425 matches
-
De altfel, acest program estetic, impropriu structurii poetice a lui P., nu este urmat decât accidental. Firea lui nu este înclinată către violența ce ține de „estetica țipătului”, ci mai degrabă către sugestia imponderabilă, încărcată de sensuri întunecate, de un insinuant tragism. Poetul, solar, dar privilegiind lumina crepusculară, filtrată, blândă - omul-Flacără, în Pisicile din Torcello (1997) -, excelează în arta sugestiei evanescente, a pastelului alegoric-simbolic. Tendința, firească pentru o astfel de natură poetică, este de manierizare. Începând chiar de la Focul și sărbătoarea
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe amândouă/ venea teama apoi inocența/ respectuoșii mă împingeau în pădure/ preferam să albesc” (Oamenii dum-dum). Fără stridențe și ostentație, versurile emană o amenințare insinuantă și o neliniște apocaliptică: „aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite/ focul se amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele metec). Prin autoreferențialitatea accentuată poetul poate fi
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii pe care o imprimă sensibilitatea, dispoziția temperamentală. Ele conving, pe ansambluri mari, prin această revărsare calmă, monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
minor, spirit de observație nu lipsit de finețe și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură, dar cu un anume parfum
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
campanii de înlăturare a guvernului Lascăr Catargiu. Conducerea i-a fost încredințată tânărului Al. Macedonski. Profesiune de credință, cu care acesta debutează în O., este socială, umanitară, insurgentă. Poetul transformă O. într-o publicație antimonarhică. Pentru că a reprodus aici o insinuantă Respectuoasă cerere guvernului (în care se cerea publicarea genealogiei casei regale, necesară pentru a se evita situația de lezmaiestate), lui Macedonski i s-a intentat un proces de presă. Poetului i se datorează orientarea polemică a ziarului, în duel cu
OLTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
primii ani de grădiniță, viitorul șoim al patriei știa deja pe cine să înjure și cum să mintă. Autorul descrie în amănunt cele mai importante viraje livrești din anii de școală primară, când ideologia regimului nu putea fi atât de insinuantă. A urmat o copilărie „la insectar”, sub stricta supraveghere a educatorilor patriei: televiziunea populară, presa de partid și, mai ales, școala. Norocit cu o bibliotecă bine aprovizionată, acasă și la rude, Paul Cernat a cunoscut, pe lângă povara exercițiilor de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plin de seducție al feminității debordante. Și Vivian, și Carmen sunt amazoane lipsite de inhibiții, gata să-și pună la bătaie întregul, vastul arsenal de farmec. Sexualitatea hipertrofică, bolnavă, animalică a surorii mai mici nu e radical diferită de aceea insinuantă, calculată, primejdioasă a surorii mai mari. Ambele progenituri ale generalului par să trăiască doar pentru a-și satisface, rapid și fără rezistență, capriciile. Protejate de banii tatălui, ele ies la atac ca din spatele unor metereze lubrice de cinism și aroganță
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ștefan Tita (muzica de Ion Vintilă): A venit, mama cu fata Să-l vadă muncind pe tata. Strungu-ntr-una se-nvârtește, Tata norma-și depășește. Bunul frate al proletcultismului, idilismului, este de asemenea cunoscut de unele cântece ca Holdă, holdă, cu insinuantul subtitlu Cântec popular - versuri de Mircea Rădină, (muzica de Mircea Alexe)... sau fantezii care denigrează chipul muncitorului înaintat, ca aceste versuri de Harry Negrin: Păi cum se poate Mărioară, fată tânără, să nu te-mbie sportul, când la fir ești
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu aibă vreodată scuza necunoașterii. Presa nu este un castron uriaș în care se amestecă la grămadă toate nutrimentele și ingredientele meseriei. Presa are multe cotloane și îngăduie ziaristului mai multe feluri de a fi: dinamic, sentimental, visător, sincer, brutal, insinuant, critic sau investigator. Poți să lucrezi la știri, la sport, la externe, la cultură sau mondene. Poți să-ți reglezi bioritmul după nebunia unui post de televiziune sau după lentoarea pașnică a unei reviste săptămânale, de tip magazin. Important este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
constatare și satiră, de seriozitate și glumă. Publicistul se arată mereu alarmat de perspectiva sumbră a civilizației, se simte agresat de politicianism. Stilul este cel al unui virtuoz. Aluzii subtile, avalanșe de calambururi, artificii verbale, care sugerează conotații de o insinuantă ambiguitate, îi dezvăluie în egală măsură măiestria, dar și temperamentul nestăpânit. Renumele literar al lui B. este legat în primul rând de schițele cu subiecte din viața militară, cuprinse în volumele Vine doamna și domnul gheneral (1918), Maiorul Boțan (1921
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
virtuțile limbajului, poetizant în maniera prerenascentistă. Orgoliu sau naivitate, încrederea primilor noștri cronicari în propria capacitate de a persuada un cititor ingenuu creează cel dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul paralel, complotul
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
paralizată de furie. Wendy era complet neafectată de cele Întâmplate. Sprijinită de umărul lui Wyatt, chicotea la gândul că fuseseră prinși În flagrant. În mod ciudat, găsea acest lucru excitant. Îi comunică acest gând și lui Wyatt, pe un ton insinuant. El aprobă din cap, dar nu deschise ochii. După părerea lui, ceea ce făcuseră nu era deloc o chestie tare. Mersese În excursii ecologice În care el fusese cel care trebuia să-i vâneze pe turiștii care călcau În picioare flora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vostru. Eu, o spun cu tristețe, nu am aceste valori. Nu-mi pot reclama dreptul la fericire. —Ei, ne Înțelegi, zise Bennie. Asta te face măcar american onorific. — Și de ce ar fi așa o onoare? spuse Wendy pe un ton insinuant. Nu toată lumea Își dorește să fie american. Deși Îl irita remarca, Bennie râse. Walter, diplomat ca Întotdeauna, Îi spuse lui Bennie: Ei bine, sunt flatat că mă considerați unul de-al vostru. Pe drumul spre ieșire, trecură pe lângă o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am ce să zic, făcu el către Balamber. Cum nu, spuse sentențios Odolgan, care știa câteva vorbe în dialectul germanic al burgundului. — E pentru prima oară când aud că scapă cineva de trăsnet. — în schimb, observă Gualfard cu un ton insinuant, bietul Rutger nu a avut același noroc; are țeasta sfărâmată. — E trăsnetul: ne-a izbit de copaci și l-a adus în halul ăsta. — Și caii cum de n-au pățit nimic? Tonul burgundului devenise în mod vizibil inchizitoriu, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să se îndrepte cât era de lung; privirea sa fulgeră înainte de a răspunde cu o hotărâre de neclintit: — Da. Nimic n-o să ne poată rezista. O să-i mătur pe burgunzi din Sapaudia. încruntându-se, scutierul observă, pe un ton vag insinuant: — Nu chiar pe toți, cred. Balamber se înnegură: Mandzuk sărea peste cal. Cu toate acestea, se mulțumi să-l privească sever. — Acum du-te, conchise, bătându-l prietenește pe umăr, și fă tot ce ți-am poruncit. Mâine în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la dispoziție. Ai, din întâmplare, un plan de rezervă? Legănându-se pe picioare, Theodoric scoase un suspin răgușit și resemnat: — Nu, admise, planul e bun. Rămâne de văzut dacă voi, în centru, o să rezistați. Rostise ultima frază cu un ton insinuant, privind ironic, pe sub sprâncene, înspre Sangiban. Acesta, firește, mușcă momeala. Chipul, de obicei palid, i se înroși și răspunse cu un zâmbet de gheață: — Centrul o să reziste. Pentru o încercuire, însă, trebuie ca aripile să se miște înainte, nu înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ea cu totul de neînțeles - Sue este înspăimântător de prostuță. O colecție de sentimente mediocre pe două picioare. O femeie a cărei idee de glumă bună este să se strecoare pe lângă cineva într-o zi toridă și să-i latre insinuant la ureche: „E destul de fierbinte pentru tine?“. Acum mai mulți ani, cu mult înainte de incidentul cu spiritualitatea neagră, am avut neșansa să aștept autobuzul o jumătate de oră împreună cu Sue. La un moment dat, s-a întors spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
legat de ea. Suspiciunea i-a crescut când Kilbane s-a ridicat și a venit spre catedră ca să mai ceară o foaie în plus. Kilbane e un băiat dezagreabil, cu o față urâtă și galbenă, cu un aer insolent și insinuant. Pe buza de sus i se furișează o dungă subțire de păr, ca un pui de omidă. Îi dădea fiori Shebei. În timp ce scotocea în sertar după hârtie, i s-a părut că stătea deranjant de aproape de scaunul ei, dar doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe Guicciardini. A părut uimit de vizita noastră, dat fiind că un alt trimis al papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că era normal „să-l pună pe Ioan Botezătorul să-I premeargă lui Hristos“. Fanfaronadă aparent utilă, deoarece florentinul a fost primit chiar în ziua aceea de către rege. În ce mă privește, eu n-am fost admis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
furnici uriașe i se urcau pe coapse îndreptându-se spre destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci subtile, insinuante, voci stridente și dogite, voci îndulcite de durere, voci scânteind de râs, vocile păsărilor și cele ale peștilor. L-a întrebat pe om ce făcea îcum tot a trecut pe-acolo). Omul i-a răspuns - și fiecare vorbă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era plictisit, poate chiar bolnav. Rostea rar cuvintele, parcă le mlădia voluptuos, cu r-uri parșive, insinuante, cu vocale răsunătoare, perverse și ele. Era ceva fascinant, oriental, în toată atmosfera salonului aceluia, dar eram atât de pierdut, încât nu reușesc să dau contur precis desenului de atunci. Știu că i-am povestit cum bibliotecara de la liceul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a pierdut scrisoarea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
deja consumată, dar adevărul era că amândoi păream să evităm cu totul această situație. Ceea ce nu era greu, având În vedere că el, probabil, nu-și dorea decât să se prostească În fața aparatului de fotografiat. Se descurca grozav cu replicile insinuante, dar nu făcuse niciodată nimic ca să le pună În practică și părea aproape ușurat când Îl goneam și plecam singură În fiecare noapte. Nu avusesem prea mult timp să mă gândesc la asta, dar am bănuit că avea un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și dorindu-mi să se deschidă. Ar fi drăguț. —Mda, de la mine ai aflat pentru prima oară. Prezic oficial că ziua ta o să se Îmbunătățească semnificativ peste câteva minute. Spuse asta cu o asemenea siguranță - și pe tonul acela deosebit de insinuant știu-ceva-ce-tu-nu-știi - Încât chiar m-am uitat la el. E ceva ce ar trebui să știu? E cineva aici? am Întrebat, Îngrozită și În același timp curioasă În legătură cu cine putea să patruleze În fața apartamentului meu, așteptându-mă să ajung acasă. Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
judecèții rațiunii?! Ar fi posibil! Nici n-aș putea s-o condamn pentru asta! Cu siguranțè insistentul domn procuror n-o lasè sè plece pânè când nu danseazè cu el primul dans, te rog, numai unul, parcè îi aud vocea insinuant poruncitoare, ea, binecrescutè, nu-l poate refuza, neîntâmplatul dans cu Matei devine realul dans cu domnul procuror, dau semne de nerèbdare, M-aș duce dupè ea dacè n-aș fi destul de lucid încât sè prevèd ridicolă poziție în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]