243 matches
-
metafizicii: determinarea rolului voinței în gândire. Wundt a debutat ca profesor de filosofie și nu a putut să uite cauzele teoretice și metafizice ale inițiativelor sale. Acest fapt nu l-a împiedicat să fie un foarte sever critic al tendințelor intelectualiste. A făcut-o cu noul său statut de psiholog, arătând că a dobândit în laborator măsura obiectivă a manifestării fenomenele psihice senzoriale, de voință, de afectivitate. Într-adevăr, alături de problematica metafizică a senzațiilor, a emoției și voinței, pe masa lui
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
memoria consemnată a uneia singure din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște) așa de frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis". Este emoționantă și în totul admirabilă atitudinea față de un alt poet, contemporan lui, atitudine atît de rar întîlnită în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
stâncă-n jos, / Fâlfâie că steaguri de izbândă (germ.)] Figurația e mai abstractă decât intuiția simbolică mai naivă că alegoria. A o confundă cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualista că poezie parnasiana. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de frecvent în Philippide, se acoperă de precedentul indiscutabil al lui Novalis 52. Interesant ni se pare și faptul că tropul "figurației" barbiene se suprapune, am zice aproape perfect, cu principiul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
James au fost expuse în mod mai sistematic de Lubbock, "punctul de vedere" s-a bucurat de multă atenție. Stratul "calităților metafizice" îi permite lui Ingarden să reintroducă probleme legate de "sensul filozofic" al operelor literare, fără riscul obișnuitelor erori intelectualiste. 203 Este util să ilustrăm această concepție cu ajutorul situației analoge pe care o găsim în lingvistică. Lingviști ca Ferdinand de Saussure și ca cei din Cercul lingvistic de la Fraga fac o distincție clară între langue și parole *13, între sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
au generat entuziasm pentru școală și au fost interfața între Ministerul Instrucțiunii și doleanțele comunității 33. Totuși, nu poate fi trecut cu vederea faptul că și aceste comitete au sprijinit în special școlile secundare teoretice, în detrimentul învățământului aplicat, alimentând tendința intelectualistă a educației interbelice. Mai mult, taxele ridicate impuse au determinat, într-o anumită măsură, comercializarea învățământului, punând sub semnul întrebării accesul la educație pe baze meritocratice. Problema deficiențelor claselor extrabugetare întreținute de părinți a fost ridicată și în teritoriu. De
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
intelectualismul" a fost alimentat de politica școlară, atât prin procedeele de selecție a elevilor, orientate mai ales spre dezvoltarea intelectuală a tinerilor și mai puțin spre capacitățile lor totale, dar și prin accentul pus pe cultura generală concepută în mod intelectualist, în sensul formării de "oameni ai cărții", și mai puțin "oameni de acțiune"59. Critica emisă de Bârsănescu indica, de fapt, contrariul efectelor pe care organizarea liberală a învățământului secundar interbelic ar fi trebuit să le producă: liceul nu orienta
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
acțiune"59. Critica emisă de Bârsănescu indica, de fapt, contrariul efectelor pe care organizarea liberală a învățământului secundar interbelic ar fi trebuit să le producă: liceul nu orienta absolvenții spre societate, ci era conceput într-un sens eminamente individualist. Dezvoltarea intelectualistă pe care se axase învățământul secundar dinainte de război se menținea deci și în noua concepție, deși adaptarea învățământului la noile realități fusese una dintre coordonatele reformei. În ipostaza de creator de idei și valori culturale, intelectualul interbelic român devenise exponent
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
E. Lovinescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu (ca să nu mai punem la socoteală valorile de plan secundă, dovedind toți "o înzestrare ce depășește cerințele obișnuite ale breslei." Autorul stabilește apoi notele definitorii ale poetului intelectualist, de tăietură clasică, stăruind asupra lui Vladimir Streinu, ale cărui scrieri reliefează "un critic și un eseist de înaltă distincție, cu vederi ferme și chibzuite, erudit și subtil în analize, convingător, de cele mai multe ori, în teoretizări și artist în expresie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
se simt „la ei―, din punctul lor de vedere. Folosirea unor forme organice indică lipsa simetriei În percepția spațiului de către copii; un fenomen natural, generat de esența calităților spațiale În relația cu factorii emoționali, copiii neputând fi acuzați de poziții „intelectualiste―. Tocmai faptul că realizarea acestor forme se produce instinctiv, dă valoare rezultatului. Un alt element foarte interesant este apariția unei intenții de structurare a spațiului, de diferențiere spațiotemporală și, implicit, de conexiune spațială. Cele două celule spațiale din acest experiment
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
se întâmpla cu poporul român, reacționând doar la încălcări ale prerogativelor ei specifice de grup (scrisoarea celor șapte și a celor optsprezece), nefiind interesată de a acționa pragmatic și eficace, de a combate dictatura, cât de «o dizidență de tip intelectualistă, «de demonstrații intelectualeă, de «un scenariu al dizidenței pseudo-savanteă. în analiza retrospectivă a acestui fenomen va fi greu de stabilit «cât era vorba de orgoliuă și câți dintre dizidenții intelectuali au fost interesați să dea o utilitate socială gestului lor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dezvoltată, să se regăsească într-un partid modern: citadin, decis prodemocratic și proeuropean, cu o concepție socială și economică eliberată de orice stângisme. Nu de centru stânga, ci de centru dreapta. Sau, pur și simplu de centru. Trecerea de la iluziile intelectualiste ideologice la realități se va putea produce de abia atunci. Utopie? Vizionarism istoric pașoptist integral? Sau reverie, totuși, în sensul istoriei căreia i se opune din răsputeri și cu multă eficacitate, deocamdată s-o recunoaștem, clasa nomenclaturistă de la putere? Oricât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
675. Blaga se va angaja și el în explorarea unor căi alternative în raport cu raționalismul clasic, prin recurs la mit, metaforă și paradox. Însă, nu va urma calea iraționalismului intuiționist. Gândirea antinomică pe care el o va promova rămâne în cadre intelectualiste și raționaliste, însă ale unui nou tip de raționalism, unul "mai elaborat și mai nuanțat decât cel, mai curând grosier, care ne-a fost lăsat moștenire de către ultimele secole"676, un raționalism care convertește negativul, care integrează iraționalul, știind "că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Pipoș și Petru Span s-au dovedit a fi continuatori ai liniei herbartiene în pedagogie și educație, opțiune deschisă de I. Popescu și V. Petri. MIȘCAREA PEDAGOGICĂ A ,,EDUCAȚIEI NOI” Învățământul european de la sfârșitul secolului XIX dobândise un proeminent caracter intelectualist, rigid și autoritarist. Influența concepției lui Herbart cu privire la principiile și conținuturile învățării devenise atât de acerbă, încât cu greu se puteau opera schimbări esențiale în domeniul instrucției și educației. Primele modificări semnificative în structura pedagogiei tradiționale se produc la finele
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
n-a fost un fapt accidental, ci constituia un dublu răspuns oferit școlii din epocă: un act de protest contra sistemului de educație cu disciplină rigidă specific învățământului herbartian, iar pe de altă parte un răspuns contra școlii de tip intelectualist și învățământului livresc, influențate și acestea de pedagogia herbartiană. „Educația nouă”, curent de gândire și practică pedagogică, a avut ca reprezentanți de seamă pe Ellen Key (cea care anticipa că secolul XX va fi secolul copilului), E. Claparède, O. Decroly
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și desfășurat încât să pornească de la înclinațiile și interesele elevilor, adică să aibă o fundamentare psihologică, astfel încât să se ajungă la emanciparea forțelor lor spirituale, interne, punându-se accentul pe latura formativă, în detrimentul celei informative. Ca atare, pedagogul critică caracterul intelectualist al învățământului herbartian și pledează pentru un învățământ centrat pe activismul elevilor. În sprijinul acestei idei, Ferrière evidențiază valențele unui astfel de învățământ conexat de muncă, de viața reală, care să le ofere copiilor cel mai eficace mijloc de pregătire
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în spațiul românesc pe Vladimir Ghidionescu. Pedagogia experimentală propunea ca noutate recomandarea de a se întemeia educația și învățământul pe o psihologie integrală, în care accentul urma să se focalizeze pe voință, respingându-se astfel concentrarea pe psihologia filosofică și intelectualistă, așa cum o promovase Herbart. A doua variantă interbelică, școala activă, a fost reprezentată în mod special prin concepția ,,centrelor de interes” a lui O. Decroly. În spiritul acestei concepții a fost elaborat și adoptat un proiect de programă analitică pentru
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
etapă a vieții, Berger sublinia necesitatea menținerii acestuia la curent cu diferitele mutații care apar în specialitatea sau în profesia sa. Educația permanentă presupune nu doar o continuă împrospătare a cunoștințelor din domeniul de activitate, ci și menținerea unei prospecțiuni intelectualiste asupra dorinței de a crea ceva nou, ceva original. În această ordine de idei, Berger insistă asupra necesității ca în școala contemporană educația să devanseze instruirea. Procesul educativ actual ar trebui să cultive însușiri specifice creativității și originalității, fără să
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
organizare a mișcării socialiste de tineret și studențești. Acest lucru îl afirmă chiar fostul președinte în cartea amintită. O altă problemă, considerată controversată, din biografia lui Ion Iliescu, ar fi sancționarea sa de către Nicolae Ceaușescu, după 1974, învinuit de ”deviaționism intelectualist” Nu cred, că acesta este adevărul referitor la așa numita ”reeducare” cum o numește fostul președinte al României. Nu cumva, Nicolae Ceaușescu a umblat mai bine la fișa de cadre a lui Ion Iliescu și s-a convins de originea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sub aspect didactic se realiza în fapt o uniformitate, acceptîndu-se, mai ales, teoria herbartiană a instrucției. Chiar acolo unde se prețuia intuiția de tip pestalozzian și conversația euristică, susținute cu atîta entuziasm de Diesterweg, învățămîntul avea prin excelență un caracter intelectualist și autoritar. Către sfîrșitul secolului însă, se manifestă o puternică reacție față de acest sistem de instrucție, în diverse țări apar așa-numitele școli noi școli internat, care utilizau procedee didactice mai atractive, mai variate, care îngăduiau copiilor să vină mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
contact mai de durată cu natura, că urmărea nu numai cultivarea inteligenței, ci și a afectivității, a voinței (curaj, îndemînare, promptitudine în luarea deciziilor) (6, pp. 996-997). Toate acestea constituiau încă o formă de manifestare a reacției epocii față de caracterul intelectualist al școlii tradiționale. 1.4. Constituirea unei științe despre copil "paidologia" Pedagogia secolului al XIX-lea a urmărit cu precădere problemele educației școlare, punînd accentul pe relevarea scopului educației și a mijloacelor corespunzătoare realizării acestuia. Practica școlară însă mai ales
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
permis afirmarea speciei umane în planul civilizației. Nu același lucru se poate spune despre evoluția naturii interioare a omului; sub aspect moral nu s-a înfăptuit nici un progres. Cauza acestei evoluții diferențiate se află aprecia Foerster în sistemul educațional defectuos intelectualist și individualist. Școala vremii sale era criticată pentru că punea accentul pe dezvoltarea fizică și intelectuală, urmărind îndeosebi întărirea organismului și dezvoltarea inteligenței. Se neglija însă educarea caracterului, nesocotindu-se faptul că nu e nici o relație pozitivă între gradul de inteligență
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
agricol, nu a crescut însă atît cît ar fi fost necesar pentru economia națională. În deceniul al patrulea au fost formulate numeroase critici la adresa învățămîntului românesc, al celui secundar mai ales, și pentru motivul că acesta, avînd un caracter dominant intelectualist, neglija problemele educației. Tocmai pentru a se imprima o nouă orientare activităților din instituțiile școlare, din 1936, Ministerul Instrucției Publice a devenit Ministerul Educației Naționale. Această schimbare n-a fost însoțită de măsuri eficiente pentru realizarea unui echilibru între instrucție
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
decît prin raportare la valorile culturii, în consecință, nu poate apărea ca reală opoziția dintre individual și social și nu se justifică existența unei pedagogii sociale și a uneia individualiste. Pedagogia culturii tindea să depășească, de asemenea, opoziția dintre pedagogia intelectualistă herbartiană și pedagogia voluntaristă (ca, de pildă, cea a lui W. A. Lay). Prima punea accentul pe receptare, limitînd educația la un proces de predare-asimilare a cunoștințelor; pedagogia voluntaristă face din activitatea elevului momentul central al educației. Fiecare din aceste
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a) receptarea bunurilor culturale; b) trăirea, vibrarea pentru idei; c) creația culturală, ca obiectivare a spiritului subiectiv. Și iată cum, prin asimilarea educației la fenomenul cultural, aceasta își dezvăluie caracterul complex, relevat incomplet pînă atunci de cele două direcții pedagogice (intelectualistă și voluntaristă) și adăugă un aspect nou, "trăirea", "vibrarea" în contact cu valorile culturii. Faptul educației adaugă fiecăruia dintre cele trei momente, proprii actului culturii, noi elemente care țin de cultivarea spiritului subiectiv: a) dezvoltarea, cultivarea capacității de receptare, b
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
situația de a munci. Școala din primele decenii ale secolului era "școala de vorbe" care, reducînd activitatea copilului la scris și citit, îi frîna dezvoltarea. Ca și alți pedagogi de la începutul secolului XX, Mehedinți critica "școala tradițională" pentru caracterul ei intelectualist, pentru faptul că era un produs al epocii dominate de cultul rațiunii și că a promovat ea însăși acest cult. Sistemul de educație din școala vremii sale se întemeia pe falsa identitate dintre a ști și a putea ("ne-a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]