328 matches
-
la radioasa mondializare liberală, pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare și nu numai, în detrimentul evident al textului însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Petersburg, pentru a cere demisia premierului Putin, s-a aflat și Limonov, opozant și scriitor controversat, arestat de poliție... Fascinația exercitată de acest (anti-)erou contemporan rus asupra lui Carrère a atras atenția lumii întregi asupra sa. Aventurier cinic și insolent, rocambolesc, talentat și odios în egală măsură, Limonov este un amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier (cu care, de altfel, a fost prieten). Un asemenea personaj nu le poate părea decît detestabil majorității cititorilor, deși, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dumnezeu, Natură, căreia i-a dat un titlu "furat" dintr-o poezie a lui Aragon, C'est une chose étrange à la fin que le monde (De fapt, lumea e o chestie stranie), apărută în 2010 la editura Robert Laffont. Insolenta erudiție plurivalentă a lui Jean d'Ormesson nu încetează să ne uimească și să ne încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Jean Echenoz, Jean-Philippe Toussaint, Patrick Deville, Marie Redonnet, Eric Chevillard. Foarte bine este nuanțată ideea că revenirea în vogă a narațiunii nu înseamnă nicicum redeschiderea unei noi ere balzaciene, ci o reinventare a povestirii, așezată acum în tipare dezinvolte, insolente, inedite, minimaliste, impasibile, în care resorturile psihologice tradiționale sunt ignorate, dacă nu chiar complet răsturnate, pînă la absurd. Umorul, spiritul ludic și plăcerea provocării cititorului, a demontării tuturor pactelor de scriitură și lectură fac, de asemenea, parte din această postmodernă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încredințat îndiguirea lavei incandescente unei limbi de adopție, parfumată, frivolă și strictă precum o cămașă de forță. Sufletul barbar, repliat, dar niciodată complet redus la tăcere, și-a făcut mereu simțită prezența discretă în celălalt Cioran, cel malițios, lucid și insolent, care a continuat să cearnă viața, oamenii și pe Dumnezeu prin sita ironiei sale tonic asasine, croindu-și o cale regală printre toți scepticii parizieni. Saltul fără plasă de protecție într-o limbă spre care nimic nu îl chema ființial
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un alt mod de a privi și citi aparent insolubilele paradoxuri cioraniene. Departe de a închide gîndirea în impasul învîrtirii în cerc, formulele descumpănitoare sunt în fapt purtătoarele unui sens decalat, integrator, deschizînd un alt nivel de realitate prin incorporarea insolentă a terțului inclus, respinsă de toată tradiția logicii artistotelice, dar tot mai clar adeverită de experimentele fizicii cuantice, ca și de intuiția marilor creatori de curente artistice și literare de la începtul secolului trecut. Limba română i s-a părut prea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele patru țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu facă nimic inutil, nimeni nu mă va întrece în înțelepciune: nu mă cobor nici măcar pînă la lucrurile utile" (NN). Dincolo de moștenirea transmisă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se voiau cu orice chip să fie moderni. După ce au fost moderni în mod timid, au devenit moderni în mod vanitos, cu un aer provocator. Au părăsit tabăra marilor morți pentru a gusta din plin bucuria de altfel facilă și insolentă de a simți în sine fluxul unei vieți tinere, fie ea și efemeră; preferau să parieze pe prezent decât pe etern". (s.n) (11, p. 37) Texte ale scriitorului și filosofului B. de Fontenelle (1657- 1757) și ale universitarului german
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
foame, (...) iar în comuna Dej 14 mame s-au spânzurat ca să nu vadă cum copiii lor nu au ce mânca, (...) de la București nu se aude decât uruitul vagoanelor, ce strecoară averi muncite de alții pentru a se înălța palate falnice, insolente, în beneficiul vreunui norocos al soartei”. Discursul a fost primit cu aplauze și ovații, chiar și de către unii parlamentari liberali. Pe data de 15 august 1916 clădirile orașului au fost „tapetate” cu anunțul privind intrarea României în război. În comunicatul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
atît amănuntele biografice, trăsăturile fizice devin mai importante. Legenda generalului de Gaulle ar mai fi oare și azi cea pe care o știm dacă n-ar fi păstrat în memoria ei statura impunătoare, inflexiunile ironice ale vocii, exprimarea, butadele, felul insolent de a vorbi al generalului? Și încă o observație cu caracter mai general și cu semnificații fără îndoială mai importante pentru istoricul mentalităților: deși păstrează în mod inevitabil amprenta personajului în jurul căruia a fost construit, deși, sacralizîndu-1, tinde să-i
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sau inspiratoare, sunt în aceast problem a moralei depșite. Ceea ce nu au vzut exact nici Nietzsche nici Scheler, spune Ralea, e c toate moralele, (nu numai acelea pornite din resentiment, au ca obiectiv rsturnarea raportului de forț, afirmat trufaș și insolent în toate domeniile vieții. Nu e vorba aici de invidie, de renunțare, sau de idealizare voit a unor neajunsuri, ci de o pornire general, de echilibru a tuturor societților, de o nevoie de compensație, care e însși firea moravurilor omenești
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Heidegger medita la acea vreme și asocierea lui cu un termen precum cel de nihilism, care apărea din plin în textele lui Nietzsche, dar a cărui semnificație mai profundă mai trebuia definită din temelii, echivalau pentru Heidegger cu o provocare insolentă și jignitoare. El a acceptat însă provocarea și, în tăcere, fără a-l numi niciodată pe Krieck, răspunse la rândul său adversarului cu o analiză istorico-speculativă monumentală situată în centrul operei sale în această perioadă, și care urmărește să definească
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
eram (și sunt) îndrăgostit, deși nici până acum nu am văzut măcar o singură poză a ei. Cred că doar atunci când a murit, în urmă cu peste 30 de ani, am auzit un comentariu batjocoritor la TVR, despre viața ei insolentă și indolentă în fața convențiilor sociale, însoțit de câteva imagini respingătoare. Cine a fost în Cream? Liviu Antonesei: Nu, desigur, Janis Joplin nu era o frumusețe exterioară, dar era energie interioară pură, debordantă, explozivă. Deși, desigur, era băutoare și se și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
linear de la primele angajamente euroatlantice din 1993-1994. Nesigur la început, apoi accelerat. Un timp al dependenței și al încercării de a fi recunoscut. Această nevoie de recunoaștere explică popularitatea încă mare a președintelui Băsescu, personaj ce adoptă o atitudine îndrăzneață, insolentă uneori. Iarna românească, noiembrie 1989: nu se întâmplă nimic La București nu se întâmplă nimic. Cu zâmbetul pe buze, în iunie 2005, un prieten istoric îmi povestea: "Aveam impresia, la mijlocul lui noiembrie, că aveam foarte mult timp, că aveam timp
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dintre jucătorii norocoși ai sezonului. Se numește dra Bl... Am scris undeva despre succesul obținut în această țară de doamnele din această castă; extravaganțele, destrăbălarea, orgiile lor sunt perfect tolerate; nu li se cer decât protecții bogate și un lux insolent. Astfel era Bl... la București; lumea nu se ocupa decât de toaletele ei orbitoare; dădea tonul modei, domina balurile mascate și binevoia să schimbe acolo o strângere de mână sau un surâs cu doamnele din adevărata lume bună. Nu vă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
orgoliu în ghearele discordiei și suspiciunei, încăierându-și supușii, mai slabi cu firea. Supușii regatului nu se alegeau cu nimic din această stare a lucrurilor decât cu prigoană, oprimare și sărăcie. Juzii, vornicii de anchetă și noua tagmă de clevetitori insolenți, crainicii fără scrupule, de proastă calitate, l-au încălecat pe Domnitor, având putere chiar mai mare decât acesta, sau mai degrabă lipsă de bun simț. Sfetnicii în frunte cu marele dregător, în loc să-și puie osul la treabă ajutând la treburile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
acum înainte, când inima mea sângerează cuvinte? Metamorfoză Orașul acesta în care trăiesc este plin de umbre; le aud cadența pașilor ca a unui batalion de cercetași ieșiți din cazarmă. Când mă plimb pe strada principală, umbrele mi se aruncă insolente în spinare; le simt bocancii reci de plumb. Dar coloana vertebrală stă dreaptă, nu cedează sub greutatea lor. Trec pe lângă clădirile vechi zidurile degajă miros de urină; mă minunez pentru că astăzi nu am văzut niciun câine pe stradă. Deodată umbrele
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Ah! Cu adevărat orbi și călăuze ale orbilor, prea plini de mândrul nume de știință, delirează până într-acolo că ajung să pervertească conceptul veșnic de adevăr și sentimentul religios natural: scoțând la vânzare un sistem nou, caracterizat de o insolentă și necontrolată manie de noutate, nu caută adevărul acolo unde se află cu certitudine; disprețuind tradițiile sfinte și apostolice se atașează de învățături goale, incerte, respinse de către Biserică, și, cu acestea, oameni nesăbuiți sunt convinși că ating și susțin adevărul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
a udat de tot caldarâmul. N-ai zice că am venit tocmai din sud. Mă fut: nus aici pentru vreme și În plus e destul de cald În curul unei curve. Brusc mă trezesc pe alee În mijlocul acelorași tipi mongoloizi și insolenți, pe care i-am văzut și mai devreme, care fac glume și zbiară. Îl lovesc pe șest În coaste pe unul dintre ei iar el Își pierde respirația și se apleacă pe când eu Îmi croiesc drum prin mulțime, strecurându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se urcă sângele-n cap când ești În fața unui pichet sau la un meci important, având bastonul și scutul, iar toate forțele de ordine ale statului sunt În spatele tău și tu ești surescitat gata fiind să bați nemernici bulangii și insolenți, care pun la Îndoială lucrurile cu clonțu lor mare și atitudinea lor răutăcioasă, până când devin o masă amorfă și suferindă așa cum atât de mult o merită. Trăim Într-o societate magnifică. Îi urăsc pe toți, partea aia a clasei muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la orice gest și limbaj masculin capabile să-i satisfacă amorul propriu hipertrofiat de regină și de femeie; așa se explică marea simpatie pe care a avut-o pentru împăratul charmeur Napoleon III, pentru un servitor primitiv, grobian, alcoolic și insolent§§§§§§§§, dar foarte devotat și eficient, ca John Brown (pe care l-a făcut Esquire, pe care, în "Jurnalul" ei, îl numește my beloved John și căruia i-a comandat statui și alte memorabilia**), iar la bătrînețe pentru un secretar indian
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
années, Là souvent le héros d'un spectacle grossier, Enfant au premier acte, est barbon au dernier"10. (cap. 3, v. 38-41) Unii autori din secolul al XVIII-lea, deși plini de admirație față de rodnicia operei sale, nu pot accepta insolenta libertate pe care o afișează el cu privire la reguli. Voltaire, deși îi recunoaște un geniu comparabil celui al lui Shakespeare, îl consideră un barbar. Marmontel îi face elogiul în articolul Comedia din Enciclopedia din 1753: "Un popor care făcea odinioară paradă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu înțelege, nu simpatizează, nu cruță pe nimeni și nimic. Despre el se poate afirma cu îndreptățire că are vocația comicului, care se verifică prin "capacitatea de a surprinde ridicolul chiar și la ființa iubită"69. Comedia sa nu este insolentă și injurioasă, pentru că, așa cum observa Șerban Cioculescu, "neîndurător în critica sa, Caragiale îmbină maliția crudă cu urbanitatea aleasă"70, ceea ce o face și mai antipatică, și mai greu de suportat. Caragiale recurge frecvent la ironie, la acea modalitate subtilă de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de octogenarul moșu Mitriță, Pe eventualul ministru..Criță Făniță! COMUNITARA Într-o dimineață, Undeva prin... Vaslui, În față La o alimentară, Privatizare a...nu’ș cui, O maidanez-comunitară Era invitată insistent, C-un cremvurști adevărat ; După ce-l mirosi în mod insolent, Cățeaua zise cu mustrare: Dămi ca până acum pastramă! Altfel, păcătoasa mea doamnă, Voi muri până-n toamnă; Comunitară...comunitară, Era maidaneză dar...rară! A văzut un oarecare român, Unul mai rău sau ...poate mai bun, L-a anunțat pe patronul-stăpân
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în înălțime și cântărind, probabil, zeci de tone, capetele gigantice pe care le văd, uimit de dimensiuni, reprezintă triumful artei olmece, dar, pe măsură ce le privesc, am o tot mai limpede senzație de disconfort. Nicăieri n-am întîlnit o artă mai insolentă. Un dispreț rece emană din figurile sculptate în bazalt. O energie brutală, neînduplecată pentru care mila e o vorbă goală. Sfârșesc prin a bănui că olmecii au avut despre slăbiciune o idee care mă îngrozește. Aflu că aceste "capete" au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]