913 matches
-
account the intențional effects of a (corporate, political or literary) message, the conceptual content is formed, aș Pottier (1992: 224) mentions, of some major event lines (AȘ = the analytical scheme focused on state or evolutive events) and of some enunțiative intențional choices (BAȘ= built analytical schemes) which will permanently accompany and control any statement. Pottier's model of the enunciative trajectory goes beyond the descriptive lexical analysis în order to proceed into a semantics of the predication (SP = the scheme of
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
componenta afectivă și cea operatorie. Acest echilibru se traduce corect prin acțiunea concomitentă a unei autonomii motrice care depinde de posibilitățile: -de dispunere a unei motricități susceptibile de răspunsul eficace și fără reflexie a unei situații de urgență; -de intervenția intențională pentru modificarea unui detaliu a unui automatism deja achiziționat în vederea ameliorării eficacității; -de controlul nivelului de energie pus în joc, în acțiune prin reglarea tonusului și controlul reacțiilor sale emoționale. Acest joc de reguli reiese la această considerație de a
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
așa cum există un Inconștient pulsional, există și un Inconștient spiritual. Acesta din urmă este Supra-Eul (Der unbewusste Gottă. Inconștientul spiritual al omului presupune o relație morală, unică, insesizabilă conștient, cu Dumnezeu. Această relație, deși inconștientă, este totuși, În mod paradoxal, intențională, prin orientarea sa permanentă către supranatural, ca tendință spirituală specifică omului (V. Franklă. Dumnezeu este, În acest caz, un model arhetipal suprem, absolut, rezultat din experiența colectivă a umanității, depozitat În Inconștientul colectiv și la care se face În permanență
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
multe situații. În sensul acesta, G. Lanteri-Laura distinge următoarele semnificații ale pervertirii: aă semnificația medicală, de modificare a unor procese fiziologice (pervertirea apetitului alimentară sau În sfera sexualității (perversiunile sexualeă; bă semnificația morală, privind schimbarea Binelui În Rău, ca act intențional, În cazul individului, sau ca degradare a moravurilor societății, În anumite momente de criză istorică - o tempora, o mores; că semnificația psihologică, privind direcția de manifestare și modul de satisfacere a instinctelor (perversiune instinctualăă sau a caracterului (pervertirea intențiilor, folie
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu el Însuși și obligat să-și evalueze actele comise. Așadar, căința este un proces prin care sufletul se purifică, se vindecă, ridicându-se și recăpătându-și virtuțile pierdute. Ea este primul pas către actul reparator. Reparația este un efort intențional sufletesc și moral. Ea are tot un caracter simbolic ritualizat. Reparația este fie o Întoarcere În timp, fie o Încercare de depășire a timpului, În ambele situații În raport cu momentul comiterii acțiunii de care persoana se simte culpabilizată. Reparația este și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orientarea generală a unei persoane. Integrarea este obiectivă, spune autoarea, referindu-se la acțiunile și interacțiunile practicate de indivizi într-un cadru, sistem sau structură formală/informală care le oferă posibilitatea de a influența și controla deciziile organizaționale. Implicarea este intențională și reflexivă, integrarea este relațională și comportamentală. Deși autoarea optează pentru sfera restrânsă a noțiunii de participare, avem senzația că prin explicațiile furnizate, ea depășește unele dispute sterile referitoare la caracterul individual sau de grup al participării. Se remarcă totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
incompatibilitate generează un conflict. Glasl (1999, apud Bogáthy, 2002, pp. 22-24) arată că în domeniul cognitiv există diverse contradicții logice, diferențe semantice, în cel afectiv, opoziții emoționale sau ambivalența sentimentelor, în domeniul volitiv și în cel comportamental pot exista antagonisme intenționale sau incidente fără ca acestea să fie obligatoriu și conflicte, dar cu posibilitatea de a degenera în conflicte Și în acest caz, distincția operată între anumite forme de incompatibilități și conflicte trebuie privita dintr-o perspectivă practică, acțională. De exemplu, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stresori determină diferite tipuri de reacții. Mai mult, se așteaptă ca ieșirile să fie moderate de unele variabile personale sau situaționale reunite sub „umbrela” proceselor evaluative și decizionale. Se vrea a fi un model complex care ilustrează mai ales paradigma intențională și paradigma tranzacțională a stresului. Marea lui valoare constă în aceea că a generat o multitudine de cercetări menite a stabili mai bine ce anume se „ascunde” sub fiecare variabilă a ciclurilor stresului și, mai ales, de a preciza natura
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Programul psihologilor umaniști s-a constituit și rămâne mai mult decât un antireducționism virulent; el afișează o poziție constructivă ce include: 1) o concepție în care întreaga persoană (sau persoana ca întreg) servește drept model; 2) conștiința aspectelor creative și intenționale ale individului; 3) homeostazia ca element motivant și vector teleologic al întregii vieți umane; 4) obiectivul existenței umane în care individul crede cu tărie; 5) sinele, ca o caracteristică esențială a personalității; 6) accentuarea personalității prin experimentare; 7) prețuirea individului
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a lucrurilor, "exemplul casei". Este ctitorul mereologiei sau știința părții (importanța superioară a părții față de întreg) și a intenționalității ca o caracteristică esențială a conștiinței (orice obiect "mintal" are o intenție). În consecință, trebuie distins actul de conștiință de fenomenul intențional. Noțiunea de aboutness, adică "despre-logia", distinge fenomenul mintal de fenomenul fizic. În timp ce Brentano susține "inexistența intențională", Husserl, idealist transcendental, consideră fenomenologia intenționată drept conștiința obiectului intențional, adică a unui fenomen perceput și existent în realitate. Este apropiat de conceptul spiralogic
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
și a intenționalității ca o caracteristică esențială a conștiinței (orice obiect "mintal" are o intenție). În consecință, trebuie distins actul de conștiință de fenomenul intențional. Noțiunea de aboutness, adică "despre-logia", distinge fenomenul mintal de fenomenul fizic. În timp ce Brentano susține "inexistența intențională", Husserl, idealist transcendental, consideră fenomenologia intenționată drept conștiința obiectului intențional, adică a unui fenomen perceput și existent în realitate. Este apropiat de conceptul spiralogic al dublei spirale "cunoaștere-conștiință". 5 Jean-Paul Charles Aymard Sartre (1905-1980), filosof, dramaturg, scriitor, și politician francez
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
obiect "mintal" are o intenție). În consecință, trebuie distins actul de conștiință de fenomenul intențional. Noțiunea de aboutness, adică "despre-logia", distinge fenomenul mintal de fenomenul fizic. În timp ce Brentano susține "inexistența intențională", Husserl, idealist transcendental, consideră fenomenologia intenționată drept conștiința obiectului intențional, adică a unui fenomen perceput și existent în realitate. Este apropiat de conceptul spiralogic al dublei spirale "cunoaștere-conștiință". 5 Jean-Paul Charles Aymard Sartre (1905-1980), filosof, dramaturg, scriitor, și politician francez. Existențalist prin excelență și fenomenolog. Adept al relațiilor libere exemplificate
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
care putem fundamenta, examina și valida adevăruri" (Sacaliș, 1992). Importantă pentru înțelegerea complexului proces de învățare școlară este luarea în considerare a dublei sale determinări și structuri: individuale și sociale (învățarea socială), elaborate/construite și înnăscute, preexistente, calitative și cantitative, intenționale, raționale și neintenționate, infraraționale, organizate și difuze, latente reproductive și inovative, controlate/monitorizate (în clasă) și slab controlate/monitorizate (acasă), teoretice și practice, motivate epistemologic extrinsec și intrinsec, pozitive, eficace, adaptative și negative, evitante, blocante, irelevante pentru subiectul care învață
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
precum satira menippee, își va decide evoluția tocmai prin parodia acesteia. Departe de a fi organizat și ordonat, romanul latin cuprinde parodii ale aproape tuturor genurilor și stilurilor ("limbajelor", după expresia formaliștilor ruși), ridiculizând, uneori malițios, textul de origine. Ghilimele intenționale nu lipsesc din nici un roman parodic latin; atunci când parodia apare doar secundar, când întâlnim, de pildă, texte lirice cu referent literar specificat, ele sunt anunțate prin vocea naratorială. Când se parodiază episoade epopeice cunoscute, același narator pus pe șotii ne
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o formă parodică, a unor dileme suscitate, în general, de morală și moralitate; în plus, cultiva un umor detașat cu privire la multe din chestiunile literare ale momentului. "Genul se axa pe amalgamul prozei și al versurilor în același text, pe compoziția intențional dezordonată, pe multiplicarea parodiilor și a vervei satirice."138 Simpla idee a amestecului subiectelor și, în imediată succesiune, și a stilurilor/ registrelor de creație părea o nepermisă exploatare a granițelor literaturii până atunci clar și strict delimitate. De aceea și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care pare să treacă dincolo de cadrul dualismului semnalat [între senzație și imagine, ca și între cele două sensuri ale termenului Φαντασία, "a părea" și "a apărea", n.n.] pentru a se înscrie într-o schemă ce ar ține seamă de tendințele intenționale ale existentului. (Moutsoupoulos 22) Falia dintre sensibil și inteligibil se micșorează și mai mult dacă este să ne referim la neoplatonism. Filosofia lui Plotin va căuta să refacă statutul metafizic al imaginii: nu un produs al imaginației, ci un dat
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
manifestul" etc. Fie aceste semne de natură iconică, fie de natura cromatică, imaginea vizuală este o formă de discurs publicitar utilizat în funcție de aspirațiile grupului-țintă și de natura produsului. Semnificarea imaginii în publicitate nu este aleatorie, ci are întotdeauna un caracter intențional (R. Barthes, 1964). Raportul imagine - text lingvistic a suferit numeroase metamorfoze în evoluția speciei, din ultima perioadă. De la formele complexe/ numeroase care puneau monopol asupra mesajului, textul lingvistic a devenit un element subtil ce înnobilează imaginea. Destructurarea lingvistică merge, în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
specificul situației și al ecologiei ca știință a complexității. Ideile lui Morin sunt o sinteză a principalelor discuții cu privire la constituirea conștiinței ecologiste și la apariția noii discipline a eticii mediului. Morin caracterizează conștiința ecologistă prin următoarele elemente componente de tip intențional, în sensul definirii intenționalității ca orientare către ceva8: • Conștiința că mediul înconjurător este un ecosistem, adică o totalitate vie auto-organizată spontan. • Conștiința dependenței independenței noastre, adică a relației fundamentale cu ecosistemul, ceea ce presupune respingerea viziunii asupra lumii ca obiect și
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
o protecție morală a intereselor, dar aceasta trebuie convertită într-un sistem de drepturi și obligații legale, inclusive la nivel internațional. Mai adaug și faptul că oamenii construiesc proiecte pentru viitor, ei se raportează la momente de timp ulterioare, acționează intențional și își fixează anumite scopuri, toate acestea fiind plasate în viitor, înțeles ca o mulțime de posibilități. Ca urmare, în termenii lui Delattre, ignorarea viitorului ar echivala cu un act suicidar, deoarece însăși prezentul ar fi conceput altfel. Fiecare generație
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
obiectele naturale nu mai ține aici. Operele de artă sunt judecate în termenii intenționalității, pe când în cazul naturii nu este necesară o asemenea presupunere, cu excepția cazului în care introducem ipoteza unui Creator. Dar faptul că obiectele naturale nu sunt produse intențional, nu înseamnă că ele nu pot fi apreciate pentru frumusețea lor și că nu putem discuta despre valoarea estetică a obiectelor naturale, așa cum ar fi un peisaj. 260 Mary B. Williams, "Discounting versus maximum sustainable yield", în R. I. Sikora
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Exemple: Veștile bune (declanșator) îl entuziasmează (verb) pe Paul (sediu); George este surprins - enunțul vehiculează un sentiment care înlocuiește sediul emoțional. La nivel discursiv, pragmatic și comunicațional emoțiile fac obiectul unei analize detaliate. În acest sens, se distinge comunicarea emotivă (intențională) de comunicarea emoțională (nonintențională: emoția restructurează discursul), precum și raportul dintre emoțiile cotidiene, de intensitate redusă, și cele complexe. Analiza unui discurs compozit (care transmite emoții) poate fi orientată spre trei scopuri majore: 1) receptarea de tip diagnostic: diagnosticarea emoției se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întreprinse în aceste direcții explică modul în care mărcile emoționale afectează dimensiunea persuasivă a discursului, fără să existe însă niște criterii de evaluare în acest sens. Emoțiile intervin și facilitează procesele de luare a deciziilor. Pentru P. Charaudeau, emoțiile sînt intenționale în măsura în care ele se manifestă la un individ în legătură cu ceea ce acesta își imaginează și se înscriu totodată în problematica reprezentării. Emotivismul lingvistic reprezintă capacitatea de a transmite prin cuvinte elemente de ordin psiho-afectiv, pe lîngă conținuturile conceptuale. Prin procesul de codare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
context și de situație. P. Charaudeau consideră că, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, informația se poate considera ca definind un gen discursiv. Luîndu-se în considerare finalitatea intențională a situației de comunicare (în acest caz, a face cunoscut), identitatea partenerilor schimbului (aici, a celui care oferă informația), natura propunerii (a avea o cunoștință sau o credință) este posibilă definirea discursului informativ ca opunîndu-se, în general, celui propagandistic, științific
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutorii semnalează și alocutorii interpretează natura activității în desfășurare, maniera de înțelegere a conținutului trebuind a fi înțeleasă deopotrivă cu maniera în care fiecare frază se raportează la ceea ce precedă și la ceea ce urmează. Se pune accent astfel pe valoarea intențională și interacțională a fenomenelor prozodice, încît perspectiva comunicațională este utilă în sociolingvistică pentru determinarea unor neînțelegeri interculturale. Studiul prozodiei presupune mai multe chestiuni de ordin teoretic privind natura semiotică a mărcilor prozodice (semne, semnale, indici, simptome, iconuri, motivări sau convenții
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensul că orice conceptualizare a oricărui tip de fapt social nu este posibilă decât prin limbaj iar limbajul la rândul său, În dimensiunea referențială mai ales, este determinat În profunzime de intenționalitatea actelor psihice În general. Prin urmare, limbajul determinat intențional decupează conceptual părți din realitatea socială pe care ulterior le integrează În construcții teoretice mai ample numite „ontologii”. Orice instituție socială, orice fapt social sau orice act social nu sunt posibile În afara unei conștiințe intenționale care Își traduce ulterior intenționalitatea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]