1,213 matches
-
contează sunt relațiile individului cu ceilalți, marfa nefiind decât suportul material al acestor relații. Situația e într-un fel răsturnată: cândva, utilizarea și prestigiul pe care le conferă această marfă erau o realitate ambiguă, două fețe situate în raport dialectic: interioritate în utilizarea individuală mai întâi, exterioritate în prestigiul căpătat din deținerea ei apoi. La Okelataka, marfa nu mai este decât o realitate complet exterioară. Consumul este indiferent din punct de vedere calitativ: este vorba de o acumulare, orice lucru cu
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pictură cu contururi estompate". Sinteză, deci, a mai multor limbaje. Stă în posibilitățile exegeților succesivi să compare, să adâncească, să ierarhizeze și să nuanțeze, pe scurt, să spună cum este poezia, încât, pornind de la texte să ajungă la o relativă interioritate a acesteia. Dar ce sceptic era Novalis! "Poezia motiv de subtile comentarii de Jurnal intim e absolut personală, deci indescriptibilă și indefinisabilă. Cine nu cunoaște și nu simte direct ce e poezia, nu va putea niciodată să priceapă noțiunea. Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Pompei, "un târgușor roman", străzile "cam de lărgimea Fundacului Dochia din Țicău" erau cu adevărat străzi ("Cultura" străzii?). Sufletește, rămâne "pentru totdeauna un american, adică un om liber" (Ironia ontologică, p. 54). I La contemporanii lui Platon, cercul (simbol al interiorității) era figură geometrică perfectă; la poetul ieșean, inelul e un substituent al cercului. Chiar în deschidere la al său Inel cu enigmă, se glosează cvasi-barbian despre absconzitățile acestuia: "Un întreit mister tronează: juvaer / cu sensuri trei și totuși unul singur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dezgroapă morții / se pune os lângă os în cutii" (Obicei); "șerpi albaștri" străbat Apa de pe valea noastră. Însă dincolo de acestea, pretexte de exteriorități, tipisme vizualizate, se produce o ruptură de nivel; intră în joc un câmp stilistic de-geografizat, vibrații ale interiorității, însemne conferind iluziei biografice dimensiuni reflexive. Față de sceneria plasticizantă din Pasărea tăiată, repetatele apeluri către enigmaticul Ieronim anunță o progresivă imersiune în himeric și ocult, o îndurerată, febrilă căutare; primează așteptarea a ceva nelămurit, impalpabil. Păsări migratoare, făpturi păduratice, neodihna
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de Ovid Densusianu să deslușească și să modeleze alt suflet, „sufletul modern” (Critici și scriitori), și, întrucât opera nu e decât „oglinda unei stări sufletești”, devine, prin aceasta, oglindă a timpului. Varietatea experienței, intensificarea ei odată cu rafinarea prin cultură a interiorității („cultivarea eului nostru”) sunt opuse inspirației rurale promovate de sămănătorism și poporanism, unilateralității ei reductive, echivalată - polemic - cu primitivismul, plebeianismul, diletantismul și sărăcia artistică. „E o himeră să crezi că vom ajunge să trăim altă viață până ce nu vom porni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
dacă totul este religie, religia nu apare în dicționar. Dar, oricât de stranii ne-ar părea aceste categorii mentale, nu putem nega existența unui domeniu religios grec, pasibil de studii specifice. Nu există, în această cultură, o persoană divină, o interioritate și o credință subiectivă după moda creștină, dar există un panteon, un sistem de instituții, de mituri și rituri elaborate, slujitori și credincioși pe scurt, un continent identificabil. Există un "domeniu" pentru că există, destul de ușor reperabilă, o polaritate sacru/profan
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nici împotrivă, nici albi, nici negri, puțin din amândouă, adică niciuna din ele. O cultură extra-speculativă (care proiectează inspecția în exterior) are toate șansele să dăuneze nuanței, complexității, metisajului, inferenței și supoziției, câștiguri fragile, căci recente, ale civilizațiilor introspecției și interiorității, provenite din scriere. 7 Servitudinea înseamnă inversarea de către om a mediatizatului în imediat. Sau a ceea ce depinde de el în ceva independent și atotputernic. Subiectul receptează ca implacabil și natural ceea ce este artificial, construit de propriile lui dispozitive. El ia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dorința publicistului de a pune la dispoziția comunității internauților propriile sale gânduri și trăiri, ceea ce reprezintă un aspect inedit prin comparație cu jurnalele (literare) clasice, caracterizate tocmai prin faptul că intimitatea este trăsătura lor fundamentală. Disoluția intimității înseamnă implicit exhibarea interiorității și, la nivel social, acest fenomen conduce la amalgamarea elementelor de psihologie individuală. Mai precis, fenomenul blogosferei se destramă în mai multe componente: a) individualismul fractal, prin care posesorul de blog așteaptă reacții repetitive din partea cititorilor; b) pierderea intimității individuale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
vedere de origine aristotelică în sensul că doar materia este prin structura sa pură non-formală, amorfă, diferența apare în momentul în care este identificată modalitatea de animare a materiei: energia. Ea nu este de ordin cauzal și se manifestă în interioritatea mobilității. La aceasta a mai fost adăugat un concept ce va fi fundamental în fizica modernă: forța. Aceasta avea în primul rând o semnificație ocultă, subtilă, dar acțiunea ei este aceeași 181. Sensul termenului spiritual nu este în legătură cu rolul său
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
posedă o inimă, pentru că, așa ca și Paul, vorbește „ca unor fii” (cfr. 2Cor 6,11-13), pentru că face să se simtă bucuria de a fi mântuit și de a fi semn de mântuire pentru alții, pentru că ceea ce învață provine din interioritatea sa profundă (inimă); - este omul care posedă credința, întrucât își dedică viața spre a sluji adevărul de credință, invitându-i pe toți să creadă și ajutându-i pe frații de credință să continue să creadă. 5. Al cui slujitor este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sunt o resursă indispensabilă pentru echilibrul comunității ecleziale și chiar din afara ei. Aceste valori ale preotului în vârstă merg de la sensul de responsabilitate la prietenie, de la a nu căuta puterea la virtutea prudenței în judecată și răbdare, de la înțelepciune la interioritate și la respectul creației, la edificarea păcii, de la seninătatea generală în a trăi la practicare specifică a unei virtuți tipice marii înserări, care este eutrapedia (din greacă, răsucire bună), adică să știi să dai spațiul just destinderii, seninătății, odihnei, bucuriei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Aceasta pleca altădată de la experiența în care cadrele convergeau pentru a face să apară memoria colectivă în memoria individuală, acum este introdusă, la nivelul de trei sferturi din această operă, ideea experienței de recompunere a cadrelor între ele și a interiorității trăite cu exterioritatea gîndită a memoriei. Identitatea recompunerii este pusă într-o nouă lumină prin reevaluarea experienței simultaneității: a-ți aminti înseamnă, simultan, a te afla într-o situație din cadrul exterior (istoric) al timpului (care merge dinspre prezent spre trecut
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
corectat fără temei de primul lector. Sociologia memoriei, care a constituit opera centrală a lui Halbwachs, a fost abordată mai întîi în Cadrele, apoi în Memoria: este o realitate care poate fi studiată fie ca exterioritate (obiectul Cadrelor), fie ca interioritate interactivă și reciprocă (obiectul Memoriei colective). Intuiția centrală a mitului solitarului din Londra va trimite la dialectica simmeliană a excluderii și includerii memoriei individuale și memoriilor colective, care va fi ca o sinteză generală. Vom reveni mai tîrziu, analizînd conceptele
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de martori, de culturi interioare. Este vorba de un pictor, de un istoric, de un economist etc. și de cei pe care aceștia i-au citit. Mitul solitarului londonez deschide așadar cartea spre ideea unei conștiințe care cu-prinde în interioritatea sa o pluralitate de memorii colective virtuale. Cadrele fuseseră un primul moment al operei, în care memoria individuală era cuprinsă din exterior de memoriile colective, căci amintirea însemna identificarea memoriei individuale cu o memorie colectivă religioasă, de clasă ori familială
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
3 și 4: data imediată a conștiinței care va deveni timpul dublu nu este nici conștiința individuală, nici conștiința colectivă, ci, așa cum spusese deja Simmel, legătura, interacțiunea dintre memoria individuală și memoria colectivă. Pornind de la această dată imediată, fundamentală, a interiorității reciproce a memoriei individuale și a memoriei colective, putem înțelege teza (dezvoltată în capitolele 3 și 4) superiorității memoriei colective față de istorie. Ideea că memoria colectivă înglobează din exterior memoriile individuale și țese o unitate interioară fusese deja schițată în
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
față de cea interioară, era astfel exprimată: "Aceasta nu este o simplă metaforă, amintirile de familie se dezvoltă cu adevărat ca pe tot atîtea terenuri diferite în conștiințele diferitor membri ai grupului domestic". Al doilea moment al acestei dialectici simme-liene, momentul interiorității reciproce de la conștiință la memoria colectivă și de la conștiință la memoria individuală, era astfel schițat: "[...] aceste conștiințe rămîn, în unele privințe, de nepătruns unele față de altele, dar numai în unele privințe, în ciuda distanțelor [...] tocmai fiindcă oamenii au fost amestecați în
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
al căror desen nu-l pot înțelege în ansamblu decît cu condiția să adune gîndirea tuturor și, într-un fel, să li se alăture 193". Unificarea Memoriei colective, între 1943 și 1944, este dată așadar de marea temă epistemologică a interiorității reciproce a memoriei colective și a memoriei individuale, comună întregului capitol în care reface legătura cu Cadrele memoriei. Cartea este și opusul, dar și completarea Cadrelor sociale, la fel cum este și schema completă a schimbării, de inspirație simmeliană, citată
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
abia în plan secund pe călători; sigur, percep, ca și ei, călătoria, dar constat totodată că și ei au fost oarecum modificați de grupul meu familial, adică de privirea mea absentă, prin latura insolită a prezenței mele în această călătorie. Interioritatea primă a memoriilor colective și istoria Halbwachs face aluzie, cel puțin în două rînduri, la călătorie, ca mit folosit pentru înțelegerea raporturilor dintre memoriile colective, deoarece această referire îi va fi utilă și în privința istoriei, și a reprezentării de către aceasta
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
individuală psihologică, chiar dacă ea trebuia să se consolideze prin cadrele sociale, timpul și spațiul: aceste cadre sociale structurează memoria individului luînd forma timpului social (cronologia), a spațiului social (spațiul redat de hărțile geografilor). Primul răspuns al lui Halbwachs, după ce arătase interioritatea reciprocă a memoriilor în călătorie, este să opună istoriei lui Blondel istoria pe durată lungă pe care o întîlnise mai întîi în economie, la prietenul său Simiand, și pe care o împărtășește cu Școala Analelor. El consideră istoria pe durată
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pentru știința istorică, în capitolul despre timp, determină o reactualizare a simultaneității și o nouă lectură a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o reactualizare a simultaneității și o nouă lectură a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate este durata individuală și că, prin construcția unui
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective în raport cu istoria și chiar pentru autenticitatea unică a timpului trăit al memoriei colective față de facilitatea timpului istoric aceasta este teoria timpului dublu. Reluînd o intuiție din Cadrele sociele, confirmată de toate analizele de pînă atunci asupra istoriei și a interiorității reciproce în cîteva cazuri excepționale, Halbwachs recurge încă o dată la fenomenologia rememorării: să-ți amintești spunea el în Cadrele înseamnă să urci în timp cu viteze diferite, de la timpul imediat (al memoriei imediate, cu o temporalitate nestructurată și neierarhizată), la
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un timp și o condiție a semnificației împărtășite. Acest început este ca un plan perfect al capitolului neîncheiat; acest plan ar fi putut constitui o structură de unificare la rescrierea volumului neterminat. După modelul spațiului după ce evidențiase, în mitul londonez, interioritatea memoriei individuale și a memoriilor colective -, s-ar demonstra, prin capitolul retipărit depre memoria muzicienilor, că limbajul este totodată spațiu, timp și semnificație, iar timpul este totodată limbaj, spațiu și semnificație. Spațiul ca loc al semnificației pentru individ Spațiul este
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
prin memoria savantă a unui grup particular (prin centrul său de interes). Dacă aceste memorii ale spațiului constituie competențe înseamnă că spațiul devine (asemenea limbajului în Cadrele sociale) fundamentul sensului împărtășit printr-o percepție colectivă. Memoria colectivă, o poziție în favoarea interiorității totale a întrepătrunderii dintre memoria individuală și memoria colectivă, este și o poziție în favoarea interiorității reciproce a cadrelor memoriei; în Cadrele, Halbwachs pro-punea, dimpotrivă, o ierarhie de cadre în care limbajul era dominant asupra timpului și spațiului. În Memoria, nu
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ale spațiului constituie competențe înseamnă că spațiul devine (asemenea limbajului în Cadrele sociale) fundamentul sensului împărtășit printr-o percepție colectivă. Memoria colectivă, o poziție în favoarea interiorității totale a întrepătrunderii dintre memoria individuală și memoria colectivă, este și o poziție în favoarea interiorității reciproce a cadrelor memoriei; în Cadrele, Halbwachs pro-punea, dimpotrivă, o ierarhie de cadre în care limbajul era dominant asupra timpului și spațiului. În Memoria, nu există o ierarhie unică a cadrelor, dar există moduri diferite de a aborda interioritatea relativă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]