318 matches
-
potrivit loc pentru natură inteligibila este esența subtilă și ușor - mișcătoare, secțiunea supra-lumească (a creației) având multe caracteristici cu strânsă afinitate la natură inteligibila, aici are loc, pe de altă parte prin previziunea Celui Suprem un fel de combinație a inteligibilului cu creația sensibilă, astfel încât în creație nimic nu poate fi pus deoparte (ca fiind fără valoare), după cum spune Apostolul, privat de participarea la Divinitate. Din acest motiv, în natura umana compusă din inteligibil și sensibil, există un amestec cu natura
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Celui Suprem un fel de combinație a inteligibilului cu creația sensibilă, astfel încât în creație nimic nu poate fi pus deoparte (ca fiind fără valoare), după cum spune Apostolul, privat de participarea la Divinitate. Din acest motiv, în natura umana compusă din inteligibil și sensibil, există un amestec cu natura divină, așa cum ne învață cuvântul despre crearea lumii. Pentru că Dumnezeu, se spune, luând țărâna pământului a modelat omul și a insuflat viața în el prin suflarea gurii Sale în ceea ce a fost modelat
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
a infinității duble. Infinitatea aditiva a numerelor concrete, care poate întotdeauna fi sporită, este doar potențială. „Numărul esențial” în lumea inteligibila este cu adevarat infinit, pentru că este lipsit de o limită a „puterii”, fiind în același timp pe deplin realizat (inteligibilul este întru totul real). Mintea conține astfel un numar care este simultan infinit și definit. Viața în lumea inteligibila poate fi, în consecință, descrisă că mișcare care continuă la infinit, si totusi este perpetuu completă (5.8.9.25; 3
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
obținerii titlului de Doctor of Philosophy. În primul text, articulam, la cerere, propria mea viziune epistemologică în ce privește domeniul Științelor comunicării, în al cărui studiu mă angajasem. Textul al doilea constituia o interpretare a propriilor mele teze, astfel încât ele să devină inteligibile publicului meu de atunci: comisia doctorală, alcătuită din cinci membri, trei specialiști pe domeniul Științelor comunicării, unul venind dinspre pop cultura americană și un profesor de filosofie. Cum scriam în alt context 64, acele texte au devenit parte din teza
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care se subînțeleg totuși în lumina contextului gramatical". The Oxford Pocket Dictionary of Current English, Oxford University Press, 2007: "Ellipsis (pl. -ses): omiterea din vorbire sau din scris a unui cuvânt sau a unor cuvinte care sunt superflue ori sunt inteligibile din context; un șir de puncte care indică o astfel de omitere". OQLF, sub Banque de Dépannage Linguistique, s.v. Ellipse: "Elipsa constă în omiterea unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază, fără ca această omisiune să-i modifice sensul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de principiul unei relativități finaliste care admite toate trăsăturile de înaltă exigență axiologică ale normei morale. Mai mult, această relativitate îngăduie în chip esențial apariția opțiunii, corelând în virtutea unui izomorfism reprezentațional al reflexiei conștiente două lumi menite unei simetrii a inteligibilului, unei logice adecvări a conținuturilor lor. Ele gestionează prin această raportare echilibrul care trebuie instituit între conglomeratul tendințelor și fenomenelor interioare și exigențele mediului de inserție care includ tot sistemul normativ. Prima dintre ele înglobează tot ce este preambul conștient
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dialecte chineze sînt tot atît de diferite, precum diferitele limbi romanice. Vorbim despre olandeză și germană că despre două limbi separate, deși unele dialecte ale limbii germane sînt foarte apropiate de dialectele pe care le numim olandeză și nu sînt inteligibile pentru vorbitorii altor dialecte, pe care le numim germană. O remarcă standard în cursurile introductive de lingvistică (atribuită lui Max Weinreich) este ca o limbă reprezintă un dialect dotat cu armata și flotă. Este îndoielnic că se poate oferi vreo
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nu va corespunde cu necesitate celui mai eficient proiect"4. Într-o primă instanță, argumentele biologului american par a fi convingătoare. Numai că un virtual inginer divin al ochiului uman ar putea lucra după un alt plan de cât cel inteligibil minții omenești. La fel și realitatea durerii și suferinței, inegal, nedemocratic și "nedrept" distribuite în lume, pot fi înțelese într-un sens spiritual, subtil, inaccesibil științei experimentale și mentalității agnostice, atee sau materialiste. Invocând, asemeni lui Dawkins, doar argumentul "ADN
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în East Anglia, iar moartea lui prematură în noiembrie trecut m-a mâhnit peste măsură. LV. Romanele tale îl ajută pe lector să se descopere și să învețe cum se citește. Ești critic și romancier. Ce părere ai despre revenirea inteligibilului ca prioritate, despre întoarcerea la istorisire și la personaje? DL. Cred că se vede bine în romanele mele că sunt profesor și critic, fiindcă am grijă să ofer lectorului toate informațiile și reperele necesare ca să mă urmărească și să mă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
confortul clasificărilor disjunctive și statice, după ce le va fi asimilat, desigur, beneficiul cognitiv. Ea devine cu atît mai adecvată față de subiectul de care se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
le va fi asimilat, desigur, beneficiul cognitiv. Ea devine cu atît mai adecvată față de subiectul de care se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă, în țesătura lui, ceva din bogăția
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de care se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă, în țesătura lui, ceva din bogăția de nesistematizat a misterului. Or, gîndirea de tip apofatic fie ea tradițională sau modernă se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă, în țesătura lui, ceva din bogăția de nesistematizat a misterului. Or, gîndirea de tip apofatic fie ea tradițională sau modernă se orientează spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu suntem întru totul de acord cu punctele de vedere ale esteticii tradiționale, care își găsea cum putea pârghia metafizică a frumosului. E adevărat că principiul ei, după care atât natura cât și arta revelează deopotrivă invizibilul în vizibil sau inteligibilul în sensibil, e mai aproape de sensul teologic al frumosului. Dar, după cum am observat, inteligibilul acesta conceput ca o idee abstractă și impersonală echivalează cu o ficțiune idealistă, ceea ce e cu totul altceva decât Dumnezeu ca frumusețe absolută și creator al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
își găsea cum putea pârghia metafizică a frumosului. E adevărat că principiul ei, după care atât natura cât și arta revelează deopotrivă invizibilul în vizibil sau inteligibilul în sensibil, e mai aproape de sensul teologic al frumosului. Dar, după cum am observat, inteligibilul acesta conceput ca o idee abstractă și impersonală echivalează cu o ficțiune idealistă, ceea ce e cu totul altceva decât Dumnezeu ca frumusețe absolută și creator al frumuseților din lume. Din concepția esteticii tradiționale, acceptabilă întru totul e ideea că în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este evocarea momentului primordial din facerea lumii. Contemplația estetică a naturii e de ordin sensibil. Dar ce se întâmplă ca s-o putem numi și religioasă totodată? Se întâmplă un proces de deplasare în sus, de convertire a sensibilului în inteligibil sau în spiritual, adică o trecere de la creatură la Creator. Cum nu suntem însă în domeniul filosofici, unde asemenea trecere se face pru eșafodajul raționamentelor logice, ci în domeniul estetic, unde trecerea nu e posibilă decât prin intuiție însoțită de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ridica, prin mijlocirea ci, la contemplația superioară, inteligibilă. „Pentru că suntem făcuți din două părți, alcătuiți din suflet și trup, și pentru că sufletul nostru nu este simplu, ci acoperit ca de un văl, ne este cu neputință să ajungem la cele inteligibile, fără ajutorul celor corporale. Așadar, după cum prin cuvintele, pe care le rostim, auzim cu urechile corpului și înțelegem cele duhovnicești, tot astfel prin contemplarea cu ochii trupului ajungem la contemplarea duhovnicească”(Sf. Ioan Damaschin: Cultul Sfintelor Icoane, tr. D.Fecioru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de cunoaștere. În primul rând sunt enunțate cele cinci simțuri care consideră sunt considerate că realizează legătura dintre materialitate și componenta psihică umană. Ulterior sunt amintite componentele ce țin de natura umană "impulsive" și cele raționale care leagă omul de inteligibile. "Sunt cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul gustul, tactul. Mișcării impulsive în aparține facultatea de a trece de la un loc la altul, de a mișca tot corpul, de a vorbi și de a respira. Acestea sunt în puterea noastră de a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
În acest context s-au dezvoltat diferite modalități de a vedea cunoașterea. Bonaventura identifică "întreita modalitate a teologiei: simbolică, proprie și mistică"136. În cazul analizei simbolice se realizează cunoașterea pornind de la lucruri, în cazul celei proprii reprezintă cunoașterea celor inteligibile, iar cea mistică pornind de la extazul supranatural. Modalitatea simbolică de cunoaștere subliniază faptul că natura este privită ca semne ale divinității. Ființa trebuia cunoscută ca ansamblu în toate părțile ei "ca parte și întreg, ca imperfectă și perfectă în potență
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
iar lucrul se deosebește de formă ca aparentul de real, sau ca interiorul de exterior"32 putem deduce o lume duală alcătuită din sensibil și inteligibil. Forma nu aparține suprafeței naturii, de sensibil, ci de interiorul ei, care aparține de inteligibil. O astfel de interpretare este de neacceptat pentru opera lui Bacon. Trebuie căutată o altă perspectivă. Aceasta o găsim datorită concepției lui asupra naturii. Concepția filosofului englez nu este una substanțialistă, ci mai degrabă una atomistă. În acest caz forma
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
noastre? Putem cunoaște toate lucrurile ce vor fi găsite ca făcând parte din universul cogito-ului cartezian. Nimic din ce depășește acest univers nu intră în sfera adevărului. Până la urmă acest univers este vast, cuprinzând lucrurile sensibile, dar și pe cele inteligibile. În acest univers lucrurile introduse de cogito, adică de percepția "clară și distinctă" a realității, vor duce la adevăr, restul elementelor intrând în zona erorii. Prin meditația a patra au fost introduse în creație două noi elemente, două facultăți prin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
se ocupe de realitățile cele mai depărtate de cogito: lucrurile materiale și, implicit, corpul omenesc și a relațiilor existente între noile elemente și cele vechi. Aducerea acestor structuri în lumina creatoare a cogito-ului este dificilă, deoarece ele sunt depărtate de inteligibil, de lumea gândirii. Pentru a ajunge la acestea trebuie să identificăm acele modalități specifice de operare ale cogito-ului care îl pune în legătură cu res extensa. Cogito-ul, după cum am precizat deja în meditația a doua, nu este simplu. Pentru a juca rolul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Trupul joacă un rol important în cunoaștere. El este suportul mijloacelor prin care se poate ajunge la cunoaștere. Aceasta îi asigură un rol privilegiat în creație: acela de centru al naturii. Aici intervine un element nou ce simbolizează raportul dintre inteligibil și sensibil: natura. Dacă aceasta poartă rolul de argument pentru a accepta elemente noi în sfera cogitatelor, ea mai joacă încă un rol: reglarea raportului dintre exterior și interior. Natura reprezintă, pe de o parte, complexul lucrurilor sensibile legate între
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
oricum merg mână în mână cu recunoașterea pozitivă a realizărilor. Fiecare școală trebuie să-și stabilească singură regulile, formele de recompensă și sancțiune, respectând câteva principii de bază: regulile și așteptările ar trebui să fie clare și ușor de înțeles/inteligibile, să aibă un substrat pozitiv și să ofere oportunități pentru recompense, să reflecte etosul și cultura școlii, să fie corecte și acceptabile pentru profesori, elevi și părinți/tutori, să fie coerente, realizabile și să fie elaborate în urma unei consultări cu
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
formă foarte cunoscută și des repetată, este plictisitoare ; iar o formă complet nouă ar fi neinteligibilă - și este, de fapt, de neconceput. Genul literar reprezintă, ca să spunem așa, o sumă de procedee estetice aflate la dispoziția autorului și care sunt inteligibile pentru cititor. Scriitorul bun se conformează în parte genului așa cum există, și în parte îl lărgește. In generai, marii scriitori sunt rareori inventatori de genuri : Shakespeare și Ra-cine, Molière și Ben Jonson, Dickens și Dostoïevski folosesc genurile create de alți
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]