982 matches
-
mult Întuneric și eu alergam cu picioarele Îngreunate, urmărit de tot felul de monstruozități furioase, cât pe ce să mă ajungă, să mă prindă. Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că mă descompuneam trăind; nu numai ființa mea fizică, ci și sufletul meu se afla într-o perpetuă opoziție cu inima mea, rară posibilitate de conciliere. Traversam un fel de proces de dezintegrare, de putrefacție. Câteodată mă gândeam la lucruri inimaginabile. Mă simțeam cuprins de o milă pe care rațiunea mea o respingea. Deseori, întreținându-mă cu cineva sau tratând o afacere, luam parte activă la conversație, dar spiritul îmi era în altă parte; mă gândeam la altceva și mă mustram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
e, uneori, de un zîmbet sincer! Primesc de la Craiova două numere din excelenta revistă de cultură teatrală SpectActor. O citesc cu bucurie, deoare este una dintre puținele publicații bine făcute, din România. Nu pot să nu-mi amintesc, cu plăcere inimaginabilă, pentru dvs., cum așteptam, la 13 14 ani, cînd am des coperit revista Teatrul, ziua apariției publicației (căci, avea o zi fixa, parcă 24 ale lunii). Țin minte că primul număr care mi-a căzut În mînă era din noiembrie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să se stingă și ușorul tremolo al perilor din nări. Deocamdată Însă, micile detectoare de viață stăteau Îngrămădite ca niște tufe, În spatele unei alunițe parcă anume plasate ca semn de recunoaștere a peșterii În care vreun pirat Își dosise bogățiile inimaginabile. Vizavi de Jimbo, tăcută și grațioasă ca o lebădă și inertă ca un cuvânt de rămas-bun, era Anette. Părea că doar poposise acolo, strecurându-se În pat pentru a trage un pui de somn ori așezându-se câteva clipe În fața
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-nșele, trecând din placă video În placă video ca o ușuratică, vorbindu-mă pe la colțuri de monitor. Mi-a scos vorbe pe Facebook și pe Hi5, a trimis viruși, a orchestrat ticăloase atacuri flood Împotriva mea. Mi-a tastat lucruri inimaginabile, pe care nici pixelul nu le suportă, că sunt un „târâie-mouse“ și că numai microprocesorul e de mine, că n-ar exista În tot Internetul un patch capabil să-mi repare caracterul. Ei, și când pierdusem orice nădejde În găsirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Mângâie grilajul căminului cu piciorul gol. Pe când închideam ușa de la intrare l-am auzit ieșind din salon și îndreptându-se spre scări. M-am oprit și m-am uitat o clipă la fereastra luminată, întrebându-mă ce discuție îngrozitoare și inimaginabilă o fi având loc între cei doi. 21 Am urcat scările în urma surorii mele. Afară ceața era de un galben auriu, încărcată de particule sulfuroase. Respiram anevoie. Am iuțit pasul ca să ajung din urmă silueta care dispăru aproape imediat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ori de câte ori am prilejul să reflectez de unul singur la această întâmplare, mi se pare că descopăr o enigmă în miezul afacerii, un profund adevăr moral care, dacă l-aș putea înțelege, m-ar putea cruța de o confruntare finală, dar inimaginabilă, cu propriul meu tată. De ce a capitulat Heshie? Și, oare, la fel ar trebui să procedez și eu? Dar cum aș putea să fac una ca asta și, totodată, să rămân „cinstit cu mine însumi“? Ei, dar de ce n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în viață în această superbă după-amiază de septembrie... Și nu simt și eu, oare, aceeași ușurare? Oare nu pentru asta m-am rugat eu unui Dumnezeu în a cărui existență nici măcar nu cred? N-ar fi fost de-a dreptul inimaginabilă viața fără ea, care gătește pentru noi, care face curat pentru noi, care... toate celea pentru noi! Pentru asta m-am rugat și am plâns: să treacă cu bine peste operație și să nu moară. Iar apoi să vină acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
recăpătat încrederea în sine: învățase, pesemne, lecția, cum că pentru a încălca legea nu trebuie decât... decât să-i dai bătaie și s-o încalci! Nu trebuie decât să termini cu tremuratul și dârdâitul și cu ideea că e ceva inimaginabil și mai presus de tine: nu trebuie decât s-o faci! Ce altceva erau, te întreb, toate regulile și regulamentele alea alimentare prohibitive, ca să-ncep cu ele, ce altceva decât o modalitate de-a ne face pe noi, micuții copilași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-o crustă. Îți spui în sinea ta că zgomotul e ceea ce definește tăcerea. Dacă nu ar fi zgomotul, tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-l iubești cu adevărat pe cel pe care doar crezi că-l iubești... Atunci pentru ce mai trăiești? Pentru nimic. Suntem doar noi doi, vegheați de toate mobilele alea. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Și îi zic te rog. Îi spun să-mi dea telefonul ei. Cenușiul încă se mai mișcă și se scurge în oglindă, și Helen își deschide geanta și-mi dă mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de munte fiii lui (eu și bebelușul Matei) și i-a povestit totul, de-a fir a păr, soției (mama); ascultându-l, mama s-a făcut de piatră, ca scovergile din Ferentari când se răceau; de piatră fiind, mama era inimaginabil de frumoasă; Sanda, nevasta subinginerului Sandu, care avea și ea pe-atunci un bebeluș (nu ca Matei, fiindcă nici un bebeluș nu se compara cu el), a apărut odată în apartamentul 40, din D 13, și a bocit până i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a apucat să turuie o poveste cu o colegă de serviciu care se mutase în casă nouă și nu se găsise nimeni care să-i care mobila și să vină cu un aparat foto. Mama, am observat eu, deși era inimaginabil de frumoasă, nu mai părea de piatră ca scovergile din Ferentari când se răceau. N-au împietrit-o nici telefoanele pe care le-a primit de la un șofer dat afară de tata (un băiat răzbunător), din care afla că domnu’ inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țărani agricultori, fără prea multe legături Între ele. Acești agricultori lucrau pămîntul cu pluguri simple de lemn și cu catîri și, atunci cînd lucrau noaptea, solul radioactiv strălucea În urma plugului precum fosforul. Pe Întreg cuprinsul pămîntului, oamenii sufereau de boli inimaginabile, inclusiv de multe care nu existaseră niciodată Înainte de holocaust, și multe dintre acestea afectau pielea, În așa fel Încît mulți oameni aveau trupul acoperit de răni purulente și dureroase. Din cauza radiației ce permease fiecare centimetru al planetei, jumătate dintre copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sfîrși prin a-și aduce aminte de sărmanul maior Stone. Doctorul și Poole se puteau Întoarce dintr-o clipă Într-alta și, oricît ar fi fost de sigur că n-aveau nici o putere asupra lui, se temea totuși de pedepsele inimaginabile la care se expunea. Papucii lui lipăiră din nou pe coridor și apoi pe scările murdare, pînă ajunse la primul etaj. Acolo domnea o tăcere mormîntală; nu se mai auzea nici măcar tic-tacul pendulei. Deasupra ușii unei Încăperi, ce părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ce element ne permite să distingem națiunile în care literatura se bucură de o adevărată considerație, mai bine decât sumele alocate pentru a o controla și reprima? Acolo unde e obiectul unei astfel de atenții, literatura dobândește o autoritate extraordinară, inimaginabilă în țările unde e lăsată să vegeteze ca o distracție nevinovată și fără riscuri. Firește, și represiunea trebuie să îngăduie momente de răgaz, să închidă un ochi din când în când, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o teamă de neînvins, ci cu advărată uimire, o stupoare greu de descris, căci vorbele pe care tocmai le auzise depășeau cele mai inimaginabile erezii de care auzise de-a lungul Întregii sale vieți. Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții și justiția nu erau niciodată de acord -, fuseseră dintotdeauna piatra de temelie pe care se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre un bărbat, Niña Carmen știa, din experiență, că avea să sfîrșească prin a-l domina. Continuă să se Îmbrace, cu toate că asta Îi provoca durere, amărăciune și decepție, dar, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mențină la suprafața apei, i-ar fi fost de ajuns să dea de două ori din mîini ca să ajungă din nou la barcă, atît de Încet Înainta aceasta. Nu-i era teamă de imensitatea mării liniștite care o Înconjura, de inimaginabila adîncime care se deschidea sub picioarele lor, nici măcar de posibila prezență a rechinilor. Singurul lucru de care-i păsa era să simtă mîngîierea apei de-a lungul trupului, care i-ar fi Îngăduit să uite, fie și pentru numai cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu știu despre ce vorbești. Femeia o privi cu neîncredere dar doamna Noia afișa cea mai sinceră necunoștință. Dumnezeule, n-ai aflat? Rebeca Schtac e moartă iar bărbatul tău a fost arestat! Luana încremeni. Colega se agita îngrozitor, marcată de inimaginabilul eveniment. Nebunul ăla..., nu-mi amintesc numele, a așteptat-o aseară în fața ușii apartamentului. A stat ascuns în umbră și când ea a apărut s-a repezit să-i vorbească. Femeia a țipat iar Radu, înarmat cu un cuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei cu gurile larg deschise, ca și cum i-ar vorbi, cu ochiul lor albastru și lateral ce o priveau intens din toate unghiurile. Viteza cu care ea înainta pe unda de apă, propulsată de rechinii ce înotau lipiți de ea, era inimaginabilă pentru o ființă umană. Ea aluneca, parcă, pe suprafața apei, escortată de armata de rechini către mal, și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acea mireasmă care-mi place dintre toate, compusă dintr-un amestec de mucegaiuri delicate, praf vechi, întunecime și secret: o mireasmă de pivniță. Îmi venea să plâng. -Nu asta ne interesează, zise Sigrid, dar iată camera frigorifică. Erau acolo provizii inimaginabile de șunci, brânzeturi, legume, smântână, sosuri - cu ce să te hrănești vreme de mai multe luni. -O să aibă loc un război? întrebai. -Despre asta știi mai multe decât mine. Crama e acolo, iar acum iată fericirea. Deschise o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sînt deranjat de țînțarii care fac rost de o cină fără plată. Mă întreb mereu și mereu dacă să... Nu-i păcat să renunți la această tihnă, la această pace atît de mult dorită? Gîndește-te la campania electorală, la murdăriile inimaginabile care se vor vărsa în capul tău! Acum lumea ți se adresează cu "Excelența Voastră" și în curînd te vei "ciondăni" cu oameni fără scrupule, capabili să ucidă chiar, pentru a accede acolo unde în mod normal n-au ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noapte. Oficialitățile rusești și-au luat în grabă tălpășița, iar românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și... Când trupele române au intrat în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram și eu printre ele cu un braț încărcat cu liliac alb. M-am apropiat de un cal roib pe care călărețul l-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]