânta John Lennon la apogeul mișcării împotriva războiului: Dacă mergi purtând imaginea președintelui Mao, n-o să-ți meargă nicicum, cu nimeni."103 Adevărata renaștere a Asiei a început odată cu succesul economic al Japoniei
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i mai oferă soției niciun moment de libertate, ținând-o alături ca într-o închisoare. Cecitatea personajului devine însă simbolică, deoarece Ianuarie a fost dintotdeauna orb și neiinițiat, un ignorant căruia destinul nu face decât să-i răsplătească prostia și infatuarea pe măsură. Adulterul femeii ar fi avut loc chiar dacă soțul nu ar fi orbit fizic. Redobândind vederea pe neașteptate, Ianuarie își zărește consoarta în părul din grădină, în brațele lui Damian. Femeia nu se pierde nici măcar în fața acestei situații mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]