757 matches
-
referitor la această chestiune. În sfîrșit, în cursul unei a treia perioade, care datează de la sfîrșitul anului 1908, interesul pentru chestiunea colonială se diminuează, chiar dacă în anumite țări colonizate apar lupte revoluționare, urmărite cu mare atenție de unii membri ai Internaționalei și în special de Lenin. De acum înainte, mișcarea socialistă se va dedica luptei împotriva războiului, problema constînd în a ști dacă socialismul este capabil "să stabilească o legătură între formele devenite clasice ale imperialismului colonial și manifestările acestuia, în calitate de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
interveni prompt în stingerea acestuia și de a se folosi cu toate forțele de "criza economică și politică creată de război pentru a agita și ridica masele populare, grăbind căderea dominației capitaliste". Acest compromis este reafirmat la următorul congres al Internaționalei de la Copenhaga (1910), cînd socialiștii germani refuză propunerea englezului Keir Hardie, de a organiza, în caz de conflict, o grevă generală în uzinele de armament, în mine și transporturi. Chestiunea este amînată pentru congresul următor, prevăzut a se ține la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în cadrul socialismului european, din care acesta va ieși profund transformat. Deja de cîțiva ani, în Europa se manifestă tensiuni internaționale care vor duce, treptat, la apariția unui conflict generalizat. Această tendință s-a agravat și mai mult începînd cu Congresul Internaționalei a II-a de la Copenhaga (1910). În 1911, intrarea trupelor franceze în Fez a provocat o puternică reacție germană și drept urmare, trimiterea unui batalion de război la Agadir. O conferință internațională a marilor puteri europene dă liber acces Franței în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
regal. Trei săptămîni mai tîrziu, J. Guesde și Marcel Sembat intră în cabinetul Viviani pentru a apăra, în numele celei mai bune tradiții iacobine de la 1789, Republica agresată de imperialismul german. Participarea socialiștilor la guvernele burgheze care provocase atîtea polemici în cadrul Internaționalei a II-a cu un deceniu mai devreme, nu mai este acum nici măcar discutată, ci doar aprobată. Socialiștii francezi sînt cei care împing mai departe practica acestei colaborări de clasă, bineînțeles cu nuanțe diferite de la persoană la persoană, locul de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Toată această situație se explică prin politica și practica duse anterior precum și, mai general, prin inserția fiecărei clase muncitorești în societatea țării respective. Dacă acceptăm o asemenea ipoteză, atunci devine iluzoriu să ne mai întrebăm dacă o altă politică a Internaționalei ar fi fost posibilă: în 1914, cărțile erau deja făcute și ceea ce la prima vedere pare de necrezut va deveni ușor de înțeles 9. Conform cu cele afirmate de G. Haupt 10, putem stabili o distincție între prăbușirea Internaționalei, incapabilă să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
politică a Internaționalei ar fi fost posibilă: în 1914, cărțile erau deja făcute și ceea ce la prima vedere pare de necrezut va deveni ușor de înțeles 9. Conform cu cele afirmate de G. Haupt 10, putem stabili o distincție între prăbușirea Internaționalei, incapabilă să împiedice războiul între popoare și cea a internaționalismului, caracterizat prin acceptarea conflictului și prin sprijinul acordat acestuia de către majoritatea mișcării muncitorești. Strîns legate între ele, aceste două noțiuni trebuie totuși privite într-un mod diferit. Falimentul organizațional al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
incapabilă să împiedice războiul între popoare și cea a internaționalismului, caracterizat prin acceptarea conflictului și prin sprijinul acordat acestuia de către majoritatea mișcării muncitorești. Strîns legate între ele, aceste două noțiuni trebuie totuși privite într-un mod diferit. Falimentul organizațional al Internaționalei a II-a este rapid și se produce în numai cîteva săptămîni, confirmîndu-se apoi prin incapacitatea acesteia de a coordona mișcări de anvergură pe perioada celor patru ani care urmează. Eșecul internaționalismului este un fenomen mai lent și foarte complex
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de Bulgaria, în octombrie 1915. Încă din mai 1915, Italia a ales tabăra franco-britanică, iar România i se alătură și ea în curînd. Războiul se împotmolește, pare fără sfîrșit și începe să stîrnească o nemulțumire latentă. În timpul acestei perioade, acțiunea Internaționalei poate fi rezumată într-un cuvînt: neant. În noiembrie 1914, C. Huysmans a transferat serviciile și arhivele Biroului Socialist Internațional în Olanda, teritoriu neutru, în care aduce, tocmai din grijă pentru neutralitate, mai mulți socialiști olandezi. Lucrurile se opresc aici
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pe timp de pace, dar nu și în timp de război. Devine deci o chestiune urgentă, aceea de a nu face nimic și de a nu întreprinde nici o inițiativă. Această expectativă este unanim criticată de partizanii unei neutralități active a Internaționalei (elvețieni și italieni), de socialiștii revoluționari (Lenin), și, în sfîrșit, de susținătorii Uniunii sacre (germani, belgieni și francezi). La inițiativa lui Vanderverde, socialiștii țărilor aliate sînt invitați la Londra, în 14 februarie 1915. După ce au declarat că o victorie a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pace, precum și noi revendicări "pentru triumful proletariatului" sînt acum proclamate; contrar conferinței de la Zimmerwald, perspectiva unei rupturi de Internaționala a II-a devine iminentă. Consolidarea și devierea opozițiilor față de război caracterizează conferința de la Kienthal, considerată drept actul de naștere al Internaționalei a III-a. Cu toate acestea, datorită situației create, tezele lui Lenin, partizan al transformării războiului imperialist în război civil rămîn încă minoritare. Zimmerwald și Kienthal 15 reprezintă o etapă importantă în regruparea opozanților în cadrul Uniunii sacre. Aceste conferințe își
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
posibilitatea ca socialismul internațional să facă propuneri în acest sens. Dar, în ultimul moment, guvernele aliate refuză delegaților pașapoartele de plecare; ei împiedică astfel lucrările conferinței, exprimîndu-și voința de a continua războiul pînă la victorie 16. De acum înainte, participarea Internaționalei a II-a la orice formă eficace de activitate diplomatică devine iluzorie. La fel ca și în 1914, ea nu emite nici un protest, evitînd astfel un nou eșec, aproape la fel de grav ca cel suferit în urmă cu trei ani: mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
votului unui delegat din ILP), Internaționala a II-a își arată lipsa de înțelegere privind tendința generală a momentului și incapacitatea, dacă nu de a se insera, cel puțin de a nu se mai ocupa de procesul revoluționar. Formal, înființarea Internaționalei a III-a are loc în martie 1919. Noua organizație devine o forță reală în cursul celui de-al doilea Congres al său, ținut în vara anului 1920, imediat după conferința de la Geneva 22. Formarea Kominternului aduce cu sine un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
reală în cursul celui de-al doilea Congres al său, ținut în vara anului 1920, imediat după conferința de la Geneva 22. Formarea Kominternului aduce cu sine un proces general de sciziune în rîndul mișcării muncitorești și numeroase secțiuni naționale ale Internaționalei comuniste apar de o manieră diferențiată în majoritatea țărilor. Privind atît concepția partidului, cît și metodele de luptă pentru a accede la socialism, distanța dintre socialismul tradițional și cei care se revendică drept bolșevici este mare. Kominternul angajează o luptă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
puțin mai tîrziu, va apare o nouă sciziune internațională a socialismului, la sfîrșitul căreia mișcarea muncitorească se va găsi divizată pentru o perioadă de aproape trei ani în trei tendințe distincte și nu două, cum se afirmă de obicei. În cadrul Internaționalei a II-a, mai multe partide și organizații, și nu dintre cele mai nesemnificate, resping atît politica Uniunii sacre și consecințele acesteia, a căror responsabilitate nu vor să și-o asume, cît și defetismul revoluționar și metodele bolșevice de guvernare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
partide și organizații, și nu dintre cele mai nesemnificate, resping atît politica Uniunii sacre și consecințele acesteia, a căror responsabilitate nu vor să și-o asume, cît și defetismul revoluționar și metodele bolșevice de guvernare. Împotriva tendinței de dreapta a Internaționalei, acești "centriști" devin apărătorii socialismului revoluționar, păstrîndu-și totodată autonomia față de mișcarea comunistă de care se deosebesc prin obiective, metode de luptă și forme de organizare. Contrar dreptei socialismului internațional, rămasă în cadrul Internaționalei a II-a, acești socialiști de stînga susțin
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
bolșevice de guvernare. Împotriva tendinței de dreapta a Internaționalei, acești "centriști" devin apărătorii socialismului revoluționar, păstrîndu-și totodată autonomia față de mișcarea comunistă de care se deosebesc prin obiective, metode de luptă și forme de organizare. Contrar dreptei socialismului internațional, rămasă în cadrul Internaționalei a II-a, acești socialiști de stînga susțin fără rezerve Revoluția rusă. După o perioadă preliminară de contacte informaționale între conducătorii ILP-ului englez, socialiștii independenți germani, austro-marxiștii din Austria, o fracțiune notabilă a SFIO, grupată în jurul lui Jean Longuet
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
decembrie 1920 preludiul unei conferințe internaționale reunită la Viena în perioada 22-27 februarie 1921. După încheierea acestei manifestări este înființată Uniunea Partidelor Socialiste pentru Acțiune Internațională (UPSAI)24 al cărei secretar este numit F. Adler. Noua organizație refuză atît reformismul Internaționalei a II-a, cît și revoluționismul celei de-a III-a, considerată drept simplu "instrument al politicii străine a Uniunii Sovietice". Pentru fondatorii UPSAI, Internaționala a II-a încetează să mai existe: reformistă și naționalistă, ea se cufundă în ministerialism
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
III-a face greșeala de a nu ține cont de condițiile de luptă specifice fiecărei țări și vrea să implanteze peste tot, într-un mod automat, formele de luptă care au reușit în Rusia. Influența predominantă a Uniunii Sovietice asupra Internaționalei a III-a riscă să o deturneze pe aceasta din urmă, în beneficiul guvernării bolșevice. UPSAI respinge, de asemenea, nu numai metodele parlamentare, ci și formele de acțiune utilizate de bolșevici. După ce au denunțat capitalismul și imperialismul, vinovate de izbucnirea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de dreapta sau de stînga. Existența sa va fi scurtă, în ciuda numeroaselor partide care o formează și care reprezintă aproximativ jumătate din forțele socialismului internațional. Fuzionînd cu Internaționala a II-a în 1923, UPSAI va dispărea pentru a face loc Internaționalei Socialiste a Muncii. Totuși, acest curent socialist de stînga se pierde în numeroase forme și apelative diverse pînă la cel de-al Doilea Război mondial; forțele sale vor fi extrem de variabile, dar deloc de neglijat, iar omogenitatea sa politică și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și socialiștilor revoluționari din Rusia. Se are în vedere continuarea discuțiilor, iar un Comitet de organizare, compus din nouă membri (cîte trei de fiecare Internațională) este constituit în acest scop. Însă acest prim succes rămîne fără nici un ecou: intervenind în numele Internaționalei a II-a, reprezentînd dreapta, Vandervelde a cerut de la majoritatea comuniștilor "garanții", înainte de a se angaja în vreo formă de acțiune comună, următoarele: comuniștii trebuie să pună capăt oricărui "sabotaj" în rîndurile socialiștilor, să acorde libertate popoarelor din Uniunea Sovietică
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și va trebui ca Hitler să preia puterea, antrenînd distrugerea comunismului și a socialismului în Germania, ca să putem asista la o schimbare a acestei situații: conștientizarea gravității fascismului și necesitatea de a-l combate determină o modificare radicală în orientarea Internaționalei comuniste, permițînd o apropiere și apoi o cooperare relativă în anumite țări a secțiunilor naționale a celor două principale compozante politice a mișcării muncitorești. Cinci ani mai tîrziu, pactul germano-sovietic repune brusc în discuție această strategie și grăbește declanșarea unui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în anumite țări a secțiunilor naționale a celor două principale compozante politice a mișcării muncitorești. Cinci ani mai tîrziu, pactul germano-sovietic repune brusc în discuție această strategie și grăbește declanșarea unui nou conflict mondial. Pînă în 1914, echilibrul politic al Internaționalei a II-a se organizează în principal în jurul forțelor socialismului german și francez: asupra chestiunii fundamentale a războiului și a păcii, confruntările incipiente, dar foarte reale își aveau rădăcinile în pozițiile diferite ale acestor două partide. Am risca de altfel
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din țările învingătoare: a fost nevoie de semnarea pactului de la Locarno, în 1925, pentru a se estompa și apoi a dispărea această scindare. Pe de altă parte, avînd în vedere înfrîngerea Germaniei și slăbirea SPD-ului, influența socialiștilor germani în cadrul Internaționalei s-a diminuat mult, începînd cu 19141. SPD nu a putut să împiedice sciziunea socialiștilor independenți și apoi crearea Partidului Comunist German, cel mai puternic din Europa. Reechilibrarea se face în profitul socialiștilor din Europa de Nord (Marea Britanie, Belgia, Țările Scandinave), majoritatea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
putut să împiedice sciziunea socialiștilor independenți și apoi crearea Partidului Comunist German, cel mai puternic din Europa. Reechilibrarea se face în profitul socialiștilor din Europa de Nord (Marea Britanie, Belgia, Țările Scandinave), majoritatea aparținînd taberei învingătorilor sau țărilor rămase neutre. Situîndu-se la dreapta Internaționalei, decizia lor politică este importantă. Influența acestora va fi contrabalansată de o "stîngă" socialistă al cărei reprezentant de marcă este Otto Bauer. Cercetările teoretice întreprinse în cadrul austro-marxismului de mai mulți ani de zile, chiar înainte de Primul Război mondial îi permit
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de Rivera au o influență politică mult mai limitată, cel puțin în perioada acestui deceniu: lucrurile se vor schimba după 1933, avînd în vedere uriașa amenințare a fascismului, devenită de acum înainte manifestă. În Germania, SPD reprezentase partidul "model" în cadrul Internaționalei a II-a. După terminarea Primului Război mondial, el și-a pierdut mult din prestigiu și aceasta nu numai datorită înfrîngerii armate a țării sale. Venit la putere cu ajutorul unei revoluții pentru care a făcut totul, în scopul de a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]