915 matches
-
acțiunea intențională este un comportament individual (sau de grup) orientat spre atingerea unor scopuri, finalități ale actorilor ce presupune astfel asocierea unor semnificații (justificări) subiective. În accepțiunea weberiană, acțiunea rațional-instrumentală este un raport subiectiv semnificativ Între scopuri și mijloace. Acțiunile intenționale caracterizează actorii (individuali ori colectivi) și vizează scopurile acestora. Instituțiile se constituie la nivel sistemic și exprimă o „intenționalitate colectivă”, Întemeind cooperarea și fiind astfel rezultatul „atribuirii colective de funcții” (Searle, 2000:43). În acest sens, putem spune că instituțiile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Își urmăresc propriile interese este mult prea simplistă, dat fiind că aceiași actori acționează utilitarist (interesat și, adesea, oportunist) sau cooperant În funcție de actori diferiți la care se raportează și În contexte interacționale diferite. „Încercările lor (n.a. ale actorilor) de acțiune intențională sunt strâns legate (embedded) de sistemele concrete, curente de relații sociale” (1985:487). Granovetter propune un model al acțiunii ce accentuează implicarea În relațiile sociale relativizând normativitatea de un fel sau altul; structura de interacțiuni sociale, mai degrabă decât cea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Granovetter relații sociale acțiune organizare Pentru Granovetter, relațiile sociale explică procesul cooperării În sine și nu doar incidențele formale (organizațiile) ale acesteia. Să notăm că atât pentru North cât și pentru Williamson instituțiile sunt rezultatul unei alegeri, a unei acțiuni intenționale având ca scop un anumit design instituțional de facilitare a cooperării, În timp ce pentru Granovetter, formele de cooperare (mai cu seamă cele informale) sunt rezultatele neintenționate ale implicării acțiunii În relațiile sociale. Atât teoriile instituționaliste cât și teoria rețelelor de relații
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și a acțiunii pentru acest sine, o tensiune generatoare de inconsistențe și contradicții, ceea ce determină evoluția culturală a relației prin deconstruirea și reconstruirea calităților de agent și principal. Procesele de legitimare, construire și reconstruire nu sunt, totuși, independente de acțiunea intențională a actorilor. Responsabilitatea socială a organizațiilor Un exemplu de construcție culturală ce impune o concepție socială determinată asupra corporației și, la rândul său, legitimează anumite relații Între actorii constitutivi, este responsabilitatea socială a corporațiilor. Conceptul are conotații atât descriptive, cât
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fenomen social având determinări culturale și istorice, nu doar economice. Prin aceasta, ne apropiem de cel de-al cincilea capitol În care ne propunem o analiză specific instituțională a cooperării social-economice. Instituționalismul ne depărtează Încet dar sigur de concepția acțională, intențională În privința actorului, identificându-l pe acesta cu interpretul care joacă Într-unul din scenariile social asumate. Cooperarea devine astfel o piesă pusă În scenă prin intermediul concepțiilor dominante ale societății. Suntem pe drumul tranziției dinspre paradigma economică clasică spre teoriile sociologice
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
teoria costurilor tranzacționale) având oglindiri perfecte În cel sociologic (Durkheim - teoria solidarității organice) de care ne-am ocupat În capitolul precedent. V. Analiza instituțională a organizării social-economice Neo-instituționalismul economic a elaborat modele explicative ale organizării economice pornind de la asumpția acțiunii intenționale raționale, Însă În condițiile incertitudinii și asimetriei informațiilor (Coase 1960; Williamson, 1993), și a limitărilor cognitive ale actorilor (North (1990), Nelson&Winter (1982)). Totuși, chiar În aceste condiții de limitare cognitivă, maximizarea subiectiv posibilă, presiunea relativă către eficiență, explică arhitectura
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o graniță, o delimitare strictă Între cele două curente, ci vorbim mai degrabă de un continuum de-a lungul căruia ar putea fi plasați autorii instituționaliști În funcție de modul În care concep formarea, reproducerea și schimbarea instituțională și a rolului acțiunii intenționale În acest proces. La un capăt al continuumului, autori precum Williamson consideră acțiunea rațională, Îndreptată spre finalitatea propriilor interese ca fiind sursa generării instituțiilor. Instituțiile economiei capitaliste, firma și ierarhiile, dar și formele hibride, sunt rezultatul căutării raționale a eficienței
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cognitiv constituind interesele și strategiile de acțiune ale actorilor. În jocul social, anumite roluri sunt instituite și preluate ca atare de către actori; cooperarea este o măsură a coerenței jocului astfel instituit și mai puțin rezultatul deciziei actorilor și a acțiunii intenționale. Instituțiile sunt astfel, minimal, constrângeri ale setului de alegere impuse social și, maximal, habitusuri determinând acțiunea socială. Abordarea instituționalistă minimală este specifică neo-instituționalismului economic, În timp ce, cea maximală este specifică neo-instituționalismului sociologic În analiza organizațiilor. Instituțiile structurează acțiunea socială și astfel
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de o parte, primii adoptă un model al actorului subsocializat care acționează exclusiv din rațiuni utilitariste pentru promovarea propriului interes, pe de altă parte sociologii operează cu o concepție suprasocializantă a individului, accentuând rolul normelor și al valorilor În detrimentul acțiunii intenționale. Granovetter propune un model al implicării acțiunii În rețele de relații și care presupune o logică a acțiunii contextualizate ce nu este determinată exclusiv nici de norme, nici de interese, ci este raportată la contextul social-istoric al relațiilor În cadrul cărora
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În relaționare, capitalul social devine un simplu concept la modă folosit În contextul larg al construirii sau Îmbunătățirii integrării sau solidarității sociale” (p. 26). Plasându-l la nivelul unui funcționalism macrosocial, forța explicativă a conceptului În conjucție cu acțiunea individuală intențională ar fi astfel compromisă. Lin optează pentru individualism metodologic, operând cu un concept al acțiunii intenționale care ține cont atât de resursele personale, direct accesibile individului (capital material, capital uman), dar și de cele sociale, resurse implicate În structura socială
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sau Îmbunătățirii integrării sau solidarității sociale” (p. 26). Plasându-l la nivelul unui funcționalism macrosocial, forța explicativă a conceptului În conjucție cu acțiunea individuală intențională ar fi astfel compromisă. Lin optează pentru individualism metodologic, operând cu un concept al acțiunii intenționale care ține cont atât de resursele personale, direct accesibile individului (capital material, capital uman), dar și de cele sociale, resurse implicate În structura socială (socially embedded) care pot fi antrenate În acțiunea intențională doar prin intermediul legăturilor sociale de care dispune
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
metodologic, operând cu un concept al acțiunii intenționale care ține cont atât de resursele personale, direct accesibile individului (capital material, capital uman), dar și de cele sociale, resurse implicate În structura socială (socially embedded) care pot fi antrenate În acțiunea intențională doar prin intermediul legăturilor sociale de care dispune actorul. Schimburile sociale implicate În rețele sociale permit, așa cum demonstrau empiric Larson (1992) și Uzzi (1996), atât investiția În capital social, cât și utilizarea instrumentală a acestuia În Înfăptuirea acțiunii sociale. Capitalul social
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
resurse sociale (adoptând, de exemplu, un comportament prosocial) dând astfel posibilitatea celuilalt să reciprocheze și să-și manifeste credibilitatea, consolidând relația socială. Astfel, rețelele sunt depozitarele resurselor sociale produse de actori și permit capitalizarea și mobilizarea lor În sprijinul acțiunii intenționale. Subscriind diferenței sesizate de Lin, am putea spune că rețelele sociale sunt rezultatul macrosocial al investițiilor sociale ale actorilor, În timp ce capitalul social este beneficiul obținut de aceștia de pe urma propriilor investiții. Resursele implicate În rețele sociale Îmbunătățesc rezultatele acțiunilor actorilor În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dinamica factorilor sociali care produc patternurile sociale ale cooperării, sub forma piețelor, a firmelor, a organizațiilor publice și voluntare, precum și a rețelelor sociale (forme hibrid de organizare). Cooperarea este un proiect societal, deopotrivă cultural (instituțional), dar și politic; rolul acțiunii intenționale În structurarea patternurilor cooperării nu poate fi ignorat (așa cum, În mare parte, o fac teoriile instituționaliste În sociologie), așa cum nici condiționările culturale rezultate din imersiunea acțiunii Într-un câmp instituțional (Lin, 2001:187) nu pot fi trecute cu vederea. În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un câmp instituțional (Lin, 2001:187) nu pot fi trecute cu vederea. În capitolele anterioare am introdus separat, elemente reglative, culturale și structurale ca factori explicativi ai cooperării economice și sociale. De asemenea, am arătat că rolul explicativ al acțiunii intenționale În generarea proceselor de cooperare și organizare socială variază de la abordările economic-contractualiste În care cooperarea este rezultatul maximizării utilităților ghidate de interese, la abordările instituționalist-sociologice În care aceasta este un joc de roluri Însușite la nivel normativ și/sau cognitiv
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
concepțiilor legale și culturale Împărtășite, dar și cu o asumare a capacității de acțiune a actorilor care este, În general, Îndreptată spre asigurarea stabilității și supraviețuirii sistemelor constituite. Cooperarea socială se manifestă În instanțe În care În aceeași măsură acțiunea intențională, relațiile sociale și instituțiile formale și informale contribuie la producerea unei structuri de interacțiuni stabile. Teoriile instituționaliste de sorginte economică explică configurațiile instituționale pornind de la acțiunea individuală intențională: organizarea este rezultatul economisirii costurilor tranzacționale, iar structura internă a acesteia reflectă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Cooperarea socială se manifestă În instanțe În care În aceeași măsură acțiunea intențională, relațiile sociale și instituțiile formale și informale contribuie la producerea unei structuri de interacțiuni stabile. Teoriile instituționaliste de sorginte economică explică configurațiile instituționale pornind de la acțiunea individuală intențională: organizarea este rezultatul economisirii costurilor tranzacționale, iar structura internă a acesteia reflectă interesele maximizatoare ale deținătorilor de capital. Teoriile instituționaliste sociologice introduc În analiză valorile sociale, punând problema echității și nu doar a eficienței modelelor de cooperare, precum și elemente cultural-cognitive
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
se regăsește În perceperea acestuia ca sistem de acțiune structurat de anumite relații și mize de putere, dar care este În același timp caracterizat printr-un grad de instituționalizare și existența unor credințe Împărtășite. În acest cadru teoretic, rolul acțiunii intenționale nu este neglijat, dar este plasat Într-un context cultural determinant și În perimetrul unor relații sociale structurate. Cooperarea socială organizată În interiorul cîmpurilor are o dublă Întemeiere: social-relațională și culturală. Astfel, cooperarea organizată este un proces prin care actorii atribuie
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Îm roluri, organizarea devenind o construcție eminamente macrosocială. Distanțându-se de paradigmele clasic-raționalistă și instituționalistă dominante, teoria câmpurilor organizaționale operează cu o viziune a acțiunii social constitute Într-un cadru structural, el Însuși social construit. În cazul câmpurilor organizaționale, acțiunea intențională specifică pieței se manifestă Într-un cadru ordonat atât social prin relații sociale stabile, cât și cultural, prin strategii de acțiune și sensuri Împărtășite de actorii sociali. Pe de o parte, actorii tind să stabilizeze volatilitatea pieței și a scenei
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o puternică Încărcătură ideologică și este un produs În intregime social. Intenționalitatea individuală este definită de Searle drept „capacitatea minții de a-și reprezenta obiecte și stări de lucruri din lumea Înconjurătoare, diferite de ea Însăși. [...] convingerile și dorințele sunt intenționale fiindcă pentru a crede sau dori ceva trebuie să credem că lucrurile stau Într-un anumit fel sau să dorim ca lucrurile să stea Într-un anumit fel.” (Searle, 2000:19) social constituite Prin drepturi de proprietate Înțelegem, asemenea lui
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cu animalele superioare. Numai existența conștiinței (reflexivității), a comunicării prin simboluri și, în special, prin limbă face posibilă cunoașterea prin interogarea nemijlocită a obiectului vizat de cercetare. Iar dacă adăugăm faptul că, în cazul omului, intră în joc și deliberativul, intenționalul, teleologicul, cum se mai spune, apare destul de limpede cât de mari sunt șansele ca prin anchete și sondaje să realizăm bune predicții ale comportamentelor actorilor umani. E adevărat, pe de altă parte, că dacă stelele nu pot vorbi, nu pot
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sens, valoarea cognitivă a introspecției nu trebuie subestimată, neconștientul traducându-se relativ repede în lucid și deliberat, în funcție de contexte și episoade. Apoi, să avem în vedere faptul că foarte multe dintre deciziile și acțiunile umane au de la început un caracter intențional transparent, nefiind deci nevoie de cine știe ceanalize pentru a evalua răspunsurile la întrebările de motivație. Dacă-l întrebăm, de exemplu, pe un țăran de ce vrea să-și vândă un lot de pământ, e greu de presupus că nu știe
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de stimă/respect, de activare a existenței (de varietate, de noutate, de evitare a plictiselii etc.), cognitive, estetice, de ascensiune socială, de respectare a normelor și a regulilor sociale (a bunelor maniere) etc. c. Cum resimțim foarte mulți, și comunicarea intențională, voluntară poate declanșa și întreține relații conflictuale (sau poate îngreuna rezolvarea conflictului). Se pot ivi cel puțin două situații: • atunci când comunicarea verbală este insuficientă/nesatisfăcătoare sau superficială. În felul acesta nu se transmit informații referitoare la nevoile profunde; • atunci când comunicarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și cele afective (Tudose, 2002)64. 4.1.2. Atenția și tulburările ei Atenția este un fenomen psihic ce permite selectarea și concentrarea procesualității psihice asupra ambianței, în vederea unei reflectări cât mai corecte și fidele. Atenția are 2 forme: voluntară (intențională) și involuntară (neintențională). Proprietățile atenției: volumul, stabilitatea, concentrarea, mobilitatea și distributivitatea. Tulburările atenției se împart în trei categorii: 1. Hiperprosexia: se referă la creșterea, exagerarea atenției, manifestată prin hipervigilență și hipermobilitate, cu scăderea stabilității atenției. Apare în stările maniacale, în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și invers, o veste bună produce o mare tristețe. Inversiunea afectivă, afectivitatea paradoxală și ambivalența afectivă sunt tulburări clinice frecvent întâlnite în schizofrenie. 4.1.9. Tulburările voinței Activitatea voluntară este activitatea psihicului uman care se manifestă prin acțiuni conștiente intenționale și dirijate spre realizarea unor scopuri gândite și elaborate anterior pe plan mintal. Voința ca formă de manifestare a vieții psihice a fost cercetată cu mult interes de psihologi, filozofi, dar și de către medici (mai ales psihopatologii și psihiatrii). La
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]