609 matches
-
opțiunea mamelor de a-și hrăni copiii la sân sau cu biberonul. Printr-un chestionar complex aplicat în faza prenatală, s-au cules răspunsuri cu privire la intențiile comportamentale (cum intenționează să-și hrănească viitorul copil), atitudinea față de comportament și normele sociale interiorizate (subiective). Atitudinea față de alăptat a fost operaționalizată prin întrebări de genul: „credeți că alăptatul creează o legătură mai strânsă între mamă și copil?”, „cât de importantă este această legătură pentru dumneavoastră?”. Se remarcă deci că întrebările vizează evaluarea consecințelor unei
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fost operaționalizată prin întrebări de genul: „credeți că alăptatul creează o legătură mai strânsă între mamă și copil?”, „cât de importantă este această legătură pentru dumneavoastră?”. Se remarcă deci că întrebările vizează evaluarea consecințelor unei opțiuni comportamentale. Conținutul normelor sociale interiorizate a fost investigat prin întrebări adresate femeilor referitoare la ce preferă și ce vor spune despre un fel de alăptare sau altul soțul, mama, prieteni apropiați și alte persoane semnificative și, de asemenea, referitoare la cât de motivate sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
resimțit acut nevoia de a suplimenta nu doar numărul ca atare al variabilelor luate în considerare, ci și natura acestora. Și, dacă multă vreme factorii ce țin de mezosau macrosocial au fost implicați indirect în modelele explicative, sub forma „normelor interiorizate”, a „valorilor personale individuale” sau a altor parametri, astăzi tot mai mult specialiștii din domeniu includ explicit variabilele de mediu sociocultural. Probabil că și sub influența psihologiei sociale europene, cu accentul ei pe caracterul grupal și social al conținutului intrinsec
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
loc într-un context sociocultural determinat, ceea ce înseamnă un spațiu cultural specific și un timp istoric dat. Societatea, concretizată în instituții precum familia, școala, Biserica, mass-media, induce - prin socializare - membrilor săi un anumit set de valori, norme, atitudini și comportamente. Interiorizate și sedimentate în personalitatea indivizilor, acestea vor fi reproduse după aceea în acțiunile lor. Între cultură și personalitate are loc astfel un circuit cauzal care asigură o transmitere în timp a unui sistem de valori și atitudini. Opinia publică, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
este o Întâlnire În care au rol privirea și prezența corporală. Prin intermediul lor eu iau cunoștință direct și imediat de persoana celuilalt, care, la rândul său, mă percepe și mă simte În același fel. Această Întâlnire a prezențelor este ulterior interiorizată reciproc prin actul de intimitate. Fiecare Îl primește sau Îl refuză pe celălalt În interiorul său, În planul conștiinței sale, conform unei atracții sau respingeri preferențiale. Întâlnirea este fie Întâmplătoare, fie pregătită și selectivă. Prima poate avea adesea un efect surpriză
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dominat de nevoia de securitate și de instinctul de conservare, care se manifestă prin egoism. Persoana este ființa morală care se formează prin interiorizarea valorilor morale, pe care le acceptă În mod conștient, ca pe o necesitate, și care, o dată interiorizate, devin suportul sufletesc interior al ființei umane. Ele reprezintă certitudinea și valoarea ființei, soliditatea și stabilitatea ei. Prin aceasta, ea devine conștientă de faptul că reprezintă o valoare În sine, fapt care implică o anumită responsabilitate față de propriile sale acte
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trăiește criza morală a izolării și constrângerii Într-o lume În care se simte Înstrăinată, exclusă, dar de care simte că aparține și nu dorește să se desprindă. Nevroticul trăiește dramatic suferința sa În planul moral interior, Întrucât valorile morale interiorizate, În conformitate cu care este structurată persoana sa, sunt În conflict cu valorile schimbate ale lumii. Din acest motiv, dincolo de conflictul și tulburarea psihică, există o suferință și un conflict moral. Eu nu pot renunța la valorile morale ale Supra-Eului meu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și pentru mine. De mine, Eu nu mă pot despărți decât prin moarte. „A-fi-cu-celălalt” În trecut, prezent și viitor semnifică o relație exterioară raportată la scurgerea duratei temporale. „A-fi-În-celălalt” și, În egală măsură, „celălalt-a-fi-În-tine” este o relație temporală interioară sau interiorizată, care este trăită În planul conștiinței ca un sentiment de reciprocitate. Este o stare de unificare temporală a celor doi. Eu nu-l conștientizez ca durată pe celălalt decât atunci când mă despart de el, prin lipsa lui. Dorul este o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
solicită omul sufletește, dar și moral, pentru că vizează valorile. Psihologia omului În cetate este dominată de rolul supraeului moral, individual sau colectiv. Ea depinde de mentalitate și de modele, care sunt organizate În norme și Într-un sistem de valori interiorizate și acceptate de toți membrii cetății. Orice schimbare este resimțită ca o răsturnare a ordinii firești. O ruptură, o răsturnare În viața cetății și a oamenilor acesteia. Dezordinea va da naștere unei nesiguranțe, unei stări de angoasă existențiale colective prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În discuție valoarea persoanei umane. Vom pleca de la prezentarea câtorva exemple care să clarifice și să justifice totodată argumentarea noastră. Orice suferință psihomorală este resimțită, În planul conștiinței, atât ca durată, cât și ca Întindere În raport cu persoana respectivă. Suferința este interiorizată și trăită ca o experiență a simțului interior al individului, desprins de orice experiență. Modalitatea În care este simțită această suferință se poate prezenta fie ca durere, fie ca anestezie. Aceste senzații dobândesc Însă, dincolo de semnificația lor senzorială, o conotație
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exterioară. Ea este o stare de corespondență reciprocă Între cei doi, acordul pe care-l dă starea de intimitate prin care eu Îl recunosc În mine pe celălalt, iar celălalt mă recunoaște pe mine În el, ca niște ființe reciproc interiorizate. Prin iubire, eu simt că aparțin celuilalt și că celălalt Îmi aparține mie. Dar această comuniune sufletească și morală dintre două persoane nu anulează eurile lor. Fiecare Își păstrează propria sa identitate, dar, prin prezența celuilalt În el, se Îmbogățește
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a se mai Întoarce vreodată, iar eu nu-l pot ajuta cu nimic. El dispare din câmpul meu perceptiv, rămânând numai În memoria mea, pe care conștiința o reactualizează. Durerea morții lui este resimțită prin faptul că el a rămas interiorizat persoanei mele, fără Însă a-l mai putea avea ca o prezență activă, ca pe o persoană fizică, În exteriorul meu. În acest moment, eul meu Își va pune problema propriei sale morți, când nici eu nu voi mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atinsă de fragi,/ dar îți cânt: era ca o dimineață/ aerul bun, respirat în patria bună.” Apărut după o mare pauză editorială, Îngerul coborât în stradă (1997) aduce o schimbare radicală, măcar în ceea ce privește construirea discursului. Din exclamativ, acesta devine mai interiorizat, mai puțin transparent, se narativizează, caută să semnifice într-o simbolistică mai opacă și, tematic vorbind, revelează predispoziții tanatice. Poezia arborează doliul și se deschide către zone crispate, sumbre ale emoționalului, autosugestionându-se în același timp în sensul fervorii onirice de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
acțiunii vizând schimbarea și remodelarea realității, propunând, deci, logici ale gândirii (nocto logici), logici ale limbajului (semiologici) și logici ale acțiunii (praxiologici), dar precizând imediat : "cu rezervele dictate de orizontabilitatea unor concepte prin excelență inferente și circulare (gândirea este acțiune interiorizată și limbaj interiorizat, după cum este și interiorizare a realitații, limbajul este exteriorizare a gândirii, după cum este referire la realitate și acțiune "sui generis"; la rândul ei, acțiunea este exteriorizare a gândirii, transformare a realității și modalitate de comunicare "sui generis
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
și remodelarea realității, propunând, deci, logici ale gândirii (nocto logici), logici ale limbajului (semiologici) și logici ale acțiunii (praxiologici), dar precizând imediat : "cu rezervele dictate de orizontabilitatea unor concepte prin excelență inferente și circulare (gândirea este acțiune interiorizată și limbaj interiorizat, după cum este și interiorizare a realitații, limbajul este exteriorizare a gândirii, după cum este referire la realitate și acțiune "sui generis"; la rândul ei, acțiunea este exteriorizare a gândirii, transformare a realității și modalitate de comunicare "sui generis")17. 16 Petre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
aceasta este de natură extrinsecă sau intrinsecă, lucru destul de important în cercetarea noastră, deoarece a fost necesar să știm dacă orientarea religioasă a angajatului este una de natură indusă de anumite aspecte ale vieții sociale sau este una de natură interiorizată, un act de subiectivitate, de crez interior în valorile creștine. Chestionarul aplicat conține trei probe specifice, după cum urmează: Scala de evaluare a implicării comunitare nonformale, realizată sui-generis, alcătuită din 5 itemi, pe o scală de la 0 ("deloc") la 5 ("în
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
care se pretează cel mai bine la o examinare stăruitoare, multilaterală și polivalentă. Și care, de cele mai multe ori, este Însoțită de admirație și emoție. Meditația este o activitate de sens contrar contemplării, ea este Îndreptată spre Înăuntru și vizează imagini interiorizate Însoțite de un Întreg halou conceptual și simbolic, ca și de aura trăirilor pe care acestea le declanșează. Meditația sublimează senzorialul și accentuează cugetarea, reflexia, focalizînd pe conținuturi Îmbogățite de travaliul mental. Într-un haiku avem de a face cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
său profund. Ninsoarea de la începutul nuvelei The Dead este prezentată de naratorul auctorial ca un fenomen meteorologic. La sfîrșiul narațiunii, totuși, aceasta este reflectată prin mediul actorial, Gabriel, ca parte a experienței de intensă conștientizare, prin intermediul căruia ninsoarea devine imaginea interiorizată a stării sale emoționale. Este firesc să ne întrebăm dacă mai putem vorbi despre un tipar narativ în acest caz. O încercare de răspuns ar conduce direct la problema teoriei deviației. Lipsa spațiului nu ne permite să explorăm această posibilitate
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
copil introvertit care se simte în chip melancolic izolat și neînțeles și care tinde timid să facă niște "mâzgălituri absurde", care mai tarziu vor constitui baza operei sale, dar care, paradoxal, tocmai prin faptul că face aceste gesturi atât de interiorizate, va trebui să iasă din propria-i izolare, din introvertit devenind un mare extrovertit, prin contactul cu cei cărora li se adresează mesajele sale. Sábato este un "mare încăpățânat", ce-și propune, spre o mai bună cunoaștere, să-și însoțească
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
uman"65. Artă reprezintă mai multe lucruri, dar, în primul rând, spune Sábato, arta este o încercare disperată de comunicare prin intermediul unui limbaj în cazul scrisului, cuvantul -, un limbaj ce depășește cu mult limbajul cotidian. Toate aceste gesturi, atât de interiorizate, toate aceste forme de expresie "cumplit de solitare", vor fi cele care într-o zi îi vor permite comunicarea cu semenii, devenind, prin această, paradoxal, un mare extrovertit. Scriitorul încearcă să se elibereze de o obsesie nelămurita, exprimând-o și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe cea despre alteritate, cât și a puterii înseși; aceasta însă a folosit în beneficiul mesajului ei, în plus, simbolistica iconografică și scenografia publică. 4. Natura profundă, "filosofică", a creștinismului ortodox a fost reafirmat de teologia (monahală) isihastă (ca practică, interiorizată, ascetică, respectuoasă față de modelele exemplare și față de morala creștină de până la Sfinții Părinți). Ea reprezintă ultima (re)formulare importantă a sa difuzată în spațiul post-bizantin înainte de căderea Constantinopolului, preluată și de gândirea românească medievală (în mod oficial, chiar de la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
am realizat deja interviuri, mi-au spus că nu au povestit despre perioada de detenție nici măcar propriilor copii. D.V.: Păi, fata mea, mulți ani, n-a știut că eu am fost deținut politic. C.I.: Interdicția securistă de a nu vorbi, interiorizată, a mutilat relația firească dintre părinți și copii. A fost introdusă frica și suspiciunea chiar în miezul locului în care te simți "acasă" în cea mai mare măsură. Or, "acasă" te simți doar în familie. Astfel încât noi, românii, nu avem
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis, Giacomo Leopardi, A. S. Pușkin, Mihail Lermontov etc. - Proza: Victor Hugo, Walter
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
comunismul secolului XX este strâns asociat cu utilizarea terorii ca practică sistematică a violenței pentru cucerirea puterii, menținerea ei și punerea în aplicare a proiectului comunist. Această teroare a generat în toate societățile comuniste un sentiment de teamă intensă și interiorizată. Până în 1914, concepția despre violență a lui Lenin* se inspiră din patru surse: Marx*, în Manifest - „Comuniștii declară deschis că nu-și pot atinge obiectivele decât distrugând prin violență vechea ordine socială” -, Blanqui și tentativele lui de insurecție întreprinse de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea dramatică a identității, axa ei o constituie Psalmii. A. a fost un poet religios, de o religiozitate interiorizată, foarte pură, dar deloc previzibilă, deloc lineară în manifestările ei. Poetul respinge viziunea instituționalizată, dogmatică, a unei divinități reprezentate convențional, apariție severă, instanță punitivă - Tatăl. Ideea argheziană de Dumnezeu se apropie de teologia negativă: canoanele figurative sunt simțite ca falsuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]