308 matches
-
propune să descopere relații, aspecte structurale, singurele în legătură cu care putem avea o cunoaștere obiectivă, de tip științific, bazată pe categoriile intelectului altfel spus, singurele pe care le putem exprima (fiindcă natura reală a lucrurilor în sens filozofic ne rămâne inaccesibilă, "insondabilă", necomunicabilă), după cum apreciază chiar un om de știință de importanța lui Poincaré, contemporanul lui Dilthey (vezi II, 2Bj). Prin urmare, considerăm că metafilozofia însăși rămâne prizoniera tendințelor divergente ale filozofiei. Într-un raport reflexiv, acestea se întorc asupra metafilozofiei: ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
verticalitatea" ideilor acesteia, adică în "profunzimea" lor în varianta diltheyeană. Însă din pricina faptului că nu putem avea o cunoaștere cu valoare obiectivă decât despre relații, dar nu și despre natura reală a lucrurilor, orice explorare în adâncime descoperă mereu ceva "insondabil", dincolo de care intelectul nostru nu mai poate înainta. În ciuda acestei "slăbiciuni", a acestui eșec susțin adepții modelului relativist -, este bine că se întâmplă așa, fiindcă aici avem de-a face în fond cu "o limitație ce nu limitează", care constituie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
109. Acest comentariu ne amintește de ideea "spiritualității tipice din noi" pe care am întîlnit-o la Simmel (vezi IV, nota 100). Din perspectiva unei perpetue reîntemeieri, modelul pluralității are avantajul de a transforma precaritatea filozofiei (înțelese drept cunoaștere a unui "insondabil" ce rămâne mereu de explorat) într-o premisă a libertății: fiecare filozof devine liber să-și aleagă "axiomele" proprii, în încercarea personală ca moi pensant, cum ar spune Paul Valéry110 de a "integra iraționalul" într-o viziune capabilă să dea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
decît revenirea la spaima metafizică care a marcat originea vieții umane. Numai că revenirea aceasta ar fi scutită de naivitatea originilor. Admisă și acceptată din punct de vedere științific, spaima sacră se va transforma în mod necesar în pasiune față de insondabila profunzime misterioasă a vieții. Această spiritualizare a spaimei, transformarea ei în știință a vieții, va implica neîndoielnic înțelegerea faptului că misterul nu este transcendent, ci imanent vieții: că lumea și viața semnifică apariția manifestă a misterului, că această apariție nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
metafizică. Ca să se elibereze de teama aceasta care amenință să cufunde lumea într-un haos mortal, practic ireversibil, omul (în măsura în care se intelectualizează) poate fi incitat să o izgonească din imaginația lui. Supraintelectualizarea îl va face să piardă evidența esențială a insondabilei profunzimi a vieții, pierdere care constituie cauza esențială a tuturor deformărilor nesănătoase ale vieții. Dar ființa umană poate învinge spaima esențială sublimînd-o, încorprînd-o în fantezie, ceea nu s-a putut realiza primitiv decît prin intermediul unei imaginații cu caracter simbolizant. Acest
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei lui vieți trecute fiind și ele prezente în visele sale. Tot ceea ce a fost
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu condiția însă ca totodată si i le retragem, deoarece proiecția este antropomorfă. Prin dublul său aspect, simbolistica proiectează în Dumnezeu o serie de atribute există, are intenții față de om -, retrăgîndu-i-le în același timp prin semnificația subiacentă a acestora: misterul insondabil. Filosofia este speculativă, deoarece, ca teistă se străduiește să dovedească existența lui Dumnezeu, iar ca atee dovedește inexistența lui, ignorînd în același timp misterul. Este în fond vorba despre un joc și despre un contrajoc care se desfășoară între imaginație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
manifestă, la rîndul ei supusă în mod necesar înlănțuirii misterios preexistente a cauzei și efectului. Astfel, Kant a introdus pentru prima dată în istoria filosofiei distincția dintre inexplicabil și explicabil. Dar datorită faptului că pentru el inexplicabilul nu este misterul insondabil, ci "lucrul în sine", cauza primară existînd în afara temporalului, Kant reintroduce în fond dumnezeul real, căci pentru teologie, dumnezeu a constituit dintotdeaura "cauza primară", causa sui, adică explicația cauzală a misterului fără nume. Adevărul este că FILOSOFUL GERMAN NU ANALIZEAZĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spațiul și timpul nu erau decît o apariție. Existența reală a acestei apariții individuale avea un început, o durată și un sfîrșit. Sufletul nu începe și nici nu încetează să existe. "Prezența sa eternă" ramîne, dar ea constituie un mister insondabil. Misterul-suflet este deci misterul vieții și totodată misterul morții. Mitologiile exprimă atît misterul existenței, cît și misterul morții printr-o mare diversitate de imagini metafizice. Aceste imagini sînt lipsite de orice realitate tangibilă în afara influenței sublim motivante pe care au
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Sufletul (răsplata eternă) sau separarea veșnică (viața în infern, pedeapsa eternă). Nedreptatea caracterului exagerat al recompensei și al pedepsei dispare dacă înțelegem ca veșnicia nu este o desfășurare temporală prelungită în infinit, ceea ce redă imaginii metafizice semnificația ei veritabilă: mister insondabil. Cealaltă formă a imaginii metafizice, reprezentată de mitul hindus, are la bază credința într-o neîncetată reapariție a Sufletului. Izgonit mereu, iar și iar, din repaosul în mister, Sufletul impur este condamnat să-și recreeze apariția psihică ca să se purifice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exemplu, formele solidariste și social democrate ale socialismului, sau expresiile neoclasică și neoliberală ale liberalismului)? Prin aceste atribute singulare, certitudinea ideologică prezintă o enigmă cel puțin la fel de redutabilă ca cele ridicate de alte de credințe umane, adeseori repertoriate ca mistere insondabile. O explicație a enigmei ideologice poate fi cercetată în existența unui "principiu primar", de unde ar fi derivat toate certitudinile vehiculate de către o aceeași ideologie. Dar unde trebuie să căutăm un astfel de principiu pentru a spera să îl și găsim
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
altfel spus, poezia lui Dan Laurențiu "o necontenită căutare a lui Dumnezeu, o continuă revelare a Divinității pentru a o pune în cauză și pentru a se pune în cauză pe sine, pe ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat un răspuns foarte sigur. Căci însăși atitudinea creatorului Dan Laurențiu față de divinitate este ambiguă. Nemuritorul care apare în Imnuri-le către amurg are simultan conștiința descendenței directe din Creatorul absolut ("eu fiul sfânt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
implicit și explicit în toate actele sale. Să ne gândim la lecția plină de generozitate intelectuală pe care studentul filolog ieșean a primit-o încă din primul semestru de studii, îndreptate, prin Elvira Sorohan, spre fenomenul culturii, care înglobează traseul insondabil al unor înclinări stilistice "abisale", în constructul numit de Lucian Blaga "mioritic", spre literatura vechilor cronicari, spre construcția aparent inexpugnabilă a primului roman cantemirian și spre mustoasa țesătură "eroicomică" a Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Doamna Elvira Sorohan ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
precum în cazul impresionismului, prin descompunerea obiectului în componente ale luminii, dizolvându-i contururile. În cazul simboliștilor, nu atât diviziunea culorii sau efectele de lumină contează, cât faptul că pictura devine expresia unei état d'âme, a unor stări intraductibile, insondabile, ineluctabile; în plus, simbolismul este o artă a simbolurilor incarnate. Simbolismul s-ar cantona altfel sub aspect formal în imprecis, pe când decadentismul urmează o logică narativă, pornind de la nivelul reprezentării realiste, prin a distruge ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar, reificat. Din fundalul de cărămiziu-ocru este eliminat complet orice detaliu, ca și cum Loghi ar vrea să ne ofere un portret în efigie. În Prințesa Bizantină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității (Innerlichkeit) și a profunzimii (Tiefsinn) sau de cântul cristalin al vieții cu scânteietoarele sale contradicții, cu bogăția sa insondabilă și copleșitoare. Civilizația era în schimb forța care domină lumea occidentală cu mitul progresului, al economiei, tehnicii și dezvoltării, cu democrația redusă la principiul formal al dreptului de vot și al majorității. Thomas Mann a perceput contrastul într-un mod
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o întunecă prin ecranul nebuniei și al narcisismului. Cine dorește să le pătrundă sensul nu se poate sustrage unui dificil efort de interpretare și de confruntare, altminteri nu ne-ar mai rămâne decât să le suprimăm, punându-le pe seama caracterului insondabil al rătăcirii mintale. Fragmentul următor conform ordinii cronologice stabilite de Giorgio Colli și Mazzino Montinari, care aici se dovedește valoroasă insistă pe același motiv și îl dezvoltă într-o neliniștitoare secvență care, aproape neschimbată, formează introducerea celebrului capitol " De ce sunt
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de o multitudine de interpretări care conduc spre o acceptare a planului fizic prin transcendență. Un simbol autentic funcționează ca un întreg complex de "semne polivalente semantic, focalizatoare sub aspect psihologic și inductoare de valori și sensuri vizând luminosul, transcendentalul, insondabilul"309. De fapt, în timp ce semnul rămâne ancorat în funcția lui practică, simbolul, chiar dacă o are la bază, o depășește pentru a contura o dimensiune hermeneutică a existenței. La fel ca și mitul, simbolul este supus devenirii, formele acestuia având capacitatea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
târî secătuit de puteri la toate balurile, la toate seratele. Aproape că muri de această grea îndeletnicire; din fericire, postul veni să-i ofere ceva odihnă. Acest devotament ar fi trebuit să inspire puțină recunoștință. Inima femeii e un abis insondabil. Destinul bătrânului soț trebuia să se împlinească în mod fatal. Printre cuceririle pe care tânăra soție le vedea înflorind la trecerea sa, se manifestă în termeni foarte expliciți o foarte înaltă simpatie. În această situație intermediarii sunt mereu la îndemână
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
s-a simțit oarecum obosită în acea zi. Pe de altă parte, cîteodată retorica indică prezența imaginației. Indicațiile că naratorul spune o poveste fictivă și vrea ca cititorii să o știe sînt, de exemplu, narații ale unor situații imposibile sau insondabile, sau indicații generice ca "A fost odată ca niciodată..." ce apare adesea la începutul poveștilor, și subtitluri ca Roman, Poveste de iarnă. Aceste indicații arată că este vorba despre o ficțiune. Fabula este fictivă, inventată. Tipuri de "eu"-ri Comparați
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a bărbatului pe care îmi sugera că îl ura, dar pe care nu-l părăsea... Am lăsat lacul și am luat-o spre Vatra luminoasă. Taina în care era învăluită viața fratelui orb și a sorei lui mi se părea insondabilă. Nici nu vroiam s-o dezleg; mă duceam la Pavel atras de puternica lui personalitate, care se formase citind nu atât mult (biblioteca lui din cărți uriașe scrise cu cuiul tiu era mare), cât reflectând asupra vieții de a cărei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de evaluare vetustă, expirată În vremea roiurilor de galaxii și a găurilor negre (și asta făcînd apel la niște termeni din vremurile cînd eram Încă pe băncile școlii, acum capătul lumii se pare că s-a deplasat Într-un haos insondabil). SÎntem lansați astfel Într-un climat al snoavei, confirmat imediat de faptul că e vorba de o lume minusculă - aceea a furnicii. Cu orizonturi brusc curmate de orice accident mai pronunțat al solului. se coace pitaun greiere Înț eapă prelung
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
comunică tot ceea ce este în Cel cenaște: ființă, atribute, mărire, Astfel provine Fiul de la Tatăl, nașterea Fiului din Tatăl este, se `nțelege, o mare taină; iar Sfântul Ata-nasie nu se simte chemat să încerce pătrunderea rațională a uneitaine cu adâncimi insondabile, pe care însă Revelația o mărturisește hotărât.La întrebarea „este nașterea voluntară din partea lui Dumnezeu sau nu?”, Sfântul Atanasie răspunde: și da, și nu. Da, întrucât nueste contrară voinței Iui Dumnezeu și nu-i este impusă de nimeni;nu, întrucât
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mitul este un mod de a regândi lumea, o formă specifică de a retrăi spiritual existența umană în lume, de a înțelege ființa omenească în proiecție cosmică, fie când această proiecție reflectă un univers finit sau infinit, dar deschis și insondabil, fie când se limitează la un univers închis, terestru, social".123 Mitul este matricea culturii, căci în aria lui s-au născut filozofia, religia, artele și chiar știința, rămânându-i tributare și după ce au devenit preocupări autonome ale spiritului.124
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sunt niște organisme vii care însoțesc pas cu pas istoria omenirii și nu au părăsit-o nici acum. Iată prin urmare de ce am putea vorbi de o mitosferă ca sistem de expresie absolut al uneia dintre cele mai profunde și insondabile nișe spirituale ale speciei homo. Această mitosferă este un sistem stabil, chiar dacă detaliile i se modifică de la o epocă la alta; și nu este sigur că modificările din mitosferă sunt determinate de modificările parametrilor istorici ai psihosferei, întrucât e posibil
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]