491 matches
-
școlară, copiii cu inteligența la limită prezintă o simptomatologie mai specifică, fiind mai ușor de delimitat de debilitatea mintală cu care prezintă unele particularități comune. Acești copii, caracterizați prin raționamente progresive, ajung, de obicei, în urma înlăturării factorilor individuali (afectivi) sau interindividuali (psihosociali), inhibitivi ai dezvoltării gândirii, la stadiul operator formal al dezvoltării inteligenței. Ei întâmpină dificultăți în realizarea activităților de analiză, sinteză, comparație și abstractizare, clasificare cu conținut semantic și simbolic. O altă caractenstică a acestor copii este lipsa de stăpânire
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
persoane, diferite de vârstă, experiență, realizare. Raportul de Învățare este inevitabil, precum și unul de dominare, de subordonare, de dirijare și ascultare. Acest unghi larg de includere a responsabilității morale este și mai mult dimensionat de atotcuprinzătoarea acțiune de comunicare. Relațiile interindividuale sunt Înțelese ca rezultat al comunicării efective și eficiente. Relațiile umane devenind fundament al dezvoltării optime a persoanei. Succesul elevilor În „comunicare” abia se regăsește În programa școlară care este fragmentată pe discipline și etape; el se poate evidenția prin
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Lidia Carmen LĂMĂTIC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93103]
-
la agresivitatea umană daca ea ar fi de natură instinctuală, ar fi de asteptat să Întâlnim foarte multe asemănări Între oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Dar, realitatea a demonstrat și demonstrează continuu că există mari diferențe interindividuale În manifestarea agresivității. Sunt populații, comunități care aproape că nu cunosc agresivitatea și altele care se manifestă deosebit de agresiv. De aexmplu, În cadrul unei statistici oferite de Archer și Gartner, privitoare la rata omiciderilor, În perioada anilor ’70 situatia (exprimata la
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
care îmbină armonios perfecționarea fizică, bogăția spirituală și puritatea morală. Jocurile sportive permit fiecărui membru al echipei respective să cunoască și să perceapă individualizat pe ceilalți, fiecare se poate adresa fiecăruia, în așa fel că se fac posibile multiple relații interindividuale în realizarea obiectivului comun. Pentru realizarea sarcinii și deci, a obținerii performanței, jocurile sportive generează o unire morală, o coeziune a membrilor echipei, prin diferențierea unor statute și roluri în cadrul echipei ș i prin constituirea unor norme, valori și însemne
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
jucătorilor este o caracteristică obligatorie pentru grupul sportiv, pentru că ea se efectuează numai în vederea realizării performanței. În cadrul grupurilor mici se naște o rețea de relații supra- individuale în strânsă legătură atât cu personalitățile membrilor care le compun, cu relațiile lor interindividuale dar și cu unele fenomene sociale extragrupale. Relațiile din cadrul grupurilor mici stabilite în funcție de sarcinile lor, se pot manifesta sub diferite forme: relația de comunicare, relația sociometrică și relația de dominare. [2] Menținerea unității echipei sportive, presupune în afara îndeplinirii anumitor condiții
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
pe care le satisface în prezent un grup pot să nu mai fie acelea pe care grupul le-a satisfăcut în trecut. [46] Principalele funcții psihologice ale echipei sportive sunt: a. - funcția de integrare b. - funcția de reglementare a relațiilor interindividuale c. - funcția de reglementare a relațiilor intraindividuale d. - funcția de securitate. În cazul echipelor sportive, nevoia de integrare, de afirmare, de recunoaștere, poate fi satisfăcută la un nivel superior. 3.2 Procesul de realizare a sarcinii 3.2.1. Natura
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
nivelul unui singur jucător printre care trebuințele, interesele, emoțiile, sentimentele strict personale care sunt trăite de jucător fără ca acestea să fie produse de echipă sau să influențeze într-un fel echipa respectivă. Din a doua categorie fac parte fenomenele afective interindividuale care se produc între doi sau mai mulți jucători, fenomene ce apar numai în urma interacțiunii jucătorilor și care, la rândul lor, influențează însăși desfășurarea ulterioară a relațiilor dintre indivizi și chiar fenomenele afective individuale. În echipă, fenomenele de afectivitate colectivă
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
studiilor și cercetărilor concrete ale sociometriștilor este preferința, care se manifestă în raporturile dintre oameni și constituie un domeniu real de investigație. Semnificativă în acest sens este aprecierea făcută de Achim Mihu: Deoarece preferința oglindește o latură autentică a relațiilor interindividuale, problema interpretării ei corespunzătoare prezintă un interes cu totul real pentru cunoașterea vieții omului. Preferința poate și trebuie să devină un obiect al cercetării științifice." [2] În aceeași lucrare, Achim Mihu definește sociometria ca fiind "tratamentul cantitativ al relațiilor interumane
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
scop” se individualizează puternic în raport cu toate celelalte, ea încercând să surprindă nu doar rolul factorilor comportamentali în conducere, ci și al celor cognitivi și, mai ales, al celor motivaționali. De asemenea, teoria aduce pentru prima dată în discuție rolul diferențelor interindividuale în explicarea satisfacției și performanțelor. În planul implicațiilor organizaționale, teoria atenționează asupra unor caracteristici ale formării conducătorilor. Această formare nu trebuie să se centreze doar pe achiziția unui nou stil comportamental de către lider, ci și pe antrenarea liderilor în diagnosticarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de asemenea calități și care probabil că nu vor ajunge lideri - iar dacă ajung, vor fi ineficienți. # Cel mai mare câștig teoretic, dar și cu importante repercusiuni practice, îl constituie recunoașterea și luarea în considerare în actul conducerii a diferențelor interindividuale. Într‑adevăr, unele diade pot fi mai eficiente, altele mai puțin eficiente, și atunci este normal să fie sprijinite și propulsate cele eficiente. De asemenea, ideea conducerii dinamice vine în prim‑plan, teoria conținând necesitatea schimbării comportamentului liderului pentru a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
p. 14) care, pornind de la ea, a elaborat un model asupra stresului managerial); elaborarea unor definiții de lucru, însoțite neapărat de precizările de rigoare (de exemplu, Gibson, Ivancevich și Donnelly [1982Ț, definesc stresul ca un răspuns adaptativ, mediat de diferențe interindividuale și/sau procese psihice, răspuns care este consecința unei acțiuni/situații/eveniment din mediu și care solicită excesiv psihologic sau fizic o persoană; fiind o definiție de lucru, autorii fac o serie de precizări menite a-l atenționa pe cititor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
temelor și problematicilor tratate, dar și a modalităților de abordare a lor. Cauzele, simptomele, consecințele și mijloacele de prevenire sau de ameliorare a lor sunt foarte asemănătoare. Cauzele sunt prezentate și într-un caz, și în altul la nivel intraindividual, interindividual, organizațional. „Remediile” împotriva stresului și burnout-ului sunt identificate în plan individual și organizațional. Din punct de vedere teoretic, unii autori (Lazanus și Folkman, 1984; Handy, 1988) consideră că stresul și burnout-ul nu trebuie abordate ambele din perspectiva paradigmei tranzacționale, pentru că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
poate antrena însă și grupuri de indivizi sau o mare parte dintre indivizii unor grupuri și, atunci, informarea sau modificarea de comportament devine fenomen social care produce transformări într-o comunitate întreagă. În mod curent, comunicarea este considerată un fenomen interindividual, o relație între persoane, realizabilă prin intermediul limbii. De altfel, unele concepții științifice atribuie limbii în mod exclusiv funcția de a realiza comunicarea, celelalte întrebuințări ale ei fiind subordonate acesteia. Pe de altă parte, deși comunicarea se poate realiza prin mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
psihiatrică (IV) ca și în teoriile mecaniciste ale comunicării prin mass-media (V). Se vor studia, în sfîrșit, corelările și relațiile între teoria clasică a comunicării și teoria clasică a organizațiilor (VI). I. Bila de biliard Sensul comun atribuie comunicării spațiul interindividual. Două subiecte izolate sau, mai simplu, distanțate, hotărăsc să ia legătura. Sau unul decide și celălalt acceptă. Act voluntar, rod al unei decizii punctuale și care se termină în însăși realizarea sa. Totul se întîmplă ca și cînd mecanismul de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
se dezvoltă "direcții" de studiu cu finalitate aplicativă (de exemplu, managementul intercultural, educația interculturală, comunicarea interculturală, consilierea interculturală etc.). Astfel, se valorifică nevoia de optimizare organizațională, se sporește eficiența administrativă, se asigură reușita educațională în domenii diverse, care gestionează raportul interindividual și intergrupal între reprezentanții unor culturi diferite. Tot mai multe programe masterale și doctorale includ tematica interculturală, valorificînd potențialul de cunoaștere și acțiune furnizat de eterogenizarea identitară proprie unei lumi globalizate. în sfîrșit, miza abordării interculturale este conferită și de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
1992), opt trăsături care sînt asumate și promovate exclusiv de ființa umană, și anume: inovare producerea de noi răspunsuri comportamentale, adaptative, pe baza unor noi opțiuni atitudinale și valorice; diseminare achiziționare de la "inventator" și transfer către "celălalt", printr-un proces interindividual; standardizare elaborarea unor patternuri consistente și referențiale, printr-un proces intragenerațional; durabilitate conservare în timp, în cadrul unei generații; difuziune răspîndire de la un grup la altul, printr-un proces intergrupal; tradiție persistența de la inovator la generația următoare, prin intermediul unui proces intergenerațional
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
unui sens adecvat al cunoașterii sociale nu pot fi dobîndite decît prin recurgerea la psihologiile indigene (indigenous psychology), în care experți locali direcționează cercetarea înspre miezul semnificațiilor locului. PARTEA A DOUA RAPORTURILE DINTRE CULTURI LA NIVEL INTERGRUPAL ȘI LA NIVEL INTERINDIVIDUAL CAPITOLUL 3 Contactul și schimbul între culturi 3.1. Cultură și identitate Există două mari categorii de teorii asupra identității: substanțialistă și interacționistă. Concepțiile substanțialiste propun o viziune statică asupra identității, accentuînd trăsăturile de ordin biologic, social sau istoric; astfel
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
zona geografică, clima, expunerea la soare, locuința); schimbări biologice (un nou tip de alimentație, noi boli etc.); schimbări politice (precum pierderea unor drepturi politice); schimbări economice (salarii, șomaj etc.); schimbări culturale (limba, educația, religia dominantă etc.); schimbări sociale (noi relații interindividuale și grupale, noi moravuri comunitare). 3.5. Tipologia fenomenelor de aculturație Berry și colaboratorii săi (1997), făcînd distincție între adaptare și aculturație, evidențiază patru strategii de adaptare, procese care la rîndul lor sînt însoțite de patru tipuri de aculturație. În
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fost surprinzătoare, căci psihologul social asiatic nu a descoperit evidențe ale lenei sociale. Studiul a fost replicat și în SUA, iar rezultatele au indicat că dacă subiecții au apreciat sarcina ca fiind importantă, climatul de grup e caracterizat de responsabilitate interindividuală și angajare cooperantă, și, în sfîrșit, dacă au apreciat că performanțele le pot fi evaluate de către însoțitorii lor în efectuarea sarcinii (sînt, așadar, eforturi identificabile și cuantificabile), lenea socială s-a diminuat considerabil. Cum am mai afirmat, lenea socială se
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
se transformă din competitor în "dușman", pe care "trebuie să-l dobor" pentru a reuși, într-o lume în care, dacă mi se oferă oportunitatea, "trebuie să apuc acum și aici" și în care regulile sociale sînt cel mai adesea interindividuale, negociabile. Așadar, experiența persistentă a nerînduielii, a neașezării, precum și rememorarea unor raporturi dezechilibrate și inegale cu "celălalt instituțional" (de la funcționar pînă la dascăl) modelează distinct specia individualismului românesc, convertindu-l într-un profil identitar autist ("întors cu spatele istoriei"). Un
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
altă critică la adresa studiului are în vedere construirea dimensiunilor la nivelul grupal, cu toate că datele au fost colectate individual. Scorurile medii ale acestor dimensiuni exprimă însă o tendință înspre favorizarea anumitor nivele de relaționare cu "celălalt", ce joacă un rol predictiv interindividual. Cu toate aceste limite, patternurile de asociere descoperite de G. Hofstede, alcătuite din țări aflate într-o anumită proximitate, coincid cu regiunile geopolitice, ceea ce conferă validitate instrumentelor folosite. Rămîne de asemenea solidă explicația diferenței interstatale cu ajutorul variabilelor economice, tehnologice și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ivesc, trebuie valorificate cu orice mijloace, inclusiv nonetice. într-o asemenea rețea de așteptări și conduite, regula socială (normativitatea) nu mai este transindividuală ("deasupra" individului), cum se stabilește în specia clasică a individualismului, proprie societăților cu democrație consolidată, ci este interindividuală, tranzacțională, articulată în funcție de interesele private și de resursele de putere de care dispun cei ce construiesc interacțiunile sociale. în individualismul autarhic "fiecare e cu fiecare" și realizarea de sine ține de capacitatea subiectului de a maximiza resursele de capital social
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
înstăpînirea progresivă pe rețelele de putere din corpul social, se va schimba (sau nu) România de un mîine foarte apropiat. PARTEA A CINCEA IMPACTUL DETERMINĂRILOR CULTURALE ASUPRA UNOR REGISTRE ALE PERSONALITĂȚII CAPITOLUL 10 Dialogul cu "celălalt" la nivel structural și interindividual 10.1. Individualismul și colectivismul analizate comparativ între culturi naționale diferite Paginile anterioare au dovedit că cele mai relevante dimensiuni în cercetarea interculturală s-au probat a fi individualismul și colectivismul. Individualismul caracterizează acele persoane care, prin acțiunile lor, vizează
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
interdependente. Extrovertitul, dimpotrivă, este expansiv relațional, se bucură să întîlnească oameni necunoscuți și promovează valorile independente. Asemenea descrieri realizate în urma validării chestionarului specific creează condițiile pentru testarea viitoare a unei relații subliniate deja: introversiunea corelează pozitiv cu interdependența (la nivel interindividual) și cu colectivismul (la nivel social), după cum extraversia corelează pozitiv cu independența și individualismul. O altă structură sintetică a personalității a fost testată intercultural de către R. McCrae și P. Costa (1987, 1996) în cadrul așa-numitului model Big Five, iar diferitele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și perceptive ale comportamentului; în schimb, variațiile culturale influențează în mai mare măsură aria personalității și registrul relațional. Oricum, polaritatea individualism vs colectivism s-a dovedit a întreține cel mai fertil set de concepte la nivel social, cu corespondentele lor interindividuale independență vs interdependență, iar examinarea și valorificarea multiplelor interrelații între aceste perechi conceptuale și diversele registre ale personalității vor constitui o provocare pentru psihologia secolului XXI, sprijinind activarea unui demers comparativ și relativizant care ar putea lărgi considerabil cîmpul cunoașterii
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]