KorAP: Find »[drukola/base=interpretabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...19 >

472 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

iii) entități non-numărabile, non-atomice, denumite de substantivele masive. În general, în română ele au doar formă de singular (lapte, unt, fier etc.). Câteva au doar formă de plural (tărâțe, icre7). 3.4. Cazul Cazul unui GD nu este o trăsătură interpretabilă, spre deosebire de gen, număr și persoană (la pronume). El este impus substantivului-centru în anumite configurații sintactice și transmis prin acord adjectivului care se acordă în caz (unei fete blonde). Acordul în caz al adjectivului poate fi analizat ca o consecință a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acord sunt nespecificați pentru trăsătura respectivă. Astfel, pronumele tu este nespecificat pentru gen, iar genul referentului acestui pronume este precizat sau specificat de acord. Această asumpție ne conduce către o analiză a țintei acordului (verbul, adjectivul etc.) ca având trăsături interpretabile. S-ar putea explica astfel o serie de situații în care acordul se face semantic, precum cele de la (11), (12) și (13): (12) a. "Ciocoii vechi și noi" a fost citit de toți elevii. b. "Ciocoii vechi și noi" a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-se conceptul, potrivit acestui nominal neexprimat. O analiză cu acord conceptual se poate presupune și pentru (12)a, unde se poate presupune că nominalul care denumește generic conceptul este romanul (de genul neutru). Trebuie însă să introducem condiția ca trăsăturile interpretabile ale verbului și ale adjectivului să fie verificate de / unificate cu trăsăturile substantivului-controlor. Dacă nu am avea această condiție, orice acord semantic ar fi posibil, ceea ce nu se întâmplă: (14) a. *Echipa au făcut testul antidoping. b. *Vedeta e obosit

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
morfosintactice specificate: +feminin, +singular, ceea ce impune ca acordul să se facă formal. În general, în minimalism, trăsăturile verbului și adjectivului sunt considerate neinterpretabile, ele fiind dependente de trăsăturile substantivului-sursă. În Fetele au cântat, GD fetele are trăsătura de număr +plural interpretabilă, pentru că fetele desemnează mai multe entități. Verbul are trăsătura de număr non-interpretabilă, pentru că verbul desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Pluralul verbului-predicat este analizat ca o consecință a pluralului nominalului-subiect, nu ca o consecință a faptului că denotă mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
trăsătura de număr non-interpretabilă, pentru că verbul desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Pluralul verbului-predicat este analizat ca o consecință a pluralului nominalului-subiect, nu ca o consecință a faptului că denotă mai multe evenimente. Dacă presupunem că verbul are trăsături interpretabile, consecința semantică este că în Fetele au cântat avem mai multe evenimente [a cântatt], câte unul pentru fiecare entitate din ansamblul desemnat de GD subiect. Acest lucru nu pare greșit, deoarece, într-adevăr, intuitiv putem spune că avem atâtea evenimente

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
GD subiect. Acest lucru nu pare greșit, deoarece, într-adevăr, intuitiv putem spune că avem atâtea evenimente [a cântat] câte entități sunt cuprinse în ansamblul denotat de GD fetele. Totuși, o serie de contexte contrazic această analiză a trăsăturilor verbale interpretabile. Predicatele colective ar putea reprezenta o problemă pentru ipoteza că verbul are trăsătura de număr interpretabilă. În general, se consideră că predicatele colective denotă un singur eveniment, în care două sau mai multe entități sunt implicate colectiv. În enunțul de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
evenimente [a cântat] câte entități sunt cuprinse în ansamblul denotat de GD fetele. Totuși, o serie de contexte contrazic această analiză a trăsăturilor verbale interpretabile. Predicatele colective ar putea reprezenta o problemă pentru ipoteza că verbul are trăsătura de număr interpretabilă. În general, se consideră că predicatele colective denotă un singur eveniment, în care două sau mai multe entități sunt implicate colectiv. În enunțul de mai jos avem un singur eveniment [ridicare], făcut de Ion și Vasile împreună. (15) Ion și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Kratzer pentru limbi ca engleza (care s-ar putea extinde și la română), există cel puțin două mecanisme de pluralizare. Unul este cumulativitatea lexicală, care pare a fi universal. Celălalt este reprezentat de trăsătura flexionară [plural]. Trăsătura [plural] este întotdeauna interpretabilă și denotă întotdeauna operatorul star, care se poate aplica mai multor categorii lingvistice (substantiv, verb). Trăsătura [plural] își are originea întotdeauna într-un GD10 și pluralizează proiecțiile nominale sau verbale, în funcție de locul acestei trăsături în GD. Această ipoteză a lui

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
trăsăturilor Φ (2008). Conform lui Sauerland, într-un GD plural format dintr-un determinant și un substantiv plural există o proiecție de număr a substantivului și una a determinantului: (apud Kratzer, 2008) Trăsătura [plural] cea mai de sus nu este interpretabilă în GD. Presupunând că trăsătura [plural] nominală este întotdeauna interpretabilă și poartă întotdeauna operatorul plural (aplicabil mai multor categorii), atunci trăsătura [plural] cea mai de sus trebuie să se mute din GD înainte ca interpretarea semantică să aibă loc. Mutându

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
format dintr-un determinant și un substantiv plural există o proiecție de număr a substantivului și una a determinantului: (apud Kratzer, 2008) Trăsătura [plural] cea mai de sus nu este interpretabilă în GD. Presupunând că trăsătura [plural] nominală este întotdeauna interpretabilă și poartă întotdeauna operatorul plural (aplicabil mai multor categorii), atunci trăsătura [plural] cea mai de sus trebuie să se mute din GD înainte ca interpretarea semantică să aibă loc. Mutându-se cât mai puțin posibil, ar putea deveni un centru

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este lexicalizat (ca în (Tu) ești obosită). În altele, când GD prezintă o neconcordanță formă - sens, el este blocat: (23) a. *Ministrul a fost audiată în comisie. b. *Vedeta a fost zărit la Studiourile Buftea. Dacă adjectivul ar avea trăsături interpretabile, ar trebui ca forma sa să reflecte direct proprietățile referentului, deci ca acordul semantic să fie posibil întotdeauna. Însă nu se întâmplă așa. Adjectivul nu reflectă direct proprietățile referentului. El reflectă trăsăturile nominalului, iar acordul semantic este posibil doar când

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
relație, nu o proiecție, și că trăsăturile implicate în acord nu au proiecții proprii, ci se asociază cu alte elemente sintactice (nP, Det etc.). 5.2. Centrul Φ Sauerland (2003, 2008) susține ipoteza unui centru phi deasupra nominalelor cu trăsături interpretabile (substantive sau pronume). Pronumele personal de persoana I, numărul singular, ar avea reprezentarea din (32), iar un substantiv ca bărbatul, reprezentarea din (33). Coordonările a două nominale GD implică trei seturi de trăsături phi: unul pentru fiecare conjunct și unul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sunt interpretate ca o presupoziție asupra referinței unei expresii care denotă o entitate. Această analiză presupozițională se face, de obicei, pentru trăsăturile phi ale pronumelui (cf. Heim, 2008), iar Sauerland propune extinderea ei la toate situațiile când avem trăsături phi interpretabile. Contribuția semantică a unei trăsături phi "T" este aceea de a împărți în două categorii domeniul entităților (care include și pluralitățile): entități marcate cu trăsătura T și entități nemarcate cu trăsătura T. Entitățile marcate cu T sunt cele care satisfac

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care sunt mai puțin marcate în acea limbă (în română, genul sintagmelor coordonate [+Uman] este masculinul, deci masculinul este mai puțin marcat). Trăsăturile phi pot apărea și în alte poziții decât centrul phi, iar în acest caz, ele nu sunt interpretabile, ci doar consecințe ale acordului pur sintactic. Aceste trăsături non-interpretabile trebuie să fie verificate sau controlate (cf. Corbett, 2006) de trăsături phi aflate într-un centru phi. Trăsături non-interpretabile pot avea substantivul, verbul, adjectivul și determinanții. Sauerland afirmă că mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
controlate (cf. Corbett, 2006) de trăsături phi aflate într-un centru phi. Trăsături non-interpretabile pot avea substantivul, verbul, adjectivul și determinanții. Sauerland afirmă că mai sunt două situații în care trăsăturile phi dintr-un centru phi nu par să fie interpretabile: genul gramatical (posibil, și numărul) și trăsăturile phi ale pronumelor legate. Ipoteza lui Sauerland ar putea fi extinsă și la sintagmele binominale, în care N1 are rol de cuantificare sau calificare, iar N2 reprezintă sursa referențială a sintagmei (vezi cap

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
centrului Det. Dacă ar avea unul, acesta ar trebui să transmită prin acord trăsăturile sale verbului, iar acordul ar trebui să se facă semantic. Un substantiv ca ordonanță, care se acordă la feminin (Ordonanța este arestată) nu poate avea genul interpretabil feminin, deci trebuie să presupunem că nu are un centru phi deasupra sa. Se ridică astfel mai multe probleme și întrebări: de ce unele substantive au o proiecție phi, iar altele, nu? În ce condiții se proiectează un centru phi? Ipoteza

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fost propusă o analiză bazată pe cele două seturi de trăsături. Alte mecanime și ipoteze sunt necesare pentru a ajunge la analize satisfăcătoare. 5.4. Compatibilitatea ipotezei CONCORD - INDEX cu teoria minimalistă Se consideră în general că nominalul are trăsături interpretabile, iar verbul și adjectivul au trăsături neinterpretabile. Prin relația de acord, trăsăturile neinterpretabile ale verbului și adjectivului sunt verificate de trăsăturile interpretabile ale nominalului. Într-o terminologie alternativă (mecanimul sintactic fiind similar), nominalul are trăsături cu valoare sau "valuate" (valued

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
satisfăcătoare. 5.4. Compatibilitatea ipotezei CONCORD - INDEX cu teoria minimalistă Se consideră în general că nominalul are trăsături interpretabile, iar verbul și adjectivul au trăsături neinterpretabile. Prin relația de acord, trăsăturile neinterpretabile ale verbului și adjectivului sunt verificate de trăsăturile interpretabile ale nominalului. Într-o terminologie alternativă (mecanimul sintactic fiind similar), nominalul are trăsături cu valoare sau "valuate" (valued), iar verbul și adjectivul au trăsături fără valoare sau "nevaluate" (unvalued). Prin acord, trăsăturile fără valoare ale verbului și adjectivului sunt "valorizate

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mele - feminin, singular, persoana I, G/D; tăi - masculin, plural, persoana a II-a, toate cazurile). Trăsăturile de gen și număr variază în funcție de trăsăturile nominalului cu care se acordă posesivul (casa mea, copiii tăi). Trăsătura de persoană este întotdeauna referențială, interpretabilă, ea nu se verifică prin raportare la un nominal. În general, statutul de adjectiv sau de pronume al formelor care pot avea ambele valori diferă în funcție de sursa trăsăturilor phi. Dacă o formă își verifică trăsăturile prin raportare la un nominal

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ele nu se află într-o configurație sintactică specifică acordului. În limba română, formele de posesiv au și comportament adjectival, și comportament pronominal. O parte dintre trăsăturile lor sunt contextuale, formale (genul, numărul, cazul), iar una dintre ele este referențială, interpretabilă (persoana). Generalizarea lui Lehmann, referitoare la acordul în caz și în persoană în interiorul unui grup nominal, nu este încălcată de posesiv, deoarece acesta nu se acordă în persoană cu substantivul. Un alt aspect interesant pentru acord privește alternanța dintre posesiv

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
anumite valori de număr și persoană (vezi și cap. 1. Aspecte teoretice): (i) Verbul are trăsături neinterpretabile de număr și persoană și trebuie să intre într-o relație de verificare a acestor trăsături cu nominalul subiect. (ii) Verbul are trăsături interpretabile de număr și persoană, dar trebuie să intre într-o relație de verificare a acestor trăsături cu nominalul subiect. (iii) Verbul are trăsături de număr și persoană nevaluate (fără o valoare precizată) și, prin acord cu nominalul subiect (prin operația

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
împotriva planului de rederesare. (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale) [acord în număr] (5) Subsemnații vă aducem la cunoștință... [acord în persoană] Acordul semantic poate fi explicat mai ușor dacă adoptăm ipoteza a doua de mai sus: verbul are trăsături interpretabile de număr și persoană, pe care trebuie să le verifice într-o relație de acord cu subiectul. 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ S-a arătat că în unele limbi

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și Gruiță, 1981). Acest tip de acord este interesant din punct de vedere teoretic, deoarece nominalul subiect nu are o trăsătură de persoană pe care să o transmită prin acord verbului, astfel încât ar trebui să acceptăm că verbul are trăsături interpretabile. Termenii inclusivi sunt de două tipuri majore: pronume indefinite, negative, interogative sau relative și substantive (grupuri substantivale). 2.7.1. Pronumele indefinite, negative, interogative și relative Unele pronume indefinite, negative, interogative și relative (lipsite de trăsătura persoanei), aflate în poziția

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
iar enunțul este corect. Conform ipotezelor curente, verbul are trăsături non-interpretabile, care trebuie să fie verificate prin acord cu trăsăturile termenului subiect. O ipoteză alternativă, pe lângă cea a unui pronume personal nul, ar fi să considerăm că verbul are trăsături interpretabile. El nu trebuie să primească trăsăturile de număr și persoană prin acord cu un nominal, dar ele trebuie fie validate prin relația de acord cu un nominal. Semantica pronumelor indefinite, negative, indefinite și relative permite acordul semantic al verbului, spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
vedere semantic, "adevăratul" subiect în sintagmele pseudopartitive este, așa cum se arată adesea, nominalul cuantificat, și nu cel cuantificator. În structurile de mai jos, enunțurile în care complementul direct este exprimat doar prin nominalul cuantificator (o sticlă, un vârf) nu sunt interpretabile (nu au sens deplin), spre deosebire de cele în care complementul direct este exprimat prin substantivul masiv (vin, sare): (96) a. Am băut o sticlă de vin. a'. #Am băut o sticlă. a''. Am băut vin. (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 96) b. Am

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]