974 matches
-
complică. Fiindcă "bibliofilul nu știe niciodată cui să arate comorile sale", între un public ignorant și niște "colegi" atinși, fiecare, de manii care nu seamănă, a convinge pe cineva de noima acestei vînători de cărți deja rănite e o meserie ingrată. De care Eco se achită cum poate - dacă nu el, atunci cine? - rătăcind proprii sensibilități ("nu mă pot obișnui cu ideea de a pierde acel exemplar care, prin fragila sa bătrînețe, îmi amintește de anii formării mele și de cei
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
Nenciulescu, Emil Prager, Elie Radu au fost artiști ai arhitecturii ale căror capodopere rezistă timpului, pot fi admirate și astăzi, dar și dascăli venerați de studenți, la școala cărora s-au format generații de specialiști. Destinul marilor arhitecți este poate ingrat. Operele lor dăinuie secolelor, milioane de oameni se perindă prin fața lor, generații după generații le redescoperă cu uimire și entuziasm, dar rareori numele marilor arhitecți se bucură de notorietatea pe care o au celebrii scriitori, pictori sau muzicieni. Din acest
O plimblare prin micul Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6595_a_7920]
-
nu-l vizitează în grabă. Constantin Baciu desenează fără să gesticuleze, pictează fără să facă vreo concesie materiei, povestește enorm, asemenea lui Ion Creangă, fără nici un pic de retorică și fără a se plasa în afară, adică în acea poziție ingrată a naratorului obiectiv. Și ca în orice poveste nesfîrșită, spusă pe voci și pe tonalități diferite, în opera lui Constantin Baciu se găsesc de toate: culori fremătătoare, animale, plante și gîze, copii exuberanți, adunări carnavalești, tîrguri baroce, siluete în disoluție
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
Marina Constantinescu Cît de frumoasă si cît de ingrată este povestea asta cu actoria. Trebuie să stai si să astepți să fii văzut, distribuit, să faci frumos sau nu, trebuie să existe un manager care să gîndească un repertoriu pentru oamenii din trupa lui, încercînd să nu-i omoare
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
serioase. 3. Masturbator de animale Cercetătorii care au nevoie de spermă de animal pentru anumite studii sau inseminare artificială folosesc metodă clasică, si anume, masturbarea. Metodă clasică de masturbare se folosește în cazul porcilor. 4. Vidanjor Una dintre cele mai ingrate meserii din lume presupune curățarea canalelor, haznalelor, etc. de fecale, noroi și orice alt tip de mizerie. 5. Cercetător de țânțari brazilieni Oamenii de știință trebuie mai întâi să studieze cauzele și evoluția unei boli înainte de a îi găsi un
Top zece job-uri cele mai rele din lume by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65518_a_66843]
-
de glumă. Abia așteaptă să râzi de el ca să se amuze primul de situațiile comice în care nimerește. Degeaba alianțele elaborate Mitică - Ioana împotriva lui, nu le prea reușesc, doar până la un punct. Andrei se sustrage cu umorul lui sorții ingrate a celui mai mic. I-am privit cu uimire liniile din palmă și am descoperit că sunt identice cu ale mele, cu triunghiurile doar mai puțin ferme.” (p. 257) O scurtă glosă pe marginea unei posibile întrebări: de ce a decis
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
Răzvan Voncu Ingrat destin a avut romanul lui C. Stere, În preajma revoluției!Între 1932 si 1936, când cele opt volume ale ciclului au văzut lumina tiparului, cartea a fost un succes, inclusiv de critică. Un succes, însă, datorat în mare măsură popularității omului
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
critica literară la poezie și de la aforistică la comentariul politic. De aici senzația deconcertantă pe care o lasă, aceea că ființa îi este însuflețită de un duh de infatigabilă revărsare scriitoricească. Ar fi așadar în van a-l compătimi pentru ingratul surghiun de care are parte în peisajul urbei lui Brâncuși, cu atât mai mult cu cât, ca orice timid suferind de o hipersensibilitate pentru domolirea căreia e nevoie de multă solitudine, Grigurcu are toate motivele să prefere singurătatea liniștită a
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
Bratu Iulian Făt Frumos îi zice calului: - Băi calule, eu urc în turn la Ileana Cosânzeana. Tu stai aici pe loc, în caz că vine zmeul să sar direct pe tine și să fugim. Calul, ce să zică, asta-i sarcina lui ingrată... Făt Frumos urcă în turn... După un timp, aud ciocănituri la ușă. Făt Frumos se azvârle pe fereastră, Ileana se aranjează și deschide ușa. Când colo, ce să vadă? La ușă, calul. - Auzi, spune-i lui Făt Frumos că afară
Bancul Zilei: Făt Frumos urcă la Ileana Cosânzeana by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63352_a_64677]
-
crud anonimat pînă la strălucitul său debut editorial, în 1970, cu romanul amintit, circumstanță ce nu i-a schimbat însă existența chinuită. E de presupus că moartea sa timpurie, la nici 55 de ani, nu e fără relație cu caracterul ingrat al acesteia. Radu Petrescu era un om scund, cu o înfățișare resignată, oarecum ștearsă, cu o rostire molcomă de parcă ar fi adoptat, cu o ironică bunăvoință, condiția de ins perpetuu marginalizat. Într-o amplă și foarte aplicată cercetare pe care
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
față a geniului în cadrul Studioului Experimental de Operă și Balet „Ludovic Spiess” - inițiativă fericită, care funcționează de câțiva ani - este cât se poate de potrivită. Dar spațiul oferit de așa-numitul Foaier Galben de la primul etaj al Operei este extrem de ingrat pentru dans: un spațiu dreptunghiular cu latura mică foarte îngustă, în care, dacă interpreții se îndepărtează unul de celălalt nu-i mai poți vedea în același timp pe amândoi și trebuie să întorci mereu capul de la dreapta la stânga, ca la
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
Ognean Stamboliev Sunt persoane care încă mai insistă că traducerea este copilul vitreg al literaturii, că este o artă ingrată, secundară. Multe sunt definițiile pentru traducere și traducători. La mijlocul secolului al nouă- sprezecelea, Balzac i-a numit pe traducători „caii de poștă, care se schimbă de la o stație la alta”. O sută de ani după el, poetul, beletristul și traducătorul
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
O sută de ani după el, poetul, beletristul și traducătorul mexican Octavio Paz a definit traducerea ca “moneda de aur în schimbul spiritual între popoare”. Înca în secolul al șaisprezecelea, marele poet francez Joachin Du Bellay a teoretizat asupra acestei arte ingrate și prost plătite. Însă, traducerea are și contestatori. E cunoscut adagiul italian „Il traduttore e sempre un traditore” (“Traducătorul este întotdeauna un trădător”) sau cel francez, potrivit căruia „traducerea e ca femeia: dacă e frumoasă, e infidelă, dacă este fidelă
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
epigramistic lipsit de orice sare și piper, Da... nebun!, care șarjează Castele în Spania, una din fantasmele cele mai reușite ale aceluiași Macedonski, pare un moft vehement, scris pe limba criticului social, nu pe aceea a poetului: „Mulțime brută și ingrată!/ Cu-a mea cântare nu putui/ În via- ță-mi să te mișc o dată.../ Și-odat’... o să-mi ridici statui”. Aceeași nedreptate o va recunoaște, în cuvinte mult mai mișcătoare, Caragiale la moartea lui Eminescu. Tonul din Filozoful Blagomirea seamănă, de departe
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
trăind într-un mediu condamnat la sterilitate spirituală, își caută revanșa în plăceri: amoruri fugare, chefuri pantagruelice și fantezii de minți dezaxate. E un carpe diem trăit cu furie, parcă din dorința de a se răzbuna pe cenușiul unei epoci ingrate. Bizareria e că din lumea aceasta nu iese nici o nuanță picarescă sau lascivă. Aerul pare de ospiciu, dar populat cu ființe de inocență angelică, chiar dacă unele par descinse din balamuc. Niște copii mari cărora lipsa libertății le-a stricat mințile
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
maeștrilor de repetiții (căci coregraful deja plecase), patru la număr, care ar fi trebuit să-i îndrume, să le controleze elanul, pornit într-o direcție total nepotrivită? Probabil că există și un destin al operelor de artă. Uneori fericit, alteori ingrat, precum în cazul recentei remontă ri a baletului Don Quijote, de la Opera Națională București, care nu s-a putut concretiza într-o reușită.
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
în PDL. Primul care scos la iveală războiul subetaran a fost Radu Berceanu, care susține că nu va mai candida după 22 de ani la funcția de parlamentar. Sociologul Alfred Bulai consideră că PDL se află acum într-o situație ingrată: nu mai au control direct asupa Guvernului, dar nici nu pot ieși să-l critice, pentru că Răzvan Ungureanu este omul numit de Traian Băsescu și încă mai dețin o parte a ministerelor. În același timp, greii partidului, sunt nemulțumiți de
Război subteran în PDL: strategia Ungureanu, gândită de Băsescu, lasă greii partidului în afara Puterii () [Corola-journal/Journalistic/45971_a_47296]
-
iar nu pur și simplu ca român. Când constată că este înconjurat dezastruos de suspiciuni nu se năruie doar încrederea lui în românism, ci și visul de scriitor. Tema ratării creatorului într-o epocă neprielnică și într-un spațiu moral ingrat e la fel de importantă ca tema suspiciunii. Remus Lunceanu știe că a riscat să fie victima unei speranțe necugetate de a deveni scriitor român și că emigrarea sa din Ardeal s-ar putea să fie zadarnică. Acest gând al eșecului total
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
trage de mînecă și îi face complice cu ochiul. O parte a poeziei heliadești, adică a operei aparținînd registrului literar superior, a fost chiar și ea compusă în stil colocvial, pasionat sau chiar vulgar (vezi satira contra lui Grigore Alexandrescu Ingratul sau diferite fabule cu adresă precisă și fără mare haz). Mai tîrziu, a adoptat parodia în versuri, plecînd de la teme clasice și mimînd falsa admirație față de anumite personalități politice. Rezultatul: cîteva piese reușite caracterizate prin violență verbală, scrise în versuri
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
apariție pe stradă nu ar fi taxată imediat drept semn de recunoaștere între poponari. 3. Soțiile scriitorilor. Oricît ar părea de imposibil, premiile reprezintă pentru ele aproape tot ce și-au dorit în viață. Viața acestor făpturi e grea, scurtă, ingrată. Mai întîi trebuie să recunoască pe deplin geniul consortului, pentru că dacă nu-l recunosc înseamnă că și-au ratat existența. Dar dacă-l recunosc doar ele n-au făcut nimic, așa că acum intervin premiile: le dau acestor biete femei, de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5551_a_6876]
-
Sorin Lavric Cu o notorietate infimă și cu o înrîurire în breaslă de aceeași mărime, Eugeniu Sperantia are o posteritate plăpîndă și ingrată. Rarele exegeze care îi apar în marginea operei descind mai curînd dintr-o solidaritate locală a spiritului clujean decît dintr-un interes autentic al speculației propriu-zise, drept care, despre autorul Frumosului ca înaltă suferință (1921), părerile sînt pe cît de împărțite
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
căci nu sunt oarbă”, mai scrie Plăcintă. Ea apreciază că MRU nu a reușit, întrucât guvernul său nu a avut opoziție și mai mult, nici măcar susținere coerentă, și speră ca Victor Ponta, care se află într-o situație și mai ”ingrată” ”să găsească acele soluții care să mențină economia în primul rând în echilibru în acest an electoral”. În opinia Sorinei Plăcintă ”toată schimbarea asta dă partidelor un ragaz pentru a-și redefini identitățile pierdute”, iar primejdia pe care o reprezintă
Sorina Plăcintă explică lacrimile din plenul Parlamentului () [Corola-journal/Journalistic/45097_a_46422]
-
de altfel, într-o scrisoare din 31-X-1956, el îi scria lui Octavian Șchiau, între altele: „Și vezi, acum, hârtia nu mai are această proprietate, iar tu ești așa departe, încât nu ne putem înțelege decât prin această hârtie atât de ingrată și riscantă” - subl. I.R.)), încât se ferea de orice aluzie la chestiunile politice (nimic, de pildă, despre revoluția din Ungaria, din 1956, în scrisorile trimise în acel an). O asemenea autocenzură drastică se mai poate observa și în volumul de
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil Zi surd-năbușitoare, noua lui casă și palmierul ce parcă de tablă ar fi... Iată vine și el, privindu-și umbra caraghioasă ce-l provoacă ingrat a-și aminti umbra pestrițelor stindarde de mătase în labele sfinxului sumbru, departe... S-a oprit; nicicând atât de jalnic nu arătase în această pălărie cu borurile late... (6-24.XII.1919)
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
mai niciodată consultate, articolele „militante” ale lui Ion Bogdan Lefter au fost repede date uitării. A contribuit, probabil, și amănuntul că, renunțând de la un punct încolo să mai practice magistratura cronicii literare, criticul a fost repede trecut într-un fundal ingrat de către noile valuri de recenzenți (l-am numit deja pe cel mai vizibil dintre ei). Se știe doar că, din motive obscure, pe care nu le voi discuta aici, la noi cronica are, încă, o autoritate nejustificată față de restul speciilor
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]