9,535 matches
-
culturii minore, tocmai în raport cu franceza, totuși, la fel ca istoria personală, istoria culturală favorizează un lin transfer de identitate, fie el într-o direcție sau în cealaltă. Adevărata problemă Din toate mărturiile rămase despre tînărul Eugen Ionescu, cel din România interbelică 1, lipsește cu desăvîrșire o preocupare a acestuia pentru problema identității naționale române sau franceze. (Doar o anume ascendență semită maternă devine, în preajma celui de-al doilea război mondial, o chestiune gravă, după cum rezultă din Jurnalul lui Sebastian). Dacă a
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
vestimentație, limbaj, preferințe culinare. Ideea cărții este cu totul neobișnuită. Ea a apărut din dorința autorului de a restitui bătrînei lui mame bolnave de Alzheimer amintirea ei cea mai scumpă - cei cinsprezece ani de copilărie și adolescență, petrecuți în Bucureștiul interbelic. Autorul a scris această carte de maxim interes pentru cititorul român în urma celor cinci călătorii făcute, după 1990, la București. O pagină de istorie vie, în care Bucureștiul trăiește mai multe vieți palpitante impunîndu-se astfel cititorului ca un personaj principal
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
edilii obedienți sau ignoranți (sau și una și alta). De un secol și jumătate Parcul Ioanid era intrat în istoria Bucureștiului, în istoria noastră culturală și chiar în literatură, la propriu vorbind. Îl aflăm la mulți scriitori români, contemporani și interbelici, iar prozatorul Bedros Horasangian chiar și-a intitulat o carte Parcul Ioanid. Ce va fi spunând el despre faptul că Parcul Ioanid nu mai există? Sau ce vor fi spunând, aflând același lucru, Radu Cosașu, Alexandru George, Barbu Cioculescu și
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
Ion Simuț Scriitor interbelic de plan secund, Teodor Scorțescu, născut în 1893 la Iași, cu o activitate literară restrânsă și discretă, nu a reușit să depășească în sintezele istorice ale perioadei simpla mențiune de complezență, fie că e vorba de Istoria... lui Călinescu din
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
opțiune politică, indiferentă pentru el, dar ultilizabilă ca strategie ideologică pentru a ajunge în preajma femeii râvnite și pentru a-i câștiga dragostea. Concina prădată e un joc de cărți de modă veche, boierească, nepracticat (din câte presupun) nici în perioada interbelică, de aceea referentul simbolic (spargerea unui grup bazat pe o convenție) nu e clar, cu atât mai puțin transparent pentru cititorii de azi. Desuetudinea, romanțiozitatea și parfumul exotic intră, în mod voit, în compoziția frazei și în macrostructura narațiunii. Nuvela
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
2003 la editura „Vremea” sub un titlu nepretențios, Lecturi de vară, lecturi de iarnă. Indiferent de anotimpul în care vor fi citite, textele semnate de Barbu Cioculescu, chiar și selectate într-o carte, au farmec și parfum de trecute vremuri, interbelice, dar și deschidere către modernitate, prin antenele mereu direcționate spre cotidian. Bineînțeles, ele au avut mai multă savoare în context, „la cald”, cum se spune în ziaristică, cînd constituiau fie cronici la cărți ce i-au atras atenția, fie evocări
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
am efectuat studiile liceale și universitare), de o manieră care să permită înțelegerea specificității fenomenului și cunoașterea unui tablou cît mai complet al scriitorilor și operelor reprezentative. Se știa vag că mulți scriitori (chiar dintre cei mari, lansați în perioada interbelică, sau dintre cei care vor ajunge nume importante ale literaturii române în anii de oarecare liberalizare literară de la mijlocul deceniului șapte) au plătit umilitoare tributuri de creație noilor conducători impuși de tancurile sovietice, dar nimeni nu mai era interesat să
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
Popescu, Sașa Pană, Geo Dumitrescu, Mihai Beniuc, Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Ștefan Tita, Miron Radu Paraschivescu, Victor Eftimiu, Victor Tulbure, Mihu Dragomir, Veronica Porumbacu, Maria Banuș, Imre Horvath etc. Mulți dintre ei erau oameni cultivați, cu studiile făcute în perioada interbelică și chiar cu un trecut poetic onorabil. Erau oameni care îi citiseră pe Arghezi, Blaga, Ion Barbu sau Bacovia, dar care la un moment dat au coborît ștacheta nepermis de mult. Cum se explică această capitulare de la normele estetice de către
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
are meritul de a dovedi eroarea celor care au tras concluzia că, respingîndu-le ca forme goale, Maiorescu a fost contra formelor europene, mai exact, occidentale, împrumutate de generația pașoptistă, comportîndu-se ca un autarhist reacționar și antiliberal, pe care extrema dreaptă interbelică, în cap cu Nae Ionescu, l-ar fi putut revendica. Pentru o asemenea enormă susținere nu există absolut nici un temei în textele lui Maiorescu. Spre a-l putea învinui de antioccidentalism ar trebui să-l surprindem refuzînd principiile burghezo-liberale ale
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
la Cluj, la Timișoara, la Oradea sau la Satu Mare și viceversa, prilej cu care muzeele tind să se intoxice cu propriul lor triumf, pe piața de artă lucrurile sunt aduse brusc la scara lor adevărată. În București și în împrejurimi interbelicul transilvănean este asociat mecanic școlii maghiare și are în mod strict atîta căutare cîte șanse are de a fi repatriat profitabil, iar în spațiul bănățeano-transilvănean, cu excepția cîtorva nume legendare, pictura sudică nu are nici o trecere. Această situație aberantă a dus
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
ea l-a readus în actualitate pe Ioan Mattis, fiul lui Hans Mattis -Teutsch. Născut în 1913, Ioan Mattis vine în imediata noastră contemporaneitate (el moare la Brașov în 1988) cu întreaga problematică artistică și cu mentalitatea estetică ale pictorului interbelic. Făcînd parte din aceeași generație cu Țuculescu, Baba, Ciucurencu, Țipoia etc., adică generația artiștilor formați în libertate și intrați, apoi, la maturitatea lor deplină, în cea mai agresivă captivitate, el a trebuit să facă față unor presiuni contextuale și subiective
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
și pe termene lungi, dincolo de orice tentație a parteneriatului mărunt și a privirii joase. Bună cunoscătoare a artei europene și universale, cu o solidă cultură literară, filosofică și estetică, dar implicată profund și în arta românescă, în special în cea interbelică, Amelia Pavel și-a creat, pornind poate tocmai de la acest spațiu al diversității, un mod de a evalua și de a judeca generos, fără pusee voluntariste și fără nici cea mai palidă prejudecată. Privind lucrurile ca un profesionist cu un
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
Cronica edițiilor” din această revistă, deține de mai bine de zece ani o alta, în Jurnalul literar, intitulată Traiectorii, ca și volumul recent apărut, selecție din multele articole publicate acolo. Preocupările ei se concentrează asupra jurnalelor, a cercetării presei literare interbelice, a analizei unor opere aparținând scriitorilor români din exil sau spațiului francez, în fine, asupra traducerilor, ea însăși realizând excelente versiuni românești ale romanelor Agonie fără moarte de N. J. Herescu și Ochiurile rețelei de Sorana Gurian. Citind jurnalul lui
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
români din literatura română a ultimelor decenii. Memorii din cînd în cînd, primul volum dintr-o proiectată serie confesivă, este o carte impecabilă din punct de vedere stilistic. Ea dă măsura rafinamentului cultural al unui intelectual crescut la școala valorilor interbelice, pentru care literatura este mai mult decît o artă, un mod de existență. Constantin Țoiu, Memorii din cînd în cînd, Editura Cartea Românească, București, 2003, 380 pag., 100 000 lei.
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
literar se află în slujba scrisului istoric. Înclinația autoarei pentru literatură este, de asemenea, vizibilă în cronologia inversată, în istoria urmărită “à rebours”, care constituie structura cărții: Bucureștii prezentului, apoi cei ai instaurării comunismului - perioadele lui Gheorghiu-Dej și Ceaușescu -, Bucureștii interbelici și cei ai celui de-al doilea război mondial. Cea mai mare parte a textului o reprezintă evocarea prezentului și a trecutului comunist al orașului, ceea ce se explică prin interesul particular al autoarei pentru istoria recentă și pentru analiza politică
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
adevărată îndrăzneală a autoarei de a nu se încadra cuminte în prejudecățile și atitudinile preconcepute despre istoria românească, păstrând echilibrul între greutatea evenimentelor și cea a descrierii foarte fidele a societății bucureștene, cu moravurile sale, viața cotidiană, atât din perioada interbelică cât și din timpul regimului comunist și după 1989. Privirea este îndreptată în același timp spre putere, în întreaga ei desfășurare de-a lungul secolului al XX-lea, spre societate și spre câteva clădiri reprezentative ale orașului. Este într-un
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
al acestui grup social, precum și caracterul cosmopolit al capitalei” (p.168). Produsele culturale ale burgheziei, arhitectura modernă a lui Horia Creangă și Marcel Iancu, avangarda dar și extremismul de dreapta sunt în atenția autoarei care evocă civilizația bucureșteană din perioada interbelică cu o înțelegere profundă. În același timp o “Kulturgeschichte” a orașului pentru secolul XX și, după cum am mai spus, rezultatul unor impresii directe, Bucarest, Memoires et promenades este, după părerea mea, o reușită notabilă atât din punctul de vedere al
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
literatură în 1978) se dovedește și în romanul Șoșa un maestru în reconstituirea literară a mediului natal, chiar dacă părăsit de multă vreme. De altminteri, romanul este scris la persoana întâi, iar naratorul, tânărul scriitor și publicist Aaron Greidinger din Varșovia interbelică, retrăiește parțial biografia autorului însuși. Povestea ne spune că, la aproape douăzeci de ani de la evadarea lui din Krochmalna, celebrul cartier al sărăcimii evreiești din capitala Poloniei, Aaron Greidinger (pe care prietenii îl alintă cu apelativul „Țuțik”, băiețandrul) se întoarce
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
în fața unor texte auxiliare în înțelegerea scrisului lui Mihail Sebastian. Departe de a fi una slab conturată sau de o importanță secundară, imaginea publicistului Sebastian este complementară, chiar indispensabilă pentru recompunerea unui portret fidel al omului de litere. Majoritatea scriitorilor interbelici au făcut și presă. Numele lui Mihail Sebastian este de găsit în publicații cum ar fi Cuvântul, Rampa, Revista Fundațiilor Regale, Vremea sau Contimporanul, iar pentru cronicile de artă plastică în L’Indépendance roumaine. Cornelia Ștefănescu distinge două etape distincte
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
Vinea, Camil Baltazar, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat ș.a.) sau în studii pe marginea unor poeți din alte vârste ale literaturii (Vasile Alecsandri). Dramaturgul Mihail Sebastian e una dintre cele mai fidele oglinzi ale lumii teatrului românesc din perioada interbelică, în Revista Fundațiilor Regale între 1937 și 1938 și mai ales în Viața românească în intervalul 1938-1940. Constatările autorului nu menajează starea precară a teatrului interbelic: în ciuda sincronizării cu valorile occidentale din poezie și proză, în dramaturgie ne aflăm, la
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
Sebastian e una dintre cele mai fidele oglinzi ale lumii teatrului românesc din perioada interbelică, în Revista Fundațiilor Regale între 1937 și 1938 și mai ales în Viața românească în intervalul 1938-1940. Constatările autorului nu menajează starea precară a teatrului interbelic: în ciuda sincronizării cu valorile occidentale din poezie și proză, în dramaturgie ne aflăm, la 1936, într-un mare impas: „Ceea ce e sigur este că în literatura teatrului nu s-a întâmplat în ultimii zece ani nimic. Câteva lucrări izolat interesante
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
de confortabil și de generos la prima vedere, este, în profunzimea lui, o încercare patetică de a salva pluridimensionalitatea unei lumi subminate implacabil de ignoranță și amenințate permanent de uitare. Ion Popescu-Negreni A fost unul dintre ultimii artiști cu educație interbelică din pictura noastră de astăzi care, în ciuda faimei și a respectului de care s-a bucurat, nu a făcut școală. Izolat în peisajul actual, adică fără elevi și fără urmași artistici direcți, el a știut să-și transforme singurătatea în
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
și răspunderea pe care intelectualitatea central-europeană le-au avut și le au în ameliorarea relațiilor interetnice ale locului, d-sa reconstituie cu minuție precedentele cooperării româno-maghiare, dar și germane, din spațiul transilvan, cu o insistență specială și justificată asupra perioadei interbelice. Concluzia este că toate progresele care s-au realizat în domeniu se datorează îndeosebi eforturilor elitelor culturale, pe când toate incitările la dezgroparea securii adversităților au venit (și continuă să vină, adăugăm noi) din sfera politicului. Accentul pe care autorul îl
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
dulceața umbroaselor cotloane din Delea Veche, bovarizînd la rîndu-mi după vechii, adevărații Arnoteni. Totul e pierdut. Deci totul e de recîștigat!” (p. 9) București. Carte de bucăți este, pînă la un punct, o carte înrudită cu fermecătoarea Întoarcere în Bucureștiul interbelic de Ioana Pârvulescu. Spre deosebire de Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu nu duce însă bovarismul pînă la capăt, nu se scufundă în lumea pe care o descrie, cu atmosfera și cutumele ei, nu încearcă să se transpună în epoca pe care o
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
să aprofundeze unul sau altul dintre aspectele enunțate. Scriind București. Carte de bucăți, Dan C. Mihăilescu face o reverență în fața vechiului București. Este o carte de suflet care, fără a avea strălucirea artistică a cărții Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic (fapt explicabil: la origine fiind vorba de o rubrică de ziar, autorul a fost obligat să-și condenseze fiecare capitol în cîte două file de text) funcționează ca o necesară pauză de respirație, un răgaz de meditație și o invitație
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]