KorAP: Find »[drukola/base=infinitiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...39 >

972 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic]. Cornilescu (2001: 489−490) stabilește următoarea distincție: ● verbele ergative, ca și tranzitivele, desemnează schimbări; sunt compatibile cu ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic]. Cornilescu (2001: 489−490) stabilește următoarea distincție: ● verbele ergative, ca și tranzitivele, desemnează schimbări; sunt compatibile cu ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situațiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic; ● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situațiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic; ● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este mai constrângător. Concluzia autoarei este că alegerea sufixului este determinată de semantica verbului (aspect), dar și de considerente stilistice. Stan (2003: 70−71) arată că nu toate clasele de verbe sunt compatibile cu nominalizarea și, în particular, cu anumiți

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
anumiți formanți lexicali de nominalizare; verbele a fi, a avea, a vrea nu se nominalizează ca auxiliare; dintre verbele acceptate ca fiind copulative, exclusiv a deveni acceptă nominalizarea. Stan (2003: 74) reia ideea exprimată Cornilescu (2001 [1997]) − conform căreia sufixul infinitivului lung (-re) este selectat de verbele schimbării de stare (infinitivul lung nominal are caracter perfectiv, finit), iar sufixul supinului (-t/-s) este selectat de verbele care exprimă procese (supinul nominal are caracter imperfectiv, nonfinit) − și arată că verbele tranzitive și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a vrea nu se nominalizează ca auxiliare; dintre verbele acceptate ca fiind copulative, exclusiv a deveni acceptă nominalizarea. Stan (2003: 74) reia ideea exprimată Cornilescu (2001 [1997]) − conform căreia sufixul infinitivului lung (-re) este selectat de verbele schimbării de stare (infinitivul lung nominal are caracter perfectiv, finit), iar sufixul supinului (-t/-s) este selectat de verbele care exprimă procese (supinul nominal are caracter imperfectiv, nonfinit) − și arată că verbele tranzitive și ergative ce exprimă un eveniment sunt compatibile cu ambele sufixe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pe schimbarea de stare implicată în eveniment (citirea cărții, venirea la putere) sau pe procesul ce conduce la o schimbare de stare (cititul, venitul acasă târziu); verbele neergative selectează sufixul -t/-s (râsul, plânsul, respiratul); sunt compatibile exclusiv cu sufixul infinitivului lung unele verbe intranzitive inerent reflexive care se referă la schimbări de stare (a se ramoli − ramolirea lui Ion, *ramolitul lui Ion). Stan (2003: 75−76) a verificat această ipoteză pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
75−76) a verificat această ipoteză pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de unități) și a ajuns la concluzia că discuția despre cele două forme de nominalizare din română trebuie menținută la nivel stilistic: formațiile cu structura infinitivului lung sunt preferate în varianta cultă a limbii, iar cele cu structura supinului, în vorbirea populară, uzuală, familiară. Anexa 2 cuprinde, pentru fiecare verb inacuzativ, și nominalizarea corespunzătoare. Din lista prezentată în anexă, pe care nu o voi relua aici

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
lista prezentată în anexă, pe care nu o voi relua aici, se poate observa că inacuzativele românești (cu excepțiile înregistrate de Stan 2003, la care se adaugă verbele a apărea, a dispărea, a muri, a reapărea) acceptă nominalizarea de tip infinitiv și numai unele, pe cea de tip supin (mucegăitul, putrezitul, râncezitul, ruginitul, trecutul, fermentatul, germinatul, încolțitul, înfloritul, înfrunzitul, năpârlitul, răgușitul, aplecatul, apusul, asfințitul, avansatul, cotitul, rămasul, răsăritul, staționatul, trăitul, zăcutul, ajunsul, alunecatul, aterizatul, căzutul, fugitul, ieșitul, intratul, pătrunsul, plecatul, revenitul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aproape să/cât p-aci/cât pe ce "puțin lipsea să"; (38) Apele nu era de băut (Mineiul) − (în legătură cu de, urmat de participiu trecut) "a putea, a trebui"; (39) Nu-i cine să mă scoale (Dosoftei) − (în legătură cu cine, urmat de infinitivul fără prepoziție sau cu nimeni, urmat de să) "a (nu) avea, a (nu) se găsi". 2.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a fi din limba română Prezentarea contextelor și a valorilor verbului a fi din limba română arată că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
recente, în care se încearcă unificarea interpretării verbului a avea în toate ipostazele. Ca verb pregnant, a avea are sensuri numeroase și destul de variate. Am exclus din discuție contextele în care a avea se combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează ca verb modal. Nu se poate totuși trece cu vederea că, în unele studii, sunt interpretate unitar toate ipostazele lui a avea (pentru cea de verb modal și de auxiliar se susține că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2, plural și, acolo unde există, dual, au formă unică pentru S, A și O. La singular, ergativul și absolutivul diferă: primul este marcat cu sufix, al doilea este nemarcat. Absolutivul și ergativul, argumentele principale, se acordă cu verbul, cu excepția infinitivului. Cazul genitiv este omonim cu ergativul. În propozițiile indicative, verbul marchează regulat tranzitivitatea. Există numeroase procese de detranzitivizare. Morfologia acordului este de tip acuzativ. Ergativitatea își are originea în construcția participială pasivă și posesivă. Ergativul este folosit și pentru exprimarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nominalul în ergativ poate fi omis. Argumentul în absolutiv al unui verb tranzitiv poate trece în cazul modalis (instrumental, comitativ, acuzativ, secundar) prin antipasivizare. Ergativul poate deveni ablativ prin pasivizare. Terminațiile de persoanele 3 și 4 disting tranzitivitatea verbului la infinitiv. Topică liberă. Nu există conjuncții subordonatoare, pronume relative, nici fenomenul deplasării particulelor interogative. INUKTITUT Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în estul Arcticii. Cazul absolutiv este atribuit obligatoriu, dar fiind o limbă pro-drop, restricția nu este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Sursa ergativității: construcția posesivă, care conține un predicat existențial sau, într-o altă interpretare, construcția pasivă. Kurda modernă a dezvoltat o construcție pasivă (posibilă atât pentru construcțiile acuzative, cât și pentru cele ergative) formată din verbul hatin 'a veni' și infinitivul verbului de conjugat. 2 cazuri, direct și oblic, numeroase adpoziții, 2 genuri (masculin și feminin) și 2 numere (singular și plural). În NP, centrul se află pe prima poziție. Atributele (adjectivale, posesive, prepoziționale, propoziții relative) urmează după centru și nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
din America Centrală (Mexic, Guatemala, Honduras): CHOL, CHORTI, MAYA, QUICHÉ, MAM(E), TZELTAL, TZOTZIL. 2 milioane de vorbitori. Caracteristici ergative puternice. Prezintă acord: un set de afixe verbale conține informații despre A, și alt set conține informații despre S și O. Infinitivul nu poate atribui cazul absolutiv. Pivotul sintactic are o caracteristică suplimentară: numai nominalul-pivot (S sau O) poate fi "interogat". Pentru "interogarea" argumentului A, este nevoie de operația prealabilă de antipasivizare. MBYA-GUARANI Dialect al limbii GUARANI. MẼBÊNGÔKRE Autodenumirea limbii unui popor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se ivește de după colț part. ivit, -ă nom. ivirea, ivitul A SE RĂTĂCI Ion se rătăcește în pădure (agentiv, inergativ: Ion rătăcește prin pădure ca să se relaxeze) part. rătăcit, -ă (*omul rătăcit prin pădure ca să se relaxeze) nom. rătăcirea, rătăcitul (infinitivul − involuntar) NEREFLEXIVE A APĂREA Ion a apărut de după colț/din senin part. apărat, -ă nom. apărutul (la televizor) A DECEDA Ion a decedat în urma accidentului part. decedat, -ă nom. decedarea A DISPĂREA Ion a dispărut în pădure part. dispărut, -ă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a ieși din acest context este impersonal, iar propoziția care urmează este subiectivă. 23 Alexiadou, Iordăchioaia și Schäfer (2009) au preluat această idee, dar au interpretat-o "radical", arătând (cu date parțiale din română) că ergativele acceptă nominalizarea de tip infinitiv, iar inergativele, pe cea de tip supin. 24 A. Belletti, L. Rizzi, "The Syntax of ne: Some Theoretical Implications", The Linguistic Review, 1, p. 117−154, apud Mackenzie (2006: 40). 25 L. Lonzi, "Pertinenza della struttura tema−rema per l

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417

vol. I), Sorin Pârvu • Economie generală, Tiberiu Brăilean • Eléments de phonétique française, Anca-Maria Rusu • Everyday Topics, Gheorghe Stan • Geografia mediului, Irina Ungureanu • Introduction to Linguistics (vol. I), Calina Gogălniceanu • Medieval Britain, Calina Gogălniceanu, Corina Mihăilescu • Narrative Poetry, Sorin Pârvu • The Infinitive, Alexandra Cornilescu, Ioan Iclezan-Dimitriu Colecția SINTEZE • Jean Carpentier, François Lebrun, Istoria Franței • Christophe Charle, Intelectualii în Europa seolului al XIX-lea • Nigel Dodd, Sociologia banilor • Jacqueline Russ, Aventură gîndirii europene • Mary Fulbrook, O scurtă istorie a Germaniei • Adrian Dinu Rachieru

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

Phi (engl. Phi Phrase) / centrul sintactic  &P / &0 Grup al coordonării (engl. Conjunction Phrase) / centrul sintactic conjunctional * * * AC acuzativ AUX auxiliar CL clitic Comp complement (sens din Teoria X-bar) DAT dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ prezent PS perfect (simplu) S subiect SG singurar Spec specificator SUBJ subjonctiv V verb I Introducere 1. Prezentare generală Pornind de la observațiile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
limbii române; cu alte cuvinte, modelul străin se grefează pe modelul autohton, consolidându-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu, encliza pronominală la dreapta negației 6 (4), la dreapta auxiliarului (5), sau la dreapta mărcii de conjunctiv sau infinitiv (6a-c), eventual precedată de negație (6d), sau inversiunea auxiliarului la dreapta pronoumelui clitic (7)7 (Nicolae și Niculescu 2015, 2016; v. și Hill și Alboiu 2016 pentru structurile de tipul celei din (4)) - sunt rare, înregistrate mai ales în traduceri

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a nucleului verbal" este mai extins; astfel, pe lângă separarea auxiliarelor de verbul lexical ((9)-(11)), mai rar se înregistrează și alte tipuri de dislocare: cliticele pot fi separate de forma sintetică a verbului (12) și complementizatorii conjunctivului 13 și ai infinitivului pot fi nonadiacenți verbului lexical (13)14: (12) a. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) b. așa ne tarepedepseș<ti>(FT.1571−5: 3v) c. afară să neprentru ealeispăsim (CCat.1560: 5r) d. Tată milostiv, ce tenoiuluimu (CM.1567

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Rizzi (1997: 297) este următoarea, simbolul * marcând caracterul recursiv al proiecției de topic 38: (57) FORCEP > TOPP* > FOCP > TOPP* > FINP > IP Proiectarea ambelor centre C nu este întotdeauna obligatorie; de exemplu, complementizatorul că lexicalizează uniform proiecția Force; complementizatorii nonfiniți de infinitiv și supin (a și, respectiv, de) reprezintă centre care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (v. discuția în §III.3.1.1). Odată cu apariția Teoriei fazelor (Chomsky 2001, 2008)39, periferiile au fost considerate proprietăți ale domeniilor fazale. Modulul sintactic interacționează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
centrele superioare ierarhic înspre centrele inferioare ierarhic, adică dinspre complementizator - pentru care în latina clasică există o setare parametrică mixtă, observabilă empiric prin coexistența structurilor inovative (centru inițial; complementizator lexicalizat) cu structurile arhaice (centru final; complementizator nul, e.g. acuzativ cu infinitiv) - înspre centrul lexical al proiecției extinse verbale, verbul lexical. Schimbarea se produce în concordanță cu FOFC. Centrul C0 poate domina atât o structură cu centru inițial (59a), cât și o structură cu centru final (59b), FOFC fiind indiferentă în această

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
îl rezolvă această propunere este efectul de blocare indus de negație (observat de Pollock 1989, Rivero 1993, Roberts 1994 i.a.). Pe scurt, negația blochează deplasarea verbului în domeniul C pentru imperative, provocând folosirea așa-numitului "imperativ surogat" (i.e. folosirea infinitivului în loc de imperativ) cu procliză pronominală în propoziții imperative negative (13); fenomenul de blocare este observabil și în rarele cazuri în care se folosește forma propriu-zisă de imperativ a verbului (de obicei, la imperativele scurte moștenite din latină, zi, du, fă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
impune și abordarea unor probleme precum următoarele (nu neapărat în această ordine): (i) care sunt trăsăturile care cauzează deplasarea verbului, (ii) ce valori marchează auxiliarele românești, (iii) care sunt limitele domeniului flexionar, (iv) ce statut au așa-numitele "particule" de infinitiv și conjunctiv, (v) adjuncția la stânga uniformă a elementelor de tip X0 (adverbele clitice, negația afixală), (vi) cum se explică efectul de blocare indus de nu, dar nu și de ne-. Înainte de formula analiza, este necesar să menționăm că adoptăm ipoteza

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]