1,286 matches
-
unui atac pervers prilejuit de o banală analiză. Situația permitea Însă o răfuială cu autoritatea instituantă, cu fondatorii care nu puteau fi Înlăturați decât printr-un linșaj colectiv simbolic și o culpabilizare, sub aparențe democratice, a majorității. Provocatorul chema la insurecție contra unei construcții, invocând ideea de inovare, democrație, fibra sindicalăă În numele unei ideologii egalitariste, membrii erau invitați, Într-o atmosferă de atac emoțional, printr-o mișcare violentă și neașteptată, să se solidarizeze cu uzurpatorii; 2. umilirea altuia, ca tentativă de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sertar (1925-1965), pref. Mihail Petroveanu, București, 1966; Prozopoeme, pref. Laurențiu Ulici, București, 1971; Născut în ’02, București, 1973; Culoarea timpului, pref. Mihai Gafița, București, 1977. Ediții: [Urmuz], Urmuz, București, 1930, Pagini bizare, București, 1970; Tristan Tzara, Primele poeme, urmate de Insurecția de la Zürich, București, 1934; ed. București, 1971, Suprarealismul și epoca de după război, tr. edit., București, 1947; Ion Călugăru, Casa șoarecilor, București, 1958; Ilarie Voronca, Poeme, tr. edit., pref. Eugen Simion, București, 1961, Poeme alese, I-II, tr. și pref. edit
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
totodată, acționează în spiritul respectului față de propria sa demnitate, respingând încercarea răufăcătorului de a face din el o unealtă a răului. Tocmai pe această linie își desfășoară Vuillemin argumentația împotriva condamnării morale necondiționate a minciunii. El afirmă că dreptul la insurecție împotriva unei guvernări opresive, dreptul la autoapărare în fața agresiunii și dreptul de a minți în situații excepționale au aceeași structură logică. În toate aceste cazuri, survine un conflict între două obligații morale, un conflict care va putea fi arbitrat de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Elena Alexandrescu, pictoriță, care, împreună cu soțul și cu fiul ei, sprijinea Rezistența franceză. În cadrul Asociației au activat cunoscute personalități feminine, ca Maria Ventura, Elvira Popescu, Elena Văcărescu, Lola Bobescu, Maria Lascăr, dr. Maria Banu, Maria Vlădescu, Lucia Partenie ș.a. În timpul insurecției pariziene (august 1944), Maria Banu, alături de un grup de medici români, a lucrat la postul de prim-ajutor, instituit în Cartierul Latin, pentru îngrijirea răniților. Drept recunoștință pentru eforturile sale, a fost decorată cu Medalia Rezistenței 2. În anii de după
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Dominique, Rose Soru, Suzanne Favier-Ionescu, Veturia Torneanu, dr. Marie-Rose Destaing și altele. Președintă a fost aleasă Elena Vaschide, văduva marelui savant Nicolae Vaschide, succesorul lui Bergson la College de France. După cum am mai amintit, ea a fost arestată. Eliberată de insurecție din închisoare, bolnavă, a fost înlocuită, la conducerea asociației de către pictorița Elena Alexandrescu, care în ilegalitate făcuse parte dintr-o organizație franceză de rezistență, împreună cu soțul și fiul ei. După eliberarea Franței, președinta de onoare a fost aleasă scriitoarea Elena
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a celorlalte organizații grupate în F.N.R. Româncele au desfășurat o susținută activitate de solidaritate și propagandă atât în cadrul Uniunii femeilor franceze (președintă Eugénie Cotton), cât și în colonia română. Luam parte activă și la difuzarea ziarului „La Roumanie Libre”. La insurecția din Paris din august 1944, întregul grup de medici români a făcut parte din Miliția patriotică a Cartierului Latin. Ei au luat parte la luptele de eliberare în diverse puncte de prim-ajutor. Astfel, împreună cu Marie-Rose am lucrat la postul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
români care participaseră la Rezistență au fost prigoniți și până la urmă expulzați din Franța. Printre medicii expulzați atunci eram și eu (deși decorată cu Medalia Rezistenței la propunerea organizației Comité Médical de la Résistance) și dr. Andrei Herșcovici (rănit în zilele insurecției pariziene, în luptele din al V-lea arondisment), alături de alți compatrioți ca Elena Alexandrescu, Petre Alexandrescu, dr. Partenie Lucia, Coteanu, Arapu, Holescu. Au urmat apoi alte arestări și expulzări, printre care a lui Ilie Dumitru, I. Soru, N. Marinescu și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
al Premiului Nobel pentru literatură, declara la 9 iunie 2003, În Libération, Într-o conversație cu Jean Paul Tiboda: „Există un lucru care nu e Înțeles de Europa de Vest: frica tradițională de expansiunea rusă. Eu vin dintr-o regiune, Lituania, unde insurecția din 1863 Împotriva Rusiei a fost mai puternică decât În Polonia Însăși. Au fost deportate sate Întregi. Când am revenit aproape de locul meu de naștere, am văzut o mare câmpie goală pe care populația o numea Kazahstan. Existaseră acolo trei
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
meditației, și de a purcede la acțiune. Or, Iuda riscă marele pariu: să-l pună pe Isus În fața unei decizii radicale. Strategia pare simplă. Iuda Îl va da pe Isus pe mâna preoților, silindu-l În felul acesta să stârnească insurecția mult așteptată. Din păcate, pariul s-a dovedit greșit. Departe de a stârni și conduce o insurecție armată, Isus se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianimului Învățătorului: una spirituală, În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În fața unei decizii radicale. Strategia pare simplă. Iuda Îl va da pe Isus pe mâna preoților, silindu-l În felul acesta să stârnească insurecția mult așteptată. Din păcate, pariul s-a dovedit greșit. Departe de a stârni și conduce o insurecție armată, Isus se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianimului Învățătorului: una spirituală, În nici un caz politică. Dar e prea târziu. Sinuciderea rimează, pentru De Quincey, nu doar cu mărturisirea și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de viermi de mătase ai ei, sensibili la emoțiile umane, se opriră din țesutul gogoșilor. Mijind ochii În lumina slabă, bunica mea se uită În jos și-și văzu pieptul bluzei fluturând vizibil. Și, În acea clipă, luând aminte la insurecția dinăuntrul ei, Desdemona deveni ceea ce avea să rămână tot restul vieții: o ființă bolnavă, prizonieră Într-un corp sănătos. Cu toate acestea, neîncrezătoare În propria sa rezistență, În ciuda inimii care deja se potolea, ieși din crescătoria de viermi de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care, în mai puțin de zece minute, a devenit incredibil de agitată. Atunci mi-am dat seama! Mai era o dovadă a ceea ce se întâmplase. Martorii. Iar martorii erau chiar colegii mei și eu. Eu. Eu eram cel responsabil de insurecția de ieri și tot eu aveam să suport cele mai multe pedepse. Pentru faptele mele eram responsabil și îmi acceptam soarta, dar colegii mei nu trebuiau pedepsiți. Ei au fost cei manipulați. Ei nu aveau nici o vină. Guvernul îi va reduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gravidă. Nu suport microfonul ăla, mormăi ea. Poate cineva să-i spună să-l dea mai Încet sau chiar să ne ofere câteva momente de liniște În loc să tot dea din gură? Lulu continuă: — Povestea e așa. Tribul Kachin face des insurecție Împotriva guvernului, guvernului militar. Și alte triburi din Myanmar fac la fel, nu toate, doar câteva. Tribul Karen cred că face asta. Așa că, dacă asta se Întâmplă, guvernul din Myanmar trebuie să oprească insurecția. Război civil mic până e iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e așa. Tribul Kachin face des insurecție Împotriva guvernului, guvernului militar. Și alte triburi din Myanmar fac la fel, nu toate, doar câteva. Tribul Karen cred că face asta. Așa că, dacă asta se Întâmplă, guvernul din Myanmar trebuie să oprească insurecția. Război civil mic până e iar liniște. La noi nu, aici nu avem probleme. Guvernul nostru nu este militar. China e socialistă, foarte iubitoare de pace, toate triburi, minoritățile sunt bine-venite să trăiască așa cum vor, dar și ca un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a fost motivul pentru care nu a mai hoinărit peste tot iscând larma obișnuită? Nu că i-ar deranja puțină larmă- copiii fac asta tot timpul -, dar nu trebuie să se meargă până la revoltă. Nu trebuie să se ajungă la insurecție, violență și lipsă de respect generalizată față de conducători. La urma urmelor, nici un guvern nu poate tolera așa ceva. Un guvern bun trebuie să-și Îndrume poporul, uneori cu blândețe, alteori cu strictețe, așa cum fac și părinții. Poate permite anumite libertăți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mișcarea se îndrepta ,,contra Regelui, contra lui Beresford și contra funcționarilor publici". În 1820 izbucnește o in-surecție militară la Porto care cere înlocuirea Guvernului numit de Rege și izgonirea lui Beresford. Este cel dintâi semnal al unei ne-sfîrșite serii de insurecții, pronunciamente, revoluții, contrarevoluții, - cele mai multe făcute de armată sau împotriva armatei. Regele Joîo VI e silit să se întoarcă în patrie în 1821, după o absență de 14 ani. În Brazilia, lasă regent pe fiul său mai mare, Don Pedro, tânăr
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fost "entiérement leur ouvrage" (Oliveila Lima). Cu pierderea Braziliei, imperiul colonial portughez suferă cea mai grea lovitură din istoria sa. Și este cel puțin ciudat că această lovitură i-a fost dată chiar de către Prințul moștenitor... Câteva luni după insurecția de la Porto, garnizoana militară a Lisabonei aderă la revoluție. Se alcătuiește o Juntă a Guvernului provizoriu, care administrează în numele Regelui și elaborează, în același timp, o Constituție după modelul francez și spaniol. Puțin timp înainte de îmbarcarea sa, cedând stăruințelor Principelui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
față de uneltirile și reformele întocmite la centru, dar nici nu participa la ele și nu se solidariza cu crimele și intoleranța pe care se întemeiau. Marea masă populară însă, era greu de dezrădăcinat într-o generație, iar orice șef de insurecție antirevoluționară, orice iluminat sau orice erou o câștiga cu ușurință. Asemenea șefi ai antirevoluției n-au întîrziat să apară. La 23 februarie 1823, câteva luni după ce Regele Joîo VI jurase din nou credință Constituției la Lisabona, izbucnește, în Nordul țării
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o lovitură de stat, ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a masonilor". În aceeași zi, Infantele dă o proclamație către Portughezi: "Sau murim în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Don Pedro - cam 6000 de oameni - debarcă și ocupă orașul Porto. Nordul Portugaliei, și îndeosebi Porto, a jucat un rol de frunte în istoria națională. Toate revoluțiile - și bune și rele - au început aici. Porto a fost un centru de insurecție permanentă. Generalii lui Don Pedro își aleseseră bine punctul de plecare. Dar ocuparea orașului Porto nu aduce după sine revoluția pe care o așteptaseră Don Pedro și partizanii săi. Nimeni nu se mișcă. În toată țară domnește liniștea iar Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Maria II a domnit destul de mult, din 1834 până în 1853, deși a murit tânără (născută în 1819, avea în 1853 doar treizeci și patru de ani). A domnit chemând pe rând la guvernare pe șefii liberalismului: Palmela, Saldahna, Terceira, Costa Cabral. Dar insurecțiile și rebeliunile se țin lanț. Sunt mișcări revoluționare ale căror cauze și motive nu sunt întotdeauna ușor de descifrat. "Revoluția din septembrie", bunăoară, avea ca scop înlocuirea Cartei Constituționale din 1826 cu Constituția din 1828. "Benemzada" a dus la putere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a Franței. Trupele străine și escadra engleză reintră în activitate. Prin convenția de la Gramido (29 iunie 1847), cele două partide în luptă se împacă. Dar în 1851 izbucnește o nouă revoluție, de astă dată sub șefia lui Saldahna. Toate aceste insurecții, rebeliuni și lovituri de stat urmăreau fie înlocuirea Constituției, fie modificarea, fie abrogarea ei. Constituția, dăruită de Joîo VI, a rămas mărul discordiei. Unii o voiau sub forma ei inițială, alții sub forma de la 1828, alții cereau să se adauge
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
inițială, alții sub forma de la 1828, alții cereau să se adauge noi articole (varianta 1832), alții, în sfârșit, voiau s-o îndepărteze, pur și simplu. Textul Constituției portugheze s-a modificat, de altfel, cu generozitate. Fiecare nou guvern revoluționar, fiecare insurecție, fiecare lovitură de stat aducea cu sine și o modificare a Constituției. Unii oameni politici cer, în 1852, să se modifice Constituția, pentru "a pacifica familia portugheză". Iar istoricul Alfredo Pimenta scrie: "Niciodată, până la 1820, familia portugheză n-a avut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sub aparența de stabilitate a regimului demo-liberal, se desăvârșește acțiunea de dezagregare a societății portugheze. Don Luiz e un rege artist; cântă din vioară, traduce pe Shakespeare. "Cam atâta îi îngăduia Constituția", adnotează cu amar un istoric. Mișcările subversive și insurecțiile se continuă și sub el, în același ritm. E foarte greu de înțeles întotdeauna cauza acestor mișcări. Sunt oameni care protestează împotriva stării de lucruri și protestează folosindu-se uneori de pretexte ridicole. Totul dovedește însă că echilibrul e numai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute; revoluția și republica li se datoresc, în bună parte, lor. Republicanii au încercat să-și pună programul în aplicare chiar în timpul crizei ultimatumului. La Porto, centrul insurecției permanente, un grup revoluționar declară instaurarea republicii. Aventura durează numai câteva ceasuri, înfrîntă de armată. O parte din conspiratorii din Nord trec granița. Lovitura fusese atât de prost înscenată, încît majoritatea republicanilor se desolidarizează de insurecție. Joîo Chagas continuă însă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]