495 matches
-
să-i câștige inima mai mult decât mine. Chris nu fusese neprietenos. Mă tratase cu aceleași conversații amuzante și îmi oferise, în continuare, cadoul unor atingeri ocazionale. Dar oare mi se părea sau chiar așa era? Sesizasem oare o scădere infinitezimală a interesului în ceea ce mă privea? Atât de mică încât n-o puteai vedea cu ochiul liber. Poate că sunt doar extrem de paranoică, mi-am spus încercând să mă liniștesc singură. Am încercat să mă concentrez asupra poveștii vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pompidou. Fiecare gură de aer pe care o trăgeam în piept era o plăcere. Savuram fiecare pulsație a inimii și fiecare zvâcnire a stomacului. Fiecare respirație era o victorie. Pieptul mi se ridica și apoi cobora și, după o pauză infinitezimală, se ridica din nou, pentru ca apoi să coboare la loc. Era ca și când aș fi cucerit un delușor. Și apoi încă unul. Și încă unul. —E bun? m-a întrebat Luke arătând spre farfuria cu pomme au fenêtre sau ce naiba o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putea nutri decât groază și venerație. Dryer făcuse mai mult decât să copieze aspectul și atmosfera uneia dintre pânzele lui Smith, imitând tușele aspre ale cuțitului de paletă, colorația densă și stropii aruncați la întâmplare, el îl împinsese pe Smith infinitezimal mai departe decât mersese vreodată Smith însuși. Harry a înțeles că era următorul tablou al lui Smith, cel la care ar fi început să lucreze în dimineața de 12 ianuarie, dacă nu s-ar fi aruncat de pe acoperișul casei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare oscilație o dâră ușoară pe sol, iar dâra, schimbându-și infinitezimal direcția cu fiece clipă, s-ar fi lărgit din ce În ce mai mult În formă de breșă, de șanț, lăsând să se ghicească o simetrie cu raze - ca scheletul unei mandale, ca structura invizibilă a unui pentaculum, o stea, o roză mistică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
clepsidră, și micul electroscop, și lentila, cuțitașul de laborator ce pare o literă cuneiformă, peria cu pârghie de expulzare, lama de sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea unui gnom, uter infinitezimal pentru niște contracții minusculisime, cutiile de acaju pline cu pachețele albe, ca niște cașete de spițer de provincie, Înfășurate În pergamente brăzdate cu caractere intraductibile, cu specimene mineralogice (după cum ni se spune), În realitate niște fragmente ale Sindonului din Basilida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stă În picioare, dar trebuie ceva muncă să demonstrăm ce și pentru ce. Stupidul e din cale-afară de insidios. Imbecilul Îl recunoști de Îndată (ca să nu mai vorbim de cretin), În timp ce stupidul raționează aproape ca și tine, cu o abatere infinitezimală. E un maestru În paralogisme. Nu există salvare pentru redactorul de editură, trebuie să-și piardă veșnic timpul cu el. Se publică multe cărți de stupizi fiindcă la prima ochire ne conving. Redactorul de editură nu-i obligat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
diluări soluției și cu cât de acum s-a dizolvat mai mult substanța În apa pe care o tot adaugi, până aproape să dispară cu totul, cu atât efectul medicamentos e mai puternic. Și iată că, din pubis, un curent infinitezimal se transmite cutiei și flipper-ul ascultă fără să se nevrozeze, biluța aleargă Împotriva naturii, Împotriva inerției, Împotriva gravitației, Împotriva legilor dinamicii, Împotriva vicleniei constructorului care o voia iute, și se Îmbată de un fel de vis movendi, rămânând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cred că știa să deseneze, Îmi Închipui că lucra proiectând pe pânză diapozitivul vreunui tablou celebru - opțiunile se Învârteau Între stilul pompos de la finele secolului trecut și simboliștii de după 1900. Peste trasajul original, lucra cu o tehnică poantilistă, prin gradări infinitezimale de culoare, parcurgând punct cu punct tot spectrul, În așa fel Încât Începea Întotdeauna de la un nucleu foarte luminos și Înflăcărat și sfârșea În negrul absolut - sau invers, după conceptul mistic sau cosmologic pe care voia să-l exprime. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul de roci sparte, Dallas realiză că astronava îi transmitea un sentiment bizar, cel al propriei micimi. Nu micime fizică ― cu toate că arcul gigantic, curba semeață a cocăi îi făcea pe cei trei oameni infinitezimali ― ci neînsemnătate la scară cosmică. Omenirea nu știa decât prea puțin din univers, nu explorase decât fracțiunea unei extremități. Trebuia să fie exaltant și plăcut din punct de vedere intelectual să speculezi în privința civilizațiilor care creșteau și descreșteau în vastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sigur că o gură, niște buze sânt feminine, dar nu cred că s-ar putea exprima în limbaj rațional elementele distinctive. Cum nu putem ieși din sexul nostru, vedem inevitabil cu ochi de bărbat sau de femeie toate aceste trăsături infinitezimale. Mă schimbam văzând cu ochii. Figura mea căpăta trăsături ascetice, în ochi îmi lucea o lumină suferindă, puțin stranie. Gura rămânea senzuală, dar chinuită și ea de o constrângere interioară. Mustața începuse să mi se contureze sub nările lungi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși. Alex vârî cheia în broasca de la ușa casei de vară, numită Papucul. Erau orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Univers și cu toate ființele. Noi oamenii suntem interconectați la nivel de subconștient, adică la nivel de SN. Fiecare dintre noi este conectat cu absolut fiecare din ceilalți. De aceea, gândurile, vorbele, faptele, simțirile, trăirile și acțiunile mele influențează (puțin, infinitezimal poate) toți oamenii și întregul Univers. Când am auzit asta pentru prima oară la o conferință, mi-am imaginat următorul model. Și anume că noi oamenii suntem ca niște copaci într-o pădure. Aparent separați fiecare de celălalt numai că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
acest lucru într-o anumită măsură. O aproximație de douăzeci de zecimale nu este perfectă. Continuă: - Dacă aș chema Gela, ar fi nevoie de opt ore pentru a primi un răspuns? - O, nu! Marja de eroare pe planul electronic este infinitezimală. Eroarea pentru Gela, ar fi de aproximativ o cincime de secundă. Numai materia este lentă. - Înțeleg, zise Gosseyn. Se poate vorbi de la un capăt la celălalt al galaxiei aproape fără întârziere? - Exact. - Dar dacă aș dori să vorbesc cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o imensă partidă - dar pionii au locul lor. Pionii veneau de undeva, și, dacă erau umani, se vor întoarce de unde veneau. Probabil că nu mai era timp de pierdut. Dar în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
muchii rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acest lucru într-o anumită măsură. O aproximație de douăzeci de zecimale nu este perfectă. Continuă: - Dacă aș chema Gela, ar fi nevoie de opt ore pentru a primi un răspuns? - O, nu! Marja de eroare pe planul electronic este infinitezimală. Eroarea pentru Gela, ar fi de aproximativ o cincime de secundă. Numai materia este lentă. - Înțeleg, zise Gosseyn. Se poate vorbi de la un capăt la celălalt al galaxiei aproape fără întârziere? - Exact. - Dar dacă aș dori să vorbesc cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o imensă partidă - dar pionii au locul lor. Pionii veneau de undeva, și, dacă erau umani, se vor întoarce de unde veneau. Probabil că nu mai era timp de pierdut. Dar în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
muchii rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bătea darabana pe masă. Știa că inginerul nu minte, știa că are dreptate, știa cât de atent "lucrează" Melania Lupu și totuși se agăța disperat, scormonea, în speranța că bătrâna ar fi putut lăsa în urmă ceva cât de mic, infinitezimal despre care să se poată afirma cu certitudine că-i aparține: un fleac, o scamă, o dâră ușoară de parfum. Presimțea, presimțise de la început că indiferent de soarta tablourilor (faptul că le recuperase i se părea cum un aspect subsidiar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a primit Premiul Nobel, din partea Rice University și un deschizător de drumuri în domeniul nanotehnologiei. Nanotehnologia constă în manevrarea materiei la nivelul atomului pentru a crea instrumente și substanțe utile. De exemplu, să ne imaginăm un grup de roboți mici, infinitezimali injectați în fluxul sângelui pentru a curăța substanța vâscoasă din arterele înfundate. Dintr-o perspectivă a energiei, nanotehnologia poate fi văzută ca o sursă posibilă de dispozitive care ar putea, printre alte lucruri, să genereze un volum imens de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
amplu de vedere: nevoia pentru o revoluție a inovațiilor în domeniul surselor de energie în slujba căreia trebuie să construim și să investim azi de dragul viitorului copiilor noștri și al lumii. Nanotehnologia reprezintă o soluție radicală, care necesită valorificarea cantității infinitezimale a cuantei, manevrarea atomilor. Aceasta este noua știință fantastică, care este doar sugerată ca o posibilitate îndepărtată - ea există astăzi în forma embrionară, o teorie inovatoare a posibilului. Și totuși, știind toate acestea, spiritele noastre se înălțau în încăpere, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și alți Însoțitori de-ai lui, aveam să pricep că era un scamator, un iluzionist de la Petit Cirque al lui Madame Olcott, un profesionist capabil să-și dozeze presiunea din vârful degetelor, cu mână sigură, obișnuit să lucreze cu abateri infinitezimale. Poate că era În stare să perceapă, prin talpa subțire a pantofilor lui lucioși, vibrațiile curenților și să-și miște mâinile după logica sferei, iar după aceea a pământului căruia sfera Îi corespundea. Însoțitorii lui. Acum Îi vedeam și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas pe loc fără să fiu devorat, i-aș fi urmărit mutațiile, revoluțiile lui lente, descompunerea și recompunerea lui infinitezimală sub adierea rece a curenților, poate că Stăpânii Lumii știau să-l interpreteze ca pe un grafic geomantic, În imperceptibilele-i metamorfoze ar fi citit semnale decisive, mandate inavuabile. Turnul mi se Învârtea pe deasupra capului, ca un șurub al Polului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
preț să-l facă să funcționeze. Mai târziu, când Îi apăruse Lector in fabula (1979), Întâlnindu-l tot din Întâmplare, la Milano, În redacția revistei L’Espresso, mi-a reconfirmat intenția sa de a pune la probă mașinăria narativității (demontată infinitezimal de către semiolog), Într-un roman propriu. Numele trandafirului a devenit imediat un bestseller planetar, dovedind astfel că pariul semiologului cu romanul a fost câștigat cu brio. După succesul mondial cu această carte (pentru care i-a fost intentat și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asta! — Nu, confirmă el, distrându-se de minune, n-ai zis. Și poți să mă consideri demodat, dar prefer ca partenera mea să fie conștientă. Deci, n-am făcut absolut nimic? Lui Jack i se păru că simte o notă infinitezimală de regret în vocea ei. — Nimic-nimicuț. De fapt, mi s-a părut că erai foarte nefericită. Vrei să vorbești despre asta? Căldura compasiunii lui se revărsa asupra ei în valuri adânci, îmbietoare. Tot ce-și dorea era să se cufunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]