334 matches
-
prin alianța cu SUA a intrat în discuție în termeni inexistenți anterior. Acest fapt crește posibilitatea ca Doctrina Yoshida să devină anacronică, ca fundament al politicii externe japoneze. În capitolul de față aplicăm cele trei modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal în cazul analizei strategiilor adoptate de Japonia în perioada 1989-1999. Pe baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției Japoniei față de sfârșitul Războiului Rece, precum și la opțiunile strategice care i se prezintă în sistemul internațional emergent. Neorealismul Unii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mercantilism. Așadar, aspecte importante ale comportamentului Japoniei din această perioadă au dezvăluit tensiuni în relația cu alte puteri majore, și arată că țara a început să ia în considerare urmărirea unui rol mai asertiv în afacerile internaționale. Instituționalismul Potrivit teoriei instituționaliste, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare de utilitate pentru state. Statele vor folosi instituțiile când acestea sunt utile în urmărirea intereselor naționale. Totuși, când instituționalizarea impune costuri nete statelor, cerându-le o acomodare și ajustare considerabilă, statele vor respinge opțiunile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
regional (Grieco, 1999, p. 326; vezi și Gangopadhyay, 1998, p. 14). Mai mult, spre deosebire de Europa, Asia de Est nu a moștenit din perioada Războiului Rece un grup bine dezvoltat de instituții internaționale (Buzan și Segal, 1994, pp. 15-17). Într-adevăr, instituționaliștii înșiși au recunoscut că în contextul asiatic nu există condițiile care să le susțină predicțiile. Joseph Nye, în calitate de Asistent al Secretarului Apărării în 1995, a recomandat ca SUA să mențină o prezență militară defensivă puternică în Asia de Est, ca
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
al relațiilor interdependente în Asia, însă Nye afirmă că ea poate oferi anumite condiții necesare ca instituțiile internaționale să dobândească importanță pentru state cheie, mai ales Japonia. Unele aspecte ale strategiilor Japoniei dintre 1989 și 1999 pot fi supuse interpretării instituționaliste. MST a dat semne că rezistă în perioada post-Război Rece. Angajamentul SUA față de Japonia s-a concretizat în raportul din 1995 al Departamentului Apărării. Mai mult, Garrett și Glaser observă că, în ciuda neliniștilor cauzate de Declarația Comună din 1996 asupra
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că, în ciuda neliniștilor cauzate de Declarația Comună din 1996 asupra cadrului de securitate SUA-Japonia, "Beijing încă nu a ajuns la concluzia că alianța ... reprezintă o amenințare la adresa Chinei" (Garrett și Glaser, 1997, p. 392; vezi și Christensen, 2001; Christensen, 2003). Instituționaliștii leagă în mod explicit continuarea cadrului MST de dezbaterile privind statutul Japoniei ca "putere civilă" în sistemul internațional după Războiul Rece (Maull, 1991; vezi și Funabashi, 1991, 1992 și 1995; Nye, 1992). Schița Programului de Apărare Națională (NDPO) din 1995
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1994, p. 17). În ciuda predicțiilor neorealiste, Japonia a luat în considerare cu precauție chestiunea statutului de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU în perioada post-Război Rece, și evită îndepărtarea de politicile existente de multă vreme (Drifte, 2000). Astfel, instituționaliștii pot identifica dovezi semnificative potrivit cărora, în ciuda unor tensiuni "tranzitorii" în relația SUA- Japonia după 1989, ea rămâne foarte importantă pentru ambele state. Acest lucru ar sprijini afirmația lui Nye potrivit căreia, prin continuarea garanției de securitate din partea SUA și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sprijini afirmația lui Nye potrivit căreia, prin continuarea garanției de securitate din partea SUA și menținerea orientării de putere civilă a Japoniei, ar putea exista o relație puternică SUA-Japonia, chiar și în lipsa unei amenințări sovietice (Nye, 1992, pp. 113-115). De asemenea, instituționaliștii pot face referire la implicarea Japoniei în instituțiile pentru securitate regională din Asia de Est, mai ales Forumul Regional al ASEAN (ARF). ARF a fost fondat în 1994, pentru discutarea chestiunilor de securitate relevante pentru regiunea Asia de Est (Mak
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
UE și SUA, Japonia și China. Japonia a avut un rol important în stabilirea ARF. Obiectivele "diplomației preventive" ale instituției sunt modeste, și ARF este criticat pentru că este vulnerabil, mai ales față de China (Segal, 1998, p. 325). Cu toate acestea, instituționaliștii au putut afirma că sprijinul Japoniei față de ARF arată că angajamentele ei generale îi temperează reacția față de tensiunile emergente din Asia de Est. Astfel de afirmații sunt sprijinite de implicarea Japoniei în instituțiile europene pentru securitate regională, prin dobândirea statutului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
considerabilă de a revizui interpretarea dominantă a Articolului 9 din constituție, care limitează implicarea SDF în conflicte peste hotare, iar acest fapt se reflectă în implicarea sa non-militară în conflictul din Golf și în poziția în raport cu OMP ale Națiunilor Unite. Instituționaliștii își pot completa afirmațiile cu dovezi ce decurg din strategiile economice ale Japoniei după 1989. În acest caz, o importanță aparte o are faptul că Japonia s-a folosit de instituțiile economice internaționale. La nivel global, Japonia a continuat să
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
precum GATT/ OMC, G7 și OECD (Hook ș.a., 2001, pp. 331-338). Inoguchi afirmă că rolul Japoniei în transferurile comerciale, monetare și tehnologice internaționale este în esență unul de "sprijin" (Inoguchi, 1993, pp. 58-62). Această afirmație este în acord cu enunțurile instituționaliste, potrivit cărora prezența instituțiilor internaționale poate facilita cooperarea internațională. Astfel de afirmații pot fi extinse prin examinarea rolului recent al Japoniei în instituțiile economice regionale din Asia de Est, mai ales implicarea ei în Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC). Creată în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Asia-Europa (ASEM) s-a creat din cauza excluderii UE din APEC. Participarea Japoniei la ASEM încă de la început reprezintă un indiciu general al angajamentului Japoniei față de multilateralismul economic (Hook ș.a., 2001, pp. 250-252). Astfel de evoluții susțin și mai mult afirmațiile instituționaliștilor potrivit cărora integrarea Japoniei în economia globală o încurajează să adopte o funcție de "stat comercial" în sistemul internațional. În final, instituționaliștii pot să ofere o interpretare a politicilor de investiții și de asistență ale Japoniei. Inada afirmă că analizele politice
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
al angajamentului Japoniei față de multilateralismul economic (Hook ș.a., 2001, pp. 250-252). Astfel de evoluții susțin și mai mult afirmațiile instituționaliștilor potrivit cărora integrarea Japoniei în economia globală o încurajează să adopte o funcție de "stat comercial" în sistemul internațional. În final, instituționaliștii pot să ofere o interpretare a politicilor de investiții și de asistență ale Japoniei. Inada afirmă că analizele politice nu sunt singurul factor din spatele acordării de ajutor. Dorința Japoniei de a menține bune relații cu țara în cauză și de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încercat să afirme că semnificația disputelor dintre SUA și Japonia din timpul crizei financiare est-asiatice nu a fost mare, nici pentru viitorul cooperării financiare din zonă, și nici pentru alianța de securitate dintre SUA și Japonia (Holt-Dwyer, 2000). Din perspectivă instituționalistă, aceste evoluții ar putea veni în sprijinul opiniei potrivit căreia Japonia reacționează la stimulentele tot mai mari de a coopera la nivel internațional în chestiuni economice. În general, există dovezi semnificative că utilizarea instituțiilor internaționale de către Japonia reflectă variația interdependenței
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se folosește mai puțin de instituții, dar totuși suficient. Într-adevăr, sub aspecte importante, explicația oferită de instituționalism este mai convingătoare decât cea oferită de modelul neorealist. În timp ce neorealismul poate evidenția semne ale tensiunilor din relația Japoniei cu alte puteri, instituționaliștii pot să afirme că angajamentul ei față de instituțiile internaționale globale pare să rămână puternic, având în vedere comportamentul japonez după Războiul Rece. Liberalism 1: variația internă Liberalismul prevede că variația culturală și instituțională internă va fi încorporată în dinamica manifestată
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Japoniei în perioada post-Război Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul și instituționalismul. Există semnale că strategiile Japoniei după Războiul Rece îi influențează politica externă într-un mod ce prezintă anomalii atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele instituționaliste. Heginbotham și Samuels notează că faptul că Japonia nu s-a remilitarizat este problematic pentru neorealism. Așa cum indică NDPO, "există puține dovezi că planificatorii japonezi se gândesc cu adevărat la o strategie de apărare independentă de forțele SUA" (Heginbotham și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dovedit a fi lipsit de conținut (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 195). Un astfel de comportament contrazice puternic esența predicțiilor neorealiste despre comportamentul Japoniei în sistemul internațional după Războiul Rece. Diplomația economică a Japoniei ridică probleme la fel de semnificative pentru predicțiile instituționaliste. Afirmațiile instituționaliste trec cu vederea relațiile economice dificile ale Japoniei cu statele industrializate, precum și semnificația gaitsu. După cum s-a menționat, acest fapt este vizibil în relațiile comerciale ale Japoniei cu Occidentul în anii 1990. Situația s-a agravat în timpul crizei
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fi lipsit de conținut (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 195). Un astfel de comportament contrazice puternic esența predicțiilor neorealiste despre comportamentul Japoniei în sistemul internațional după Războiul Rece. Diplomația economică a Japoniei ridică probleme la fel de semnificative pentru predicțiile instituționaliste. Afirmațiile instituționaliste trec cu vederea relațiile economice dificile ale Japoniei cu statele industrializate, precum și semnificația gaitsu. După cum s-a menționat, acest fapt este vizibil în relațiile comerciale ale Japoniei cu Occidentul în anii 1990. Situația s-a agravat în timpul crizei financiare est-asiatice
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale Japoniei cu Occidentul în anii 1990. Situația s-a agravat în timpul crizei financiare est-asiatice, când presiunile externe dinspre SUA au cauzat critici vehemente, înainte ca Japonia să cedeze în favoarea reformei. Acest tipar nu caracterizează relația de cooperare anticipată de instituționaliști. De asemenea, argumentele instituționaliste au de suferit din cauza limitării provocate de faptul că strategiile de ajutor și investiții ale Japoniei sunt puternic bilaterale și orientate în favoarea intereselor mediului de afaceri japonez. Într-adevăr, gradul de politizare a investițiilor Japoniei prin
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în anii 1990. Situația s-a agravat în timpul crizei financiare est-asiatice, când presiunile externe dinspre SUA au cauzat critici vehemente, înainte ca Japonia să cedeze în favoarea reformei. Acest tipar nu caracterizează relația de cooperare anticipată de instituționaliști. De asemenea, argumentele instituționaliste au de suferit din cauza limitării provocate de faptul că strategiile de ajutor și investiții ale Japoniei sunt puternic bilaterale și orientate în favoarea intereselor mediului de afaceri japonez. Într-adevăr, gradul de politizare a investițiilor Japoniei prin ADB este atât de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Wan rămâne neconvingătoare pentru că felul în care Japonia se folosește de ADB este distinct în comparație cu felul în care se folosește de alte bănci multilaterale de dezvoltare regionale și globale (Yasutomo, 1993). Cu toate acestea, explicația lui Wan identifică limitările descrierii instituționaliste a strategiilor economice japoneze în Asia de Est, evidențiind preferințele particulare ale Japoniei în domeniul politicilor investiționale. Heginbotham și Samuels au elaborat o caracterizare a orientării strategice a Japoniei prin care explică anomaliile întâmpinate de neorealism și instituționalism. Autorii afirmă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
structuri industriale foarte diferite, iar astfel, dintr-o perspectivă realistă mercantilă, ele pot dezvolta o relație complementară. De asemenea, realismul mercantil explică de ce există anomalii în utilizarea deciziei Japoniei de a nu se remilitariza pentru interpretarea strategiilor ei în termeni instituționaliști. Conceptul de realism mercantil și instituționalismul au în comun predicția că statele acordă cea mai mare prioritate intereselor economice. În acest sens, cele două perspective prevăd că Japonia va adopta o reacție în primul rând non-militară față de sfârșitul Războiului Rece
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
va adopta o reacție în primul rând non-militară față de sfârșitul Războiului Rece. Totuși, instituționalismul nu poate explica modul în care Japonia este preocupată de urmărirea unei strategii non-militare. Relațiile economice japoneze cu statele asiatice nu se potrivesc cu predicțiile modelului instituționalist, pentru că ele sunt foarte politizate. Totuși, tocmai astfel de tendințe se potrivesc foarte bine în cazul unei strategii realiste mercantile. Tendința ca Japonia să întrețină bune relații economice cu vecinii asiatici, în timp ce relațiile cu puterile occidentale continuă să prezinte probleme
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și economice ce au loc în Japonia subminează fundamentul strategiei Yoshida, care presupune că pasivitatea politică și naționalismul economic pot fi urmărite simultan. Acești piloni ai politicii externe japoneze sunt subminați și cel puțin unul dintre ei trebuie să cedeze. Instituționaliștii ar putea interpreta schimbările ce au loc în Japonia drept dovezi că țara este împinsă în direcția unei strategii de putere civilă. Aceasta ar presupune ajustări politice și economice interne semnificative. Țara trebuie "să se transforme într-un tip complet
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să reacționeze la presiunile internaționale de a juca un rol politic mai amplu în lume, fără să se remilitarizeze în același timp, fapt ce ar amplifica temerile partenerilor săi asiatici. De asemenea, aceasta ar însemna o abatere de la naționalismul economic. Instituționaliștii ar putea afirma că dificultățile economice ale Japoniei sugerează că nu își mai poate menține poziția de putere economică globală concomitent cu menținerea economiei interne cu organizare în keiretsu. De asemenea, instituționaliștii au identificat un grup semnificativ de susținători ai
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aceasta ar însemna o abatere de la naționalismul economic. Instituționaliștii ar putea afirma că dificultățile economice ale Japoniei sugerează că nu își mai poate menține poziția de putere economică globală concomitent cu menținerea economiei interne cu organizare în keiretsu. De asemenea, instituționaliștii au identificat un grup semnificativ de susținători ai vocației de putere civilă în interiorul Japoniei (Nye, 1992, p. 108; Inoguchi și Jain, 1997, pp. 3-4; vezi și Tadokoro, 1994, p. 1013). Totuși, interpretarea instituționalistă a schimbărilor interne din Japonia întâmpină o
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]