357 matches
-
romanul este balena albă a literaturii moderne, un Moby Dick care fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate Înghiți orice: epic, liric, jurnal, epistolă, comentariu critic, discurs teoretic, parabolă, parafrază, autoreferențialitate, desene animate și desene inanimate. Acest Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate Înghiți orice: epic, liric, jurnal, epistolă, comentariu critic, discurs teoretic, parabolă, parafrază, autoreferențialitate, desene animate și desene inanimate. Acest Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor În tot acest timp, și „Jurnalul lui M.“, student cu orgolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai Început să bănui acest lucru, are loc intersecția jurnalelor și obții certitudinea că M. din jurnalul lui A. este M. din jurnalul lui M. și că A. din jurnalul lui M. este A. din jurnalul lui A. Prin urmare, Intermezzo ar fi un roman de dragoste realizat prin intersectarea jurnalelor celor doi protagoniști. Dacă ar fi așa, judecata noastră de valoare ar fi simplă: Intermezzo ratează această interesantă modalitate romanescă, Întrucât, din păcate, jurnalul lui A. nu are nici o calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și că A. din jurnalul lui M. este A. din jurnalul lui A. Prin urmare, Intermezzo ar fi un roman de dragoste realizat prin intersectarea jurnalelor celor doi protagoniști. Dacă ar fi așa, judecata noastră de valoare ar fi simplă: Intermezzo ratează această interesantă modalitate romanescă, Întrucât, din păcate, jurnalul lui A. nu are nici o calitate literară, el putând interesa doar ca document psihologic și ca formă de veleitarism literar (orice jurnal publicat cade În ghilotina judecății estetice ca fiind publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
autointitulează „roman“. Are În acest caz documentul o expresivitate involuntară, care să-l facă funcțional În planul literaturii și, deci, literar? Mai că ar fi avut una, dacă Marin Mincu ar fi redus la minimum fragmentele acestui document neliterar. Dacă Intermezzo ar fi cuprins, În schimb, doar jurnalul lui M. (care este și interesant, și literar, cu o expresivitate lipsită de orice efect al involuntariatului), „romanul“ n-ar mai fi putut să se subintituleze chiar așa. De ce a ținut, atunci, criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lasă apoi toate ușile și ferestrele deschise, ca orice trecător să poată Înțelege că, de fapt, acolo locuiește un personaj non-fictiv? Romanul spune mai mult decât explicit „madame Bovary c’est moi“. Dacă Madame Bovary era totuși un roman fictiv, Intermezzo refuză orice retorică a ficțiunii (consemnându-se, teoretic, din interior, refuzul) și te trage de mânecă spre a nu greși cumva: eu sunt un roman non-fictiv. Singurul său element de retorică romanescă este un pseudonarator care, batjocorit În stilul „desantiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care cel mai adesea lecturile sunt comentate ca act și ca actio, iar nu În concretul diversității și sugestiilor lor. Lectura este prezentă, dar nu ca atare, ci ca filtru prin care experiența trăită Începe să joace iarăși rolurile literaturii. Intermezzo este un intereasnt experiment literar, scris de un expert al literaturii, astfel Încât expertul să pară dizolvat În propria sa potențială calitate de personaj sau atunci când calitatea sa de potențial personaj abia anunță pe viitorul expert. Viața studențească, nr. 49, 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În propria sa potențială calitate de personaj sau atunci când calitatea sa de potențial personaj abia anunță pe viitorul expert. Viața studențească, nr. 49, 5 decembrie 1984 Radu G. Țeposu: Spre roman Modelul mai Îndepărtat al prozei lui Marin Mincu din Intermezzo (Albatros, 1984) este romanul-reportaj, așa cum Îl aflăm În viziunea unor Truman Capote ori Dos Passos: aglomerare de scrisori, pagini de jurnal, fragmente de texte desprinse din cărți, reproduceri de elemente grafice, legate Între ele prin intervenția lucidă a scriitorului (scriptorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care pleacă, pentru a construi o imagine, mai degrabă teoretică, asupra mecanismelor epice, răsturnând perspectiva tradițională; nu chipul mimetic al realității contează În acest caz, ci modul cum se corporalizează textul, cum prinde el contur În actul scrierii ș...ț. Intermezzo folosește ca materie epică două jurnale: cel al lui M., bărbat zvelt, mizantrop, genialoid, egoist, mare devorator de cărți, și un altul al lui A., adolescentă chinuită de iubiri neîmplinite, patinatoare pătimașă și ambițioasă, sfâșiată Între jocul dragostei și jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a confesiunilor lui A., și cea mai Întinsă, aceea din perioada liceului, e cu totul gratuită În economia cărții, Întrucât nu servește nici ideea, nici metoda. Abia din momentul În care Însemnările celor doi se aplică pe o realitate comună, Intermezzo crește În interes, căci putem urmări aproape aceleași fapte relatate din unghiuri diferite. Cu adevărat, procesul textualizării de-abia de aici capătă consistență, restul nefiind decât niște preparative. Dar, Întrucât nu atât calitatea informației pusă În joc interesează, cât metamorfozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
identificare, de iluzii. Aici, prozatorul izbutește să prindă În aceeași frază fragmentul de real și reflectarea lui simultană În text. Așadar, procesul constituirii propriu-zise a textului. ș...ț Flacăra, nr. 49, 6 decembrie 1985 Emilia Parpală: Romanul postmodernist Semantic, antiromanul Intermezzo (Editura Albatros, 1984, 437 p.) rezidă În joncțiunea contrapunctică a două teme: 1. o temă metatextuală, motivantă, În care criticul Marin Mincu face dovada aptitudinilor sale de vulgarizator (În sens non-peiorativ) al unor locuri comune din teoria textului; 2. o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rolurilor: „când spun eu, nu știu dacă o fac În calitate de autor, actor, personaj, instanță auctorială etc.“ (p. 14). În ciuda poeticii explicite, a precauțiilor teoretice decelate pe toată suprafața „romanului“, În ciuda polemicii cu scriitura, lectura tradițională și a pledoariei pentru modernitate, Intermezzo lasă impresia unui produs hibrid, În care clasicismul a fost tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
configurează o retorică a literalității cu consecințe negative asupra capacității de motivare reciprocă, de modelare implicită a temelor 1. - În care Marin Mincu este eclectic - și 2., În care exersează În manieră ironic-ludică. Marin Mincu este, fundamental, un teoretician, iar Intermezzo, ca tentativă de corporalizare a unor concepte, confirmă această vocație. Ramuri, nr. 1 (259), 15 ianuarie 1986 Ioan Bogdan Lefter: Jurnale, scrisori și-un narator Să reținem modelul creator la care Marin Mincu aderă: acela al autorului care dublează „inspirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
opusă - parcă - „pulverizării“ tocmai invocate. Una peste alta, cu exagerări, scăpări și fără nici un strop de emfază, e de reținut modelul creator În cauză. Susținându-l, Marin Mincu se raliază și el eforturilor unei Întregi - și mai tinere - generații literare. Intermezzo se deschide cu „Un Început posibil de roman“ și se Închide cu „Un posibil sfârșit de roman“: scurte capitole (de nouă și respectiv șapte pagini) susținute de o voce naratoare emancipată, Încrezută chiar, cultivată și ironică. Începutul pendulează Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
natural“ (p. 77). M. transcrie și câteva pagini „dintr-un jurnal În versuri regăsit“ (p. 237-247), de calitate, fluxuri lirice expresioniste, informe, intense. Poezia, proza (jurnalul) și critica (considerațiile despre literatură din jurnal) intră - așadar - toate În compoziția ambițioasă din Intermezzo ș...ț. Un plan important al romanului e cel autoreferențial. Jurnalul lui M. conține multe pasaje despre ideea de jurnal și de roman, ivite de-a lungul divagațiilor personajului despre literatură, dar valabile (și) pentru Intermezzo. Asupra vieții și textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În compoziția ambițioasă din Intermezzo ș...ț. Un plan important al romanului e cel autoreferențial. Jurnalul lui M. conține multe pasaje despre ideea de jurnal și de roman, ivite de-a lungul divagațiilor personajului despre literatură, dar valabile (și) pentru Intermezzo. Asupra vieții și textului, realității și ficțiunii, M. nu Încetează să mediteze. Ironizează Însemnele În care a Înghețat viața cutărei familii presupus nobile („papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Început). Scriitura de tipul jurnalului ar fi o șansă de recuperare a autenticității: „nu pot să mai accept iluzia mimesis-ului romanesc practicat de alții cu disimulată ingenuitate. «Sinceritateaă jurnalului se află În implicarea În scriitură a eului narant“ (ibidem). Intermezzo ne arată că ideile lui Marin Mincu din 1984-l985 le avea M. Încă din jurul lui 1960. Într-o miercuri, acesta din urmă notase: „Vine Alain Robbe-Grillet la o Întâlnire cu studenții și ne vorbește despre noul roman; noi mai facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
există și Patul lui Procust, și Bietul loanide“ (p. 332). Lângă falsitatea prozei, M. crede - cum am văzut - ca și Marin Mincu de astăzi În șansa fragmentarismului notelor de jurnal (v. și pp. Î60, 382-383 etc.). O posibilă cheie pentru Intermezzo este pasajul despre Memoires d’un fou, pagini autobiografice ale lui Flaubert, „materie primă“ pentru Educația sentimentală (cf. pp. 369-371). M. se regăsește În acel „text de o autenticitate extraordinară“ (p. 371), semnalizând faptul că Intermezzo poate fi interpretat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
O posibilă cheie pentru Intermezzo este pasajul despre Memoires d’un fou, pagini autobiografice ale lui Flaubert, „materie primă“ pentru Educația sentimentală (cf. pp. 369-371). M. se regăsește În acel „text de o autenticitate extraordinară“ (p. 371), semnalizând faptul că Intermezzo poate fi interpretat ca o Educație sentimentală rămasă la stadiul eboșelor „autenticiste“ (vezi și aluzia de la p. 415). Speculație interesantă, În urma căreia se poate ajunge la o discuție despre raportul dintre proza tradițională și cea a secolului XX, cu deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chiar și al literaturii, din moment ce M. descoperise că firul temei „autenticității“ și a „trădării“ vieții prin scris duce la urmă la concluzia că „Discursul perfect autentic este discursul fără cuvinte“ (p. 404). Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că Intermezzo ascunde o enigmă: nu știm ce se va fi petrecut Între oficializarea legăturii celor doi, rezultat - și acesta - al toanelor lui M. (stârnit de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gravitate, lecturi și sensibilitate cenzurată, plus un final foarte bun, cu Însemnate resurse de redimensionare a Întregului; dar și: lungimi nejustificate, prețiozități inutile, ceva exces În poza trufașă a personajului principal și În cea ironică a naratorului. Important e că Intermezzo are, dincolo de defecte, substanță reală și rezistă la analiză. Romanul ar putea fi și psihanalizat, pornind de la indicarea repetată a unui „arhetip“ al iubirii lui M. („Eu nu o iubesc decât pe E.“ etc., p. 382); e vorba despre E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâlnim un pasaj dinaintea relației cu A., prezentă tot timpul până atunci etc.; și cantitatea totală de texte parcurse de M. - peste 400 de pagini! - depășește posibilitățile de lectură Într-o zi sau o noapte!...). Condensat și controlat În detaliu. Intermezzo ar putea fi la a doua ediție un foarte bun roman, important Între cărțile „noilor prozatori“ de după 1980. Un roman care să fie - ei, da! - așa cum și-l dorește orgoliosul prozator Marin Mincu: „un reper esențial În existența mea“ (din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe bunic, prin oraș și prin suburbia Wrzeszcz, Langfuhrul de odinioară, ca și la o întâlnire cu neamurile noastre kașube -, am trăncănit, în timp ce copiii căutau prin spuma valurilor leneșe ale Balticii chihlimbare minuscule, despre una-alta, la urmă și despre intermezzo-ul ei monastic de acum mai bine de cincizeci de ani. Eu aveam impresia că încă se mai simțea bântuită de sora Alfons Maria, aspra șefă a novicilor. Încă și mai uimitor era faptul că ea își păstrase credința catolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altceva În stilul realismului magic, descriind fictive volute verbale senin, arogant, pe toate vocile, căutînd numai octavele de sus Într-un sudat cor patriotic. Acești oameni nu-l interesează pe Dinu. El se mulțumește să constate folosind o comparație cu Intermezzo că „nici Hitchcock n-ar fi putut imagina un scenariu mai captivant”. Și-acesta-i doar Începutul. CÎnd și-o da drumu’ domnul director de la Teatrul Mic pe derdelușul vocației femeile-și vor pierde mințile. Altfel, publicația-i plină de Învățăminte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
personale de umor. Amorul, un copil pribeag Amorul nu-i copil pribeag, Chemare e spre omul drag, Te-nvață cum să-l cucerești Să-l ai alături, cât trăiești! Ce-i viața? O fi vârtej sau e o goană, Un intermezzo sau o toană? E-un DAR DIVIN, dat de părinți De-atunci când ei n-au fost cuminți! Ce e sărutul? Promisiune nu-i, miraj? Dar altul e simbolul; E o-ntrebare la etaj, De-nchiriezi subsolul! mpresii greșite Când soțul
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]