436 matches
-
Boema lor e una a navigării interesat-dezinvolte pe talazurile agitate dar sclipitoare ale vieții libere în care trăiesc. Nouă, celor din hîrșita și supravegheata boemă de ieri, acești alți boemi, deși pîndiți de fadoare, ne par teribil de interesanți în ingenuitatea lor sobră și eficace. Două lumi. P.S. Dacă totuși vreunul din "boemii" cu mail de azi e curios să știe cum arăta boema de ieri, îi recomand pe ultimul ei mohican, fabulosul Miki Zaim, a cărui casă din Petru Rareș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și nu am casă / piatra-nflorește dinspre genunchi / în locul pleoapei vreau
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist”, cu logosul lui aiuristic, garnisit cu bombastice, incoerente slogane gazetărești și trădând dubioase lecturi romanțioase, se profilează ca un june de viitor. Sub aparenta lui ingenuitate pândește o ambiție care îi va servi, desigur, în carieră. De altfel, în comedia Titircă, Sotirescu & comp. plănuită de C., ar fi urmat să ajungă deputat. O capodoperă miniaturală este farsa într-un act Conul Leonida față cu reacțiunea (1880
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
premisele noii arte promovate de C. sunt enunțate explicit de către Marcel Iancu într-un articol-program, intitulat Însemnări despre artă (1924): repudierea esteticii romantice și clasice și a vechiului concept de creație bazat pe cultul frumosului, antiraționalismul, antididacticismul în artă, elogiul ingenuității artei primitive, întemeiată pe instinct și spontaneitate. Din toate aceste însemnări, mai mult sau mai puțin elaborate, prinde contur celebrul Manifest activist către tinerime al constructiviștilor, inserat în numărul 46 din 1924 și influențat de cel similar al revistei olandeze
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
de corifeii Școlii Ardelene (preocupați, în următoarele decenii, a netezi asperitățile și a marca atașamentul ambelor Biserici față cu „legea” și tradiția comună, în matca spiritualității bizantine). Retorica, în rest, e cea uzuală, descripția și evocarea mai păstrând ceva din ingenuitatea stilului cronicăresc, la fel și vehemența moralizatoare. Zădărnicind calea deschisă reconcilierii la „Soborul” florentin (1439), neamul „vestit” al grecilor provoacă adâncirea schismei în aria creștinătății. Trufia și resentimentele oferă o nefastă pildă de risipire și discordie, deplânge C., într-un
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
și că poemele ating temele grave ale existenței. Poezia plictisului provincial, poezia târgului blestemat, copii după „pozele” decadenților, manierism patetic, teama de universurile umide, fragilitatea ființei în fața elementelor, invenție poetică limitată și reluări obsesive într-o lirică astenică, ingenuă în măsura în care ingenuitatea se înțelege cu imitația modelului - toate acestea sunt adevărate sau de multe ori adevărate, reale. Dar există ceva mai profund în această poezie a spațiilor închise și a singurătăților compacte, și anume sentimentul de gol al existenței și de gol
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
c-o intuițiune poetică care-i încă specifice deosebită de-un simplu simțământ numai potențat, ideal. Se simte adânc atins un suflet frumos și juvenil de Margareta cea simplă și copilă, și un naturel amabil poate s-o și reprezinte ingenuitatea ei cea drăgălașă; însă din stadiul acesta nu-i va [fi] nimărui cu putință să încorporeze pe Margareta cea apucată de păcat, cea sfâșiată în întrul ei ș-apoi cea renăscută din noaptea desperărei sale. E problemă nerezolvabilă pentru acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
proaspete, câte portrete, câte tipuri binecunoscute nu ne vin pe rând în aducere aminte! E adevărat, și noi o spunem asemenea, că sofisma nu implică totdeuna rea-credință, intenția de-a amăgi cu bună știință; există o sumă de sofiști de ingenuitate, cari nu sânt decât răi raționatori, amăgindu-se înainte de toate pe ei înșiși. Citând pe Hamilton n-am indicat decât o singură speție de sofisme; aceea care consistă în a falsifica expunerea faptelor, a denatura argumentele si opiniile antagonistului. Acestea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spiritualizezi continuu. Μ Ironizăm adesea naivitatea cuiva (sau naivitatea În sine), văzând În ea o limită psihologică sau o deficiență, dar neglijăm faptul că ea poate fi și un semn de superioritate morală (și anume atunci când naivitatea exprimă nevinovăția, candoarea, ingenuitatea, incapacitatea cuiva de a se preface). Μ Nu atât faptele sunt mărețe, cât mai ales sentimentele din care ele izvorăsc. Μ Omul lipsit prea mult timp de vreo ocupație poate fi stârnit la orice. Μ Disputele ireconciliabile iau naștere nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a ignora celălalt aspect, mai profund și mai real, ce scapă oricărui tip de interpretare cu care ne-am obișnuit. Este surprins în mod empiric și fenomenologic de către sociologi sau biologi, care, evident, înlătură orice judecată sau o transformă cu ingenuitate într-una apocaliptică. Restaurarea sau reacțiunea reală începută în 1971-1972 (după momentul 1968) este, de fapt, o revoluție. Iată de ce ea nu restaurează nimic și nu reprezintă o întoarcere la nimic; dimpotrivă, tinde să șteargă literalmente trecutul, cu „părinții”, cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în compensație, a semănat în lume vreo douăzeci de sindicaliști și de catolici de stânga un pic prea buni și prea de treabă), el a dus la capăt singurul act revoluționar al acestor ani; a făcut-o cu o anumită ingenuitate și îngâmfare, dar cu o puritate ascetică substanțială care dă trecerii sale pe acest pământ o valoare probabil mai mare decât celei a Papei Ioan, care, chiar dacă glumea pe această temă, era un om al puterii. Tempo, 8 iulie 1973
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unul dintre întemeietorii revistei Re nudo3): este vorba despre o carte, adică despre un document „scris”, dar în realitate este o transcriere aproape perfectă a limbajului „oral”. Pe scurt, Andrea Valcarenghi a „vorbit”. De aceea, putem să-l judecăm. Cu ingenuitate, el nu evită în nici un fel să fie judecat. Este adevărat că se încadrează în ceea ce într-o anexă a cărții un tânăr de vârsta lui, dar mai cult, Carlo Silvestro, numește „anotimpul ireverenței”, sub semnul căruia el continuă să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
citești într-o lumină nouă. Adevărata „structură primară” a acestei poezii este relația dintre burghezul Di Giacomo și cultura populară napolitană, cultă în stratul său cel mai de sus, singurul loc în care era posibil conflictul, aparent erotic, de clasă. Ingenuitatea și puritatea lui Di Giacomo sunt uimitor de mimetice: dar ele imită un model inventat. În realitate, toată lumea sa populară este manieristă sau, cel puțin, văzută doar în stratul cel mai înalt, în care Di Giacomo putea să o cunoască
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
preia de sus: cultura parohială (după câte se pare, foarte bine organizată în Veneto) și mass-media. Ceea ce predomină în întreaga scrisoare este „lipsa de formă”, în care vocea și sentimentul autorului își inventează un spațiu total nou, păstrându-și perfect ingenuitatea: grația copilărească a moralismului unui țăran bătrân. Răspunsul lui Camon la această scrisoare este total neașteptat. Și, trebuie să spun, demn de bătrâna sa rudă. În loc să accepte cu spirit critica adusă din străfundul existenței sale și să caute ce are
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine” (Pasărea tăiată). Poemele, în linia unui expresionism întunecat, au uneori o expresivitate frustă, alteori o simplitate și o ingenuitate ambiguă, de joc de copii. Structura este adesea narativă, dar narațiunea nu este decât veșmântul unei alegorii, al cărei sens rămâne obscur sau poate fi doar unul din semnele neliniștitoare ale absurdului. Al doilea volum, Către Ieronim (1970), marchează evoluția
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
acel al șaselea simț lingvistic atât de caracteristic autorului. Spre deosebire de povestirile „desiștene”, câteva prea încărcate, stufoase, povestirile despre Medio Monte au un fel de rigoare, o limpiditate a fantasticului. Farmecul lor special rezidă în „atitudinea” narativă a autorului, care, mimând ingenuitatea și detașarea, se preface că nu-și cunoaște personajele și le lasă, inclusiv atunci când vorbesc, de capul lor. De aici învăluitoarea ironie, parodia tandră din aceste povestiri. Volumul Povestiri din Medio Monte cuprinde nuvelele Gravimetrul, un mic roman de formare
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
Vatra”, „Tribuna”, „Facla”, „Familia”, „22”, „Caiete critice” ș.a. Placheta de debut a autorului, Unde, ce, când... (1990), cultivă o lirică meditativă, cu străluciri mate, în care realul este perceput în versuri intens metaforice, denotând o sensibilitate artistică ce oscilează între ingenuitate și artificialitate. O melancolie surdă străbate întreg volumul, trimițând, în anii sfârșitului de secol XX, la acel mal du siècle din literatura europeană a secolului al XIX-lea: „Metodic, ziua trece/ prin toate clipele ei,/ o sufăr trist, retras/ într-
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
prin creierul unui nebun”. Pentru proza lui I. caracteristic este „romanul” Nemaipomenitele pățanii ale lui Milorad de Bouteille (1970). Se recontextualizează aici, de la o distanță ironică și autoironică, biografiile și genealogiile întâlnite în romantism. Prelucrarea „izvoarelor” e realizată cu o ingenuitate prefăcută, de tip Borges: sursele fanteziste sunt consemnate, colate, luate în serios, corectate în părțile prea de tot incredibile, interpretate detectivistic în funcție de enciclopedia unor cunoștințe inventate. Sunt introduse și pastișate diverse subcoduri literare, fiind frunzărite registrele convenționale de genul aforismelor
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
1978) și Frate mai mare (1980), autorul se dovedește un didactic-moralizant, creator de replici în tipare conflictuale schematice (relații inter și intrafamiliale, examenul retrospectiv al conștiinței civice exemplare ș.a.), în texte parcă prematur îmbătrânite, deși înzestrate cu un soi de ingenuitate acidă. Cu timpul, depășind sfera teatrului în maniera lui Mihail Davidoglu în favoarea subtilităților maziliene și afiliindu-se la linia Horia Lovinescu sau Ecaterina Oproiu, G. începe să dilueze grandilocvența în favoarea tristeților lirice și să aducă la rampă problematica inerentă cuplului
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
Sufletul meu de băiețel/ E și acum în pod printre uitări” (În pod) sau „Profesorul meu de desen/ Era ca o pușcă de vânătoare,/ Trăgea în copii cu privighetori,/ Trăgea cu copiii în soare” (Profesorul meu de desen). Dar această ingenuitate este doar aparentă: nu este viziunea asupra trecutului a copilului ajuns la maturitate, ci articularea unui spațiu interior în care semnalele „din afară” pătrund și își schimbă brusc semnificația. Simplitatea, explicitul, prozaicul trimit oarecum la maniera lui Ion Barbu din
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
cum spunea Lucian Blaga. Or, universul rural există sub semnul naturalului, al organicului. Organicismul se comunică și ideilor despre artă. D. cultivă o frază articulată după legile naturalului, simplității și ale tăcerii semnificative. Ea trebuie auzită, stângăcia expresivă poartă pecetea ingenuității și rostirii disimulate, ocolite, țărănești. Pe de altă parte, ea vorbește despre refuzul sincronizării totale cu tendințele înnoitoare din proza secolului. Prozatorul accentuează, cu mândrie, faptul că aparține lumii pe care o înfățișează. Întregul e o formă de existență a
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
existențială (F. mărturisește lecturi atente din Kierkegaard și Papini), trăirile relevă o discontinuitate programatică, sugerând o psihologie nebuloasă. Totuși nu lipsit de luciditate, eroul își etalează calm, oarecum neutru, reacțiile extravagante, glisând de la ridicol la cinism ori căzând într-o ingenuitate neverosimilă. Caracteristică îi este intensa bucurie în fața vegetalului oricât de umil și a feminității abia înmugurite. Însă nu introspecția ori monologul lăuntric predomină în Interior, ci dialogurile, în care se strecoară câteodată o notă de absurd. Folosirea unor cuvinte improprii
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
versificată în Polonia, în 1579, de umanistul Jan Kochanowski (Psalterz Dawidów) va fi constituit, apoi, un stimulent în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Pentru un băietan), cu versuri apropiate parcă de Cântarea Cântărilor. Totul pare a fi la începuturi: anotimpurile, fenomenele naturii, viața însăși; totul este suav și limpede, ceea ce nu înseamnă că nu sunt intuite misterele adolescenței amenințate de iminenta pierdere a ingenuității. Deși a publicat puțin, H. se impune ca o poetă matură, versurile ei făcând să transpară ecourile unei experiențe unice, consistente în plan literar. SCRIERI: Cartea dimineții, București, 1939. Repere bibliografice: Zaharia Stancu, Antologia poeților tineri, București, 1934, 109-114; Călinescu
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
îl individualizează pe vorbitor, precum și darul povestirii. Nu de puține ori însă compoziția este neglijată, ca și cum autorul și-ar fi pierdut răbdarea în pregătirea deznodământului, ceea ce este mai evident în două nuvele ample din Cărarea cenușie. În Dragostea doamnei Precup ingenuitatea reprezentărilor erosului, pe care le are naratorul-autor, mai întâi copil, apoi adolescent, cucerește, în pofida prezenței (auto)ironiei maturului. Paginile acestea se leagă însă nefiresc cu o povestire melodramatic-senzațională, axată pe sinuciderea unei verișoare obligate să se mărite cu amantul mamei
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]