409 matches
-
sodiu care se elimină o dată cu transpirația. In condiții de echilibru termic, pierderile cutanate se reduc la 400 ml/zi. Pierderile renale sunt reprezentate de cantitățile de apă eliminate prin urină. În cursul a 24 de ore, toate cantitățile de apă ingerate ar trebui să fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
proteinelor. Proteinele au o concentrație crescută în spațiul intravascular, membrana capilară fiind doar semipermeabilă pentru acestea . 2.1.3. EVALUAREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC 2.1.3.1. Elemente clinice Anamneza joacă un rol important prin evaluarea cantităților de lichide și sare ingerate, cât și prin aprecierea pierderilor. Curba ponderală poate da indicii importante asupra echilibrului hidroelectrolitic; un pacient în stare critică nu trebuie să piardă mai mult de 0,3-0,5 kg/zi. Variații mai mari ale greutății corporale pot indica modificări
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
greutății specifice sub 1.015, în scopul creșterii puterii solvante a urinei prin diminuarea concentrației urinare a ionilor și sărurilor pe care le coține 1. Ceea ce trebuie realizat este creșterea suficientă a diurezei și nu simpla creștere a cantității lichidelor ingerate. Diureza normală după vârsta de 14 ani este de 1.000-1.500 ml în 24 de ore, iar între 8-14 ani este de 800-1400 ml. O scădere a ei sub 1.000 ml este întotdeauna de evitat. Cura de diureză
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
intracelular este în medie de 15 mmol/l, iar a sodiului extracelular de 140 mmol/l (135-145 mmol/l). 16.1.1.1. Aportul de apă și sodiu Consumul zilnic de lichide este de 1-4 l/zi, reprezentat de apa ingerată ca atare și apa din alimente. Senzația de sete este declanșată de două categorii de stimuli: • variațiile de osmolaritate: pragul de declanșare a setei este de 300 mOsm/kg apă, superior pragului de secreție a hormonului antidiuretic (ADH) care este
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
un raport de 3 Na/2 K. Concentrația normală de K în ser este 3,5-5,0 mEq/l. Necesarul zilnic de potasiu este de aproximativ 50-100 mEq/zi, și este adus de fructe proaspete și uscate, legume, carne. Potasiul ingerat este absorbit în totalitate (100 %) la nivel intestinal. în condiții de echilibru a K în organism, 80-90 % din aportul de K este eliminat pe cale renală, 10-15 % pe cale intestinală, 2-5 % prin transpirație. Pierderile de K prin transpirație sunt minime. Pierderile de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pot fi mult mai mari în caz de diaree. Aceste pierderi cresc în IRC, organismul apărându-se în felul acesta împotriva hiperkaliemiei (organismul încearcă corectarea hiperkaliemiei). Homeostazia potasiului este menținută pe două căi: extrarenală și renală. 1. Calea extrarenală Potasiul ingerat este introdus în celule. Distribuția transcelulară a potasiului și concentrația potasiului plasmatic este afectată de un număr de factori importanți: • echilibrul acidobazic: joacă un rol major în mișcarea K+ de o parte și de alta a membranei celulare. Acidoza favorizează
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a schimba dispoziția pe baza „fenomenului de fericire” după I. P. Pavlov (lecția 3-7). 7. Formarea deprinderii de a comunica cu oamenii (lecția 8). Conținutul pe scurt al lecțiilor: Lecția 1. Obiective: Folosirea puterii mâinilor; Îmbunătățirea posturii; Susținerea echilibrului Între alimentația ingerată și energia produsă. Lecția 2. Obiective: Restabilirea respirației de tip natural; Reglarea respirației; Creșterea rezistenței organismului la restanțele de oxigen; Antrenarea respirației econome; Reglarea respirației În timpul plimbării; Verificarea potențialului fizic. Obiective: Însușirea tehnicilor de relaxare; Reducerea nivelului de tensiune și
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
liber reprezintă factori adjuvanți importanți pentru pacientul aflat într-o stațiune balneara. Vitaminoterapia (B1 și B6) a fost dintotdeauna larg utilizată. Recent a fost introdus preparatul Benfotiamina (vitamina B1 liposolubila) care se administrează per os, absorbția fiind proporțională cu doză ingerata. Datorită liposolubilitatii are o bună penetrabilitate la nivelul membranelor celulare și la nivelul fibrelor nervoase, reducând semnificativ scorul neuropatiei dureroase periferice (22). Produsul Milgamma N înglobează benfotiamina, ciancobalamina și pirodoxina, administrarea necesitând câte 1 tabletă de 3 ori/zi, timp
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
funcția motorie și secretorie gastrică la conținutul gastric. 3.1. Motilitatea gastrică Umplerea gastrică Pe măsură ce alimentele pătrund în stomac prin orificiul cardia, ele se dispun cât mai aproape de pereții gastrici de la nivelul fundusului și corpului gastric, astfel că ultimele alimente ingerate sunt dispuse spre cardia. Stomacul poate primi un volum de aproximativ 1,5 l fără o creștere marcată a presiunii intragastrice, fenomen datorat proprietății corpului și fundusului gastric de a-și adapta volumul la conținut numită destindere receptivă. Destinderea receptivă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
a acestui fapt conținutul gastric de la acest nivel tinde să se dispună în straturi în funcție de densitate. Astfel, grăsimile se vor dispune la suprafața celorlalte componente alimentare (ele vor părăsi ultimele stomacul), iar lichidele se vor găsi între masa de alimente ingerate (vor părăsi primele stomacul). Contracțiile gastrice încep la mijlocul corpului gastric și se deplasează către pilor. Activitatea majoră de amestecare a conținutului gastric cu sucul gastric are loc la nivelul antrumului (fig. 4). Porțiunea terminală a antrului și pilorul se contractă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
circuitul hepato-entero-hepatic al acizilor biliari (fig. 15). La persoanele sănătoase aproximativ 8 mmol de acizi biliari parcurg continuu circuitul hepato entero-hepatic; circulația este crescută în cursul perioadelor digestive. Numărul ciclurilor hepato-entero-hepatice parcurse de acizii biliari este în funcție de cantitatea de alimente ingerate și de frecvența lor. Ingestia unei cantități medii de alimente face ca circuitul (fig. 15) să fie parcurs de două ori. Acizii biliari sunt absorbiți prin transport activ la nivelul ileonului terminal; absorbția este foarte eficientă (aproximativ 90% / cantitate de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de frecvența lor. Ingestia unei cantități medii de alimente face ca circuitul (fig. 15) să fie parcurs de două ori. Acizii biliari sunt absorbiți prin transport activ la nivelul ileonului terminal; absorbția este foarte eficientă (aproximativ 90% / cantitate de alimente ingerate). Acizii biliari sunt transportați către ficat prin sângele portal; 60 80% din conjugatele de acid colic și 99% din conjugatele de acid chenodezoxicolic sunt legate de albumină. Prima extracție de către ficat este extrem de eficientă (70 90%). Acei acizi biliari care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
alte hexoze (galactoză, fructoză, sorbitol). Galactoza este prezentă în alimentație sub forma lactozei din lactate. Fructoza este prezentă în fructe și miere. Sorbitolul rezultă din glucoză (se absoarbe mai lent, susținând glicemia pentru un timp mai lung la aceeași masă ingerată). Principalele dizaharide alimentare sunt zaharoza (fructoza + glucoza), lactoza (galactoza + glucoza) și maltoza (glucoza + glucoza), iar polizaharidele sunt amidonul (amiloza și amilopectine), dextrinele și glicogenul. Amidonul este supus inițial acțiunii digestive a amilazei salivare (ptialinei), care îl degradează până la stadiul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
la temperatură crescută, sudorația intensă cu scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală. Aceasta nu este bine compensată prin ingestie de apă, deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este mai ales pierdută prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate și dulci, pentru prevenirea deshidratării și menținerea performanței generale (circulatorie și fizică, somatică). 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron Renina este o enzimă secretată de aparatul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
a descrie constanța compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de a menține homeostazia hidrică și electrolitică a organismului (fig. 106). Inerent în ideea de homeostazie este conceptul de echilibru. Pentru a menține homeostazia, aportul unei substanțe ingerate sau generate metabolic trebuie să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță. Când aportul depășește eliminările, atunci este vorba de un dezechilibru pozitiv, iar când pierderile depășesc aportul este vorba de un dezechilibru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa conținută în alimente indiferent de dietă, o parte importantă a produselor alimentare conțin mai multă sau mai puțină apă - 500 ml apa ingerată poate să varieze extrem de mult în cursul unei zile, în funcție de temperatură, starea de hidratare preexistentă a organismului, efortul fizic precum și aspecte sociale ce presupun reducerea aporturilor sau creșterea acestora. În condiții normale, aportul zilnic de apă al unei persoane obișnuite
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
sodiu care se elimină o dată cu transpirația. In condiții de echilibru termic, pierderile cutanate se reduc la 400 ml/zi. Pierderile renale sunt reprezentate de cantitățile de apă eliminate prin urină. În cursul a 24 de ore, toate cantitățile de apă ingerate ar trebui să fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
mici pungi care se invaginează de la nivelul membranei celulare înspre interiorul celulei. În interiorul celulei, veziculele de endocitoză (fagocitoză) fuzionează cu unii lizozomi (ce dispun de un bogat echipament enzimatic proteolitic) spre a forma structuri specializate denumite endozomi. În interiorul acestora, proteinele ingerate sunt scindate până la polipeptide scurte, iar în unele cazuri chiar până la nivel de aminoacizi. După cum am arătat, la nivelul RE, se formează molecule HLA clasa a II-a, cuplate cu lanțul invariabil Ii, care blochează temporar încărcarea de peptide antigenice
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
AMOEBICE ETIOLOGIE INCIDENȚĂ - agent etiologic: Entamoeba histiolytica - afecțiune tropicală endemică În Mexic, Africa, India, America de Sud și Centrală - mai frecvente la adultul de vârstă medie - raport bărbați: femei = 9:1 - abcesele complică o amoebiază În 3- 9% din cazuri PATOLOGIE - odată ingerată, amoeba nu este degradată În stomac, trece În intestinul subțire unde trofozoidul este eliberat și ajunge În colon de unde poate invada mucoasa și produce boala; - amoeba ajunge la nivelul ficatului pe calea sistemului venos portal, provenind cel mai adesea dintr-
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
din fecale: pacientul ingeră o dietă care conține 75-100 grame grăsimi În fiecare zi timp de 5 zile. Cantitatea de grăsimi va fi măsurată și va fi aceeași În fiecare zi. Normal sunt excretate mai puțin de 7% din grăsimile ingerate. Steatoreea semnificativă clinic este prezentă când malabsorbția grăsimilor depășește 25%. Pancreatectomia totală duce la malabsorbția a 70% grăsimi. Examenul unei probe de scaun pentru globulele de grăsime este specifică și relativ sensibilă pentru malabsorbția grăsimilor. Testele invazive implică introducerea unui
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
În sindromul Lesch-N-han, caracterizat prin deficitul complet de hipoxantin-guanin-fosforolazil transferaza (enzimă care favorizeaă reconversia bazelor primare la AMP sau GMP), litiaza este o complicație frecventă. II. FACTORII FIZICI Volumul de urină eliminat este În strânsă dependență de cantitatea de lichide ingerată și pierderile de lichide prin transpirație sau materii fecale. Rezultă de aici că, un aport lichidian redus sau deshidratarea, indiferent de etiologie (climat cald, temperaturi ridicate la locul de muncă, ce provoacă transpirație abundentă), favorizează creșterea concentrației sărurilor urinare, și
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
la un pacient care are o coagulabilitate normală a sângelui. 2. Ureea și creatinina serică sunt parametri care definesc funcția renală. a. Ureea sanguină (N = 0,20-0,40mg%) este un parametru cu valoare relativă, fiind dependent de aportul de proteine ingerat, catabolismul proteic endogen, diureză și, desigur, de capacitatea de funcționare a rinichiului. În cazul unor azotemii prin hiperproducție, prin deshidratare, deficit electrolitic, ureea poate fi crescută, dar rinichiul să fie normal. b. Creatinina serică (N = 0,6-1,3mg%) este un
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
În acest fel diluarea urinii. A. Alcalinizarea urinilor Țelul acesteia este de a atinge un pH de 7-7,2. Pe măsură ce reușim creșterea pH-ului urinar, dizolvarea este tot mai pronunțată. Alcalinizarea se realizează atât prin medicamente cât și prin lichidele ingerate (vezi capitolul "Regimul alimentar În litiaza urinară"). Medicamentele utilizate sunt: a) Citrat alcalin (CITRAT de SODIU, CITRAT de SODIU și POTASIU). Preparatele utilizate: BLEMAREN, URAL-T U, KALINOR tablete efervescente, POL-CITRA-K, UROCIT-K, FONCITRIL 4000. Aceste alcalinizante se dau sub strictă
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
de ce un flux urinar abundent va Împinge "la vale", spre vezică, ca un torent, micul obstacol litiazic. Ori acest flux urinar nu poate fi decât rezultatul unui consum important de lichide. Organismul va reține atât cât Îi trebuie din lichidul ingerat, iar restul va fi eliminat cât mai rapid sub formă de urină diluată (mai mult sau mai puțin), urină ce va juca rolul unui adevărat piston. Bănuiți cât de veche este preocuparea pentru descoperirea unei substanțe (sau complex de substanțe
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
o creștere a diurezei care, apare mai devreme decât după consumul de apă potabilă obișnuită. Creșterea volumului urinar este corelată consumului de ape, fiind maxim În perioada de mijloc a curei, care corespunde cu cea mai mare cantitate de apă ingerată. Balneologii au constatat că eliminările urinare de calciu, fosfor, oxalați, cresc În primele 5 zile de crenoterapie, menținându-se la valori ridicate Încă În următoarele 5 zile, cu scădere progresivă spre cea de a 30-a zi de cură balneară
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]