393 matches
-
la asumarea ideii naționale în comunismul ceaușist va fi examinată în secțiunea care urmează, dedicată acestui subiect. 3.5.3. Concepția despre naționalitate Maturizarea sistemului socialist în România a consacrat mariajul "contra naturii" doctrinare dintre ideologia comunistă (original și principial internaționalistă și chiar antinaționalistă) și cea naționalistă. Am văzut cum sub presiunea circumstanțelor, Lenin a formulat teza dreptului de autodeterminare națională ca premisă a tranziției la socialism. Aceasta a fost o concesie tactică și provizorie, nicidecum o finalitate politică. Mai apoi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perfect și cadra ideologic armonic cu directivele enunțate de Programul... adoptat la Congresul al XI-lea al PCR ținut în noiembrie 1974. Conceptul s-a dovedit a avea un potențial enorm, fiind mulabil pe noua întorsătură ideologică operată dinspre sovietismul internaționalist înspre naționalismul socialist. Pentru a se legitima, regimul național-comunist a recurs la ideologia naționalistă, iar precursoratul românesc pe toate planurile susținut de protocronism a contribuit din plin la betonarea sistemului, compensând lipsurile structurale cu producții mitologice consolatoare. În condițiile accentuării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unitar al revoluției române", arătându-se că acesta decurge logic din comunalitatea principiilor programatice și a revendicărilor formulate. Unificarea evenimentelor revoluționare de la 1848 în "Revoluția română" evidențiază din plin efectul totalizator și acțiunea integratoare ale ideii de unitate. Independența. Repriza internaționalistă a socialismului românesc a reliefat lupta perenă a poporului muncitor pentru eliberare socială, înțeleasă în sensul emancipării din relațiile de exploatare socio-economică. Pe plan intern independența însemna eliberare socială, iar pe plan extern, libertatea națională echivala cu independența economică în fața
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
temelii, ci doar parțial recalibrat. În această perioadă de tranziție, principiile călăuzitoare care ghidează întregul demers de construire socială a trecutului nu au fost elaborate într-o manieră coerentă. De aceea, manualele din anii '60 formează o mixtură de elemente internaționaliste și naționaliste, prin care se glorifică influențele slave în același timp în care se monumentalizează trecutul indigen. Prin reasumarea moștenirii naționale, discursul emis de literatura didactică din această perioadă conține suficiente deturnări de la direcția antinațională stabilită de M. Roller pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o dimensiune socială din ce În ce mai largă, ceea ce a făcut ca În primele etape ale dezvoltării societății umane să constituie nucleul organizării sociale prin formarea triburilor, ginților, neamurilor și apoi națiunilor. În acest context nu este de mirare că pentru antinaționaliști sau internaționaliști (de regulă oameni fără patrie) distrugerea familiei a fost și este o țintă, pentru că ei știu foarte bine că subminând-o și distrugând astfel temelia unei națiuni poți distruge națiunea Însăși. Politicile agresive de deznaționalizare ale marilor imperii, mișcările culturale
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sudul agrar în timpul Războiului de secesiune. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, republicanii au urmărit o politică externă izolaționistă, de altfel împărtășită de majoritatea populației americane. Pearl Harbor (1941) a schimbat cursul politicii externe americane și a promovat politica internaționalistă bipartinică a SUA, pe care unii au criticat-o în anumite momente istorice, și au aplaudat-o în altele. Republicanii au militat pentru reducerea puterii și responsabilității guvernului federal, dar programele sociale ale democratului F.D. Roosevelt, precum și angrenarea economiei americane
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mai este) focarul demonizării naționalismului. Nu știu dacă temutul pamfletar de la România Mare a conștientizat vreodată în ce capcană a antitezelor eșuate a fost atras și la ce rezultate contrare renașterii naționale a dus antinomia monstruoasă dintre el și "elitele" internaționaliste, care și-au făcut o glorie din batjocorirea ideii de patrie. În orice caz, în interiorul națiunilor nerătăcite și netransformate în simple populații, ca a noastră, intelighenția a fost întotdeauna naționalistă, purtătoare de cuvânt a emancipării națiunii, observă Alain Dieckhoff: "Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
economice internaționale, interesate să nu întâmpine obstacole "naționaliste" în interiorul popoarelor spoliate. "Nostalgicii de toate culorile oscilează inconștient între aceste două iluzii fundamentale (internaționalism și deminternism, n. n.). Ultimul imperiu se dovedește cel mai puternic. Finalitatea acestei campanii regizate de mafia economică internaționalistă este anihilarea naționalismului". (p. 525). 156 Alain Dieckhoff, op. cit., p. 61. 157 Hannah Arendt, L'imperialisme, Paris, Points-Seuil, 1984, p. 288. V. și Dieckhoff, pag. cit. 158 Apud Dieckhoff, p. 65. 159 Ibidem, p. 131. 160 Ibidem, p. 220. 161
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un deceniu de la instaurarea regimului comunist până când, În 1959, Unirea Principatelor a putut fi dezbătută și aniversată, asta În condițiile În care, doi ani mai devreme, evocarea lui Ștefan cel Mare la Putna se lăsase cu represalii din partea autorităților . Etapa internaționalistă a istoriografiei românești nu lăsa deloc spațiu de manevră În această direcție. În 1959, tema a fost dintr-odată permisă cercetării și consemnării sale publice. O adevărată avalanșă a manifestărilor dedicate evenimentului sunt semnalate peste tot În anul sărbătoririi centenarului
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
copilul (adică naționalismul cel candid și nevinovat) o dată cu apa din albia În care s-a primenit. Mie Însă, naționalismul lui Ceaușescu nu mi-a relevat niște exagerări (național-comunismul nici nu era atât de extravagant - era temperat Încă de anumite ipocrizii internaționaliste). Ci doar mi-a dezvăluit că acest ideal național - nobil, În aparență - se poate transforma oricând Într-un instrument perfect de manipulare, de legitimare și dominație, la Îndemâna oricărui potentat. De aici impresia de neșters pe care mi-a lăsat-o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
măsură la 1848, contacul direct, chiar În ipostaza de opresori, cu mișcarea risorgimentală va Însemna o considerabilă lărgire a experienței politice, a orizontului geografic și mental. În sfârșit, o ultimă categorie de ardeleni trecători prin peninsulă este formată din revoluționarii „internaționaliști”, emigranți sau voluntari În formațiunile lui Garibaldi XE "Garibaldi" , pe care Îi vom regăsi mai târziu În rândurile „celor o mie”. Contactul lor cu mișcarea italiană este unul total, ei se identifică, practic, cu această cauză, asimilându-i necondiționat mesajul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lor cu maghiarii. De pe această poziție, el se va opune proiectelor de acțiune comună italo-maghiaro-română, Înaintate principelui Cuza de emigranții maghiari, și va purta polemici dure cu revoluționarii maghiari sau chiar cu românii aflați În proximitatea mișcării italiene. 13. Revoluționarii „internaționaliști” Cu totul alta va fi poziția voluntarilor români ardeleni aflați În serviciul cauzei italiene, a căror atitudine marchează punctul de maximă receptivitate față de mișcarea risorgimentală. În cazul lor, mentalitatea revoluționară specifică epocii romantice Îi determină să subsumeze sau să integreze
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fi poziția voluntarilor români ardeleni aflați În serviciul cauzei italiene, a căror atitudine marchează punctul de maximă receptivitate față de mișcarea risorgimentală. În cazul lor, mentalitatea revoluționară specifică epocii romantice Îi determină să subsumeze sau să integreze propriile deziderate naționale idealurilor „internaționaliste” ale emancipării generale a popoarelor, În conformitate cu doctrina mazziniană. Dar chiar și În cazul acestor „revoluționari de profesie”, tensiunea existentă Între „naționalism” și „internaționalism” implica o diversificare a comportamentelor. Alexandru Bujor XE "Bujor" , de pildă, mai rezervat În asumarea „internaționalismului”, va
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
restul fiind divertisment, comedie muzicală, filme pentru copii - proporția lui Lenin (60% propagandă, 40% divertisment) fiind totuși inversată. Cu prea puține excepții, propaganda din cinema a urmat cu fidelitate liniile politice de evoluție ale PCR. A fost mai întâi prosovietică, internaționalistă, antiromânească, apoi național-comunistă, anticitadină, antiintelectuală, antioccidentală, vehicul al cultului lui Ceaușescu. Temele de propagandă observabile pe toată perioada comunistă sunt : - Rezistența anticapitalistă și antifascistă a comuniștilor ilegaliști și a „protocomuniștilor”. Aproximativ 57 de filme au un scenariu bazat pe lupta
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
drepturilor umane fundamentale (articolul cosmopolitan) și cel al interdependenței economice transnaționale (Doyle, 2005, p. 463). Înaintea primului război mondial și, mai ales, în perioada interbelică au existat numeroase scrieri care au subliniat natura pacifistă a democrațiilor în special în rândurile internaționaliștilor liberali din tradiția kantiană. Ipoteza pacifismului democratic avea însă să revină pe agenda științelor sociale odată cu răspândirea treptată a democrației liberale după al doilea război mondial și mai ales odată cu încetarea Războiului Rece, când corelația dintre existența regimurilor democratice și
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
Idealismul utopic sau gândirea internaționaliștilor liberali în perioada interbelică Geneza unei discipline și vecinătăți disciplinare Începuturile Relațiilor Internaționale ca disciplină autonomă sunt în mod formal identificate cu stabilirea de către lordul Davies, în 1919, a primei Catedre de Relații Internaționale în cadrul Universității din Wales (Aberystwyth). Purtând
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
și prin tentativa de demonstrare a realizării idealurilor politice în prezentul istoric . După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii liberali internaționaliști și pluraliști, însoțit fiecare de calificativul interbelic, pentru a-i separa de 1. Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul Relațiilor Internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum legalism sau moralism, ambii referindu-se la
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
negarea inevitabilității războiului sau a consecințelor belicoase ale anarhiei principala țintă a atacurilor lui E.H. Carr; c. principiile liberale de filosofie a istoriei și anume viziunea lineară, direcțională și teleologică ce conduce la credința în ideea de progres vehiculată de internaționaliștii liberali interbelici, în opoziție cu perspectiva ciclică a istoriei utilizată de adepții Realpolitik-ului; d. dezvoltarea organizațiilor internaționale ca instrument al creării, menținerii și consolidării păcii la nivel internațional, susținută printr-o politică de dezarmare și respectarea principiului nonintervenției în afacerile
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
din parțialitate. Este adevărat că precursorii liberali ai secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, cum ar fi Kant sau Rousseau, acordă un tratament preferențial aspectelor pozitive ale naturii umane, precum capacitatea rațională și empatia, chiar altruismul. Pentru liberalii internaționaliști, realitatea stării conflictuale ce a culminat cu primul război mondial are însă efectul temperării tentației de a construi o viziune a politicii internaționale pornind exclusiv de la credința în natura umană pozitivă. Astfel, atât Angell, cât și Woolf afișează în realitate
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
explicațiile stucturale ale cauzelor războiului. Așa cum remarca Ashworth în analiza raționalismului ca sursă a idealismului, această poziție este alimentată de credința în capacitatea rațiunii de a crea o anumită formă a armoniei intereselor (Ashworth, 2002, p. 38). Departe însă de internaționaliștii liberali ai secolului XX ideea că această armonie a intereselor este absolută, și cu atât mai mult ideea că această armonie este naturală. Într-un sens, așa cum reiese din răspunsul lui Woolf la critica lui Carr, existența Ligii Națiunilor este
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
practica internațională a principiilor derivând din gândirea liberală, poate nici un alt element nu a atras atenția mai mult decât 1. În același timp, merită menționat argumentul lui Sylvest conform căruia Carr și alți autori critici la adresa filosofiei istoriei etalate de internaționaliștii liberali interbelici atacă simultan două aspecte diferite, notând că optimismul afișat cu privire la viitor este în acest caz, în mod substanțial, optimismul ideologului, și nu al teoreticianului și, ca atare, nu trebuie asimilat unei filosofii a istoriei (Sylvest, 2004, p. 426
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
al descurajării agresiunii, personalități impunătoare ale gândirii liberale, precum lordul Davies, au în vedere un rol mult mai activ nu doar în prevenirea, dar și în corectarea agresiunii. Mai mult, contrar acuzației de ignorare a rolului puterii în politica mondială, internaționaliștii liberali pragmatici militează pentru o înzestrare a acestui sistem al securității colective cu o forță polițienească capabilă să vegheze asupra respectării normelor internaționale și să intervină în cazul încălcării lor. În loc de concluzii Nu putem încheia înainte de a oferi o definiție
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
ale viitoarelor raporturi dintre cele două republici. Mircea Druc a considerat că textul tratatului ar fi trebuit formulat astfel: România salută dezagregarea ultimului și celui mai odios imperiu. Românii susțin lupta de eliberare națională a tuturor popoarelor captive în lagărul internaționalist. Românii sunt alături, de populația celor 11 județe (Bălți, Soroca, Hotin, Tighina, Orhei, Lăpușna Cahul, Cetatea Albă, Izmail, Cernăuți, Storojineț și Ținutul Herța) ocupate de sovietici în 1940. În acele momente de reviriment național au existat impulsuri de a se
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
permanente surse de tensiune. Aici intervine politica de stat de a crea șanse egale de dezvoltare pentru toți cetățenii săi. Amestecul altui stat în susținere a conaționalilor fie pe considerentul superiorității rasiale de tip fascist sau în virtutea mesianică a panslavismului internaționalist a dus cum știm la intoleranță, segregare, violență. Libertatea de afirmare a unor minorități nu poate merge până la nerecunoașterea statului unitar, a suveranității și integrității teritoriale. Drepturile omului nu presupun autodeterminare, autonomie, eventual federalizare și libertatea de a cere includerea
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
privind originea și istoria lor. Mai recent, Constantin Popanace (1995) publică lucrarea „Geneza și evoluția conștiinței naționale la macedoromâni”. Se descriu împrejurările în care s-a zămislit conștiința națională și sensul ce tinde să-l ia conștiința aromânilor în cadrul concepțiilor internaționaliste ce se difuzează din ce în ce mai mult și mai pronunțat după a doua jumătate a sec. XX. Autorul afirmă: ... „conștiința națională sub forma latinității a fost vie la Macedoromâni în tot cursul istoriei de când autohtonii din ținuturile pe care le ocupă astăzi
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]