308 matches
-
face copii). Tocmai datorită abuzului de cuvinte negative și de invective ce nu aveau suport pe un film interior al fantasmelor, ele n-au fost reținute și n-au convins alegătorii. S-a încălcat și un principiu clasic al magiei intersubiective dezvoltat admirabil în secolul al XVI-lea de Giordano Bruno. In termeni actuali, el ar suna așa: agentul electoral și alegătorii trebuie să creadă în adevărul și eficacitatea mesajului transmis. Nici experții propagandei PSD și nici virtualii votanți ai lui
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
astfel încât să aibă înțeles atât pentru specialiști, dar și pentru publicul larg. 9. Reproductibilitatea ipotezei presupune ca, prin repetarea demersului cercetării se obțin aceleași concluzii. Septimiu Chelcea sublinia că de cea mai mare importanță este criteriul obiectivității, bazat pe reproductibilitatea intersubiectivă (reproducerea fenomenelor și analiza lor de către mai mulți cercetători). 10. Ipoteza trebuie să fie utilă. Septimiu Chelcea analizează schema lui Galtung privind evaluarea ipotezelor după gradul lor de confirmare. În urma confruntării cu realitatea, ipotezele se plasează pe un continuum de la
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
opera de artă și subiect. Jocul este, astfel, condiția ontologică a existenței operei de artă și sursa adevărului, deoarece este procesul de lărgire a înțelegerii lumii. Percepțiile subiective sunt eliberate de prejudecăți și devin sursa obiectivității artistice exprimate prin relața intersubiectivă artă-subiect. Ceea ce oferă forță artei pentru lărgirea înțelegerii subiectului sunt simbolul și semnul. Întoarcerea la istorie este posibilă prin simbol și, odată cu această întoarcere, este posibilă și o nouă interpretare a artei în virtutea adevărului. Semnul ne angajează în acțiunea jocului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cea mai mare parte nu pe metodologie, ci pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă unui examen atent. Afirmațiile constructiviștilor potrivit cărora realismul este incompatibil cu metodologiile și epistemologiile intersubiective se fundamentează fie pe caricaturi, fie pe o înțelegere foarte îngustă a realismului. Iar criticii realiști ai constructivismului sunt la fel de vinovați de a deduce din concepțiile unor constructiviști (sau poate ale mai multora) că metodologia este inerent înclinată spre liberalism
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
toți) constructiviștilor care se recunosc ca atare ar fi de acord că trăsătura fundamentală a abordării respective este un accent pe construcția socială a politicii internaționale. Constructiviștii consideră că faptele politicii internaționale nu reflectă o realitate obiectivă, materială, ci una intersubiectivă sau socială (Onuf, 1989). Cu alte cuvinte, ceea ce fac actorii în relațiile internaționale, interesele lor și structurile în care operează sunt definite mai curând de norme și idei sociale decât de anumite condiții obiective sau materiale. În cadrul acestei definiții generale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
face să dobândească asemenea trăsături. Ilustrând prima dintre aceste probleme, constructiviștii care scriu despre drepturile omului consideră în general că societatea civilă internațională, oricum ar fi ea înțeleasă 11, schimbă în bine comportamentul statelor. Metoda este constructivism aplicat - anumite norme intersubiective afectează definiția intereselor. Dar este și idealism liberal, în sensul că regulile sunt acceptate necritic ca fiind bune, la fel ca și elementele societății civile internaționale implicate în propagarea lor. În mod asemănător, nu putem atribui în mod rațional o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unui sistem internațional, și o balanță „planificată”, considerată a sta la baza oricărei societăți internaționale. O balanță planificată este asociată cu orice tip de acord prin care toate marile puteri acceptă necesitatea unei societăți de state. Rezultă existența unui consens intersubiectiv, a „unui acord tacit” de a se abține de la tentativele de monopolizare a puterii și de a acționa pentru a se opune oricărui stat care ar încerca acest lucru. Prin urmare, o balanță „planificată” devine sinonimă cu supraviețuirea societății de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este firesc să fie așa, deoarece nu putem vorbi despre conducere în afara relațiilor concrete dintre oameni, fie ele directe, nemijlocite, de tipul „față în față”, fie indirecte, realizate prin intermediari. Interacțiunea dintre oameni generează intrarea în funcțiune a unor relații intersubiective (de comunicare, de intercunoaștere, relații socioafective sau de subordonare, de dependență etc.) care, organizându‑se și ierarhizându‑se, dau naștere la o multitudine de structuri informale, neoficiale, psihologice, care își vor începe funcționalitatea alături de cele formale. Structurile informale, numite „organizații
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
roluri care se prezintă simultan unei persoane există o incompatibilitate, vorbim de un conflict de rol intrasubiectiv (specific nivelului intrapersonal). Când există însă o incompatibilitate între două persoane cu privire la concepția lor despre rol, atunci vorbim de un conflict de rol intersubiectiv (specific nivelului interpersonal pe care îl avem în vedere). Conflictele de rol intersubiectiv au la rândul lor o cauzalitate multiplă. Astfel, ele pot fi generate de alterarea mecanismelor funcționale ale rolului. Conduita de rol a unei persoane implică parcurgerea mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conflict de rol intrasubiectiv (specific nivelului intrapersonal). Când există însă o incompatibilitate între două persoane cu privire la concepția lor despre rol, atunci vorbim de un conflict de rol intersubiectiv (specific nivelului interpersonal pe care îl avem în vedere). Conflictele de rol intersubiectiv au la rândul lor o cauzalitate multiplă. Astfel, ele pot fi generate de alterarea mecanismelor funcționale ale rolului. Conduita de rol a unei persoane implică parcurgerea mai multor etape: perceperea rolului; elaborarea explicațiilor în legătură cu rolul respectiv, acțiunea în rol. Dacă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a unei persoane implică parcurgerea mai multor etape: perceperea rolului; elaborarea explicațiilor în legătură cu rolul respectiv, acțiunea în rol. Dacă una dintre aceste etape este afectată, conduita de rol va fi și ea influențată și predispusă la apariția conflictelor de rol intersubiective. De exemplu, dacă un subordonat își percepe șeful ca fiind permisiv, va aștepta ca acesta să fie îngăduitor cu el și, ca urmare, va absenta, nu se va mobiliza pentru realizarea corespunzătoare a îndatoririlor. Subordonatul nostru s-ar putea să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lucrurile nu stau deloc așa își va schimba brusc comportamentul față de subordonat ceea ce îl va nedumeri pe acesta din urmă. Nepotrivirea percepțiilor celor doi unul în raport cu altul asociată cu inconsistența și nerealismul așteptărilor reciproce, vor conduce la apariția conflictelor interpersonale (intersubiective). Iată alte situații în care pot apărea conflictele de rol intersubiective: când două persoane care se interrelaționează nu sunt capabile să aleagă dintre rolurile avute la dispoziție pe cel adecvat situației (ce rol poate alege un șef când își invită
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
subordonat ceea ce îl va nedumeri pe acesta din urmă. Nepotrivirea percepțiilor celor doi unul în raport cu altul asociată cu inconsistența și nerealismul așteptărilor reciproce, vor conduce la apariția conflictelor interpersonale (intersubiective). Iată alte situații în care pot apărea conflictele de rol intersubiective: când două persoane care se interrelaționează nu sunt capabile să aleagă dintre rolurile avute la dispoziție pe cel adecvat situației (ce rol poate alege un șef când își invită un subordonat pentru a-l admonesta?; la rândul lui, ce rol
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un muncitor se așteaptă ca noul șef să manifeste un același comportament ca un alt șef al lui dintr-un alt grup, el s-ar putea să aibă dificultăți cu noul șef). Printre modalitățile de soluționare a conflictelor de rol intersubiective se enumeră: tactul (permite reducerea și controlarea agresivității); solicitudinea pentru sentimentele altuia ( poate masca agresivitatea și evita conflictul); eticheta (cu rol relativ rigid și strict codificat asigură depășirea unor indecizii de rol); convenționalizarea relațiilor umane (camuflează multe ambiguități și inconsistențe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
legătură fundamentală și transcendentală cu celălalt, care ar face parte integrantă din fiecare conștiință Încă din momentul apariției sale” (Sartre, 1943, pp. 277-278). Filosofia modernă, de la Descartes Încoace, trecând prin Berkeley și Leibniz, lăsase moștenire filosofilor spinoasa problemă a legăturii intersubiective dintre două „substanțe” concepute rând pe rând ca niște corpuri Întinse (automatele cu pălării pe care le zărește Descartes de la fereastra sa) și ca monade izolate. Tentația solipsismului Însoțea În mod necesar constituirea carteziană a faimosului Cogito. Reluarea de către Husserl
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
manifestă, printre altele, În evidențierea din celebra constatare a lui Marx, conform căreia „oamenii fac istoria, dar nu cunosc istoria pe care o fac”. „Construcția socială a realității” (Berger și Luckmann, 1986) se efectuează prin Încercări și eșecuri, de la tatonările intersubiective (de tipul „Te iubesc, nici eu”) până la cele mai complicate eșafodaje politice, pentru care stau mărturie acordurile și tratatele făcute și refăcute de mii de ori. În asemenea cazuri se arată vederii artificialitatea codurilor, care par să existe doar pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mare. Într-adevăr, argumentația rațională presupune, după Apel (Apel, 1987, p. 92), validitatea unor norme etice universale: „Validitatea logică a argumentelor nu poate fi controlată fără existența, În principiu, a unei comunități de gânditori capabili să ajungă la o Înțelegere intersubiectivă și la formarea unui consens”. Putem deduce de aici că norma recunoașterii partenerilor la discuție o implică pe aceea a recunoașterii tuturor oamenilor ca persoane. Sunt stabilite astfel condițiile unei baze finale a eticii. Apel descrie individul ca pe un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
conștiință poartă În sine, ca o marcă specifică Înseși ființei sale, amprenta alterității ș...ț și că ea nu este singulară decât prin modul În care exprimă universalul” (Fischbach, 1999, p. 109). Hegel este astfel primul care a formulat condițiile intersubiective ale apariției conștiinței de sine. Care sunt Însă acestea? Trebuie distinse trei forme de recunoaștere. Prima, recunoașterea afectivă, se manifestă În interacțiunea cu cei pe care George Mead Îi va numi „ceilalți dătători de sens”, În special În dragoste sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
C. Détrie, P. Siblot și B. Verine, deși cu o orientare determinată ("une approche praxématique"), realizează o completare a perspectivei, considerînd discursul ca reprezentînd practicile limbajului împreună cu contextul lor (condițiile de producere a enunțurilor în dimensiunea lor socială, psihologică și intersubiectivă), încît analiza discursului prezintă o problematică "mai deschisă", decît cea care vizează studiul textului 29. Deși ar putea comporta și alte aspecte, prezentarea de pînă acum este suficientă pentru a formula un punct de vedere asupra problemei avute în vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicare interpersonală. Pe de o parte, considerată drept un fenomen paralingvistic, gestica însoțește permanent enunțarea, marcînd existența unor categorii abstracte care îmbracă forma unor caracterizări diferite (afirmare, negare, îndoială, siguranță, respingere, enervare etc.) și care pot să modifice parametrii comunicării intersubiective. Pe de altă parte, ea a fost percepută ca sistem de semne, însă cercetările în acest sens nu au reușit să contureze și să structureze un sistem bine închegat de gesturi care să se fundamenteze pe existența unui limbaj gestual
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un rol important în transmiterea informației enunțului și, de aceea, a devenit în epoca actuală un obiect de studiu pentru aceștia. Nu există totuși nici acum un consens în ceea ce privește statutul ei, de obicei, fiind considerată un fenomen auxiliar în comunicarea intersubiectivă de natură extralingvistică și incapabilă să transmită singură un conținut obiectiv. În această viziune, gestualitatea este în măsură să transmită doar informații abstracte, modale (negare, afirmare, îndoială, certitudine etc.), cuantificări (totalizare, diviziune) și calificare (euforie, neplăcere). Au existat însă și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valabil pentru mai mult de un subiect, astfel încît un adevăr recunoscut în general are o astfel de proprietate. Pe lîngă acest înțeles filozofic, cuvîntul are o altă semnificație, aplicabilă domeniului limbii, mai precis, funcției comunicative a limbii de "caracter intersubiectiv, faptul de a exista, de a se produce între subiecți, între persoane". Ca atare, comunicarea, schimbul verbal între (cel puțin) doi subiecți vorbitori, ilustrează acest caracter al limbii, care a fost denumit uneori alteritate și a fost considerat ca o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportează la realitatea extralingvistică, a unei limbi secundare, al cărei obiect este limba primară, dar care operează cu mijloacele limbii primare, prin analogie se poate accepta că metacomunicarea este o comunicare de gradul doi, despre comunicarea însăși, adică despre schimbul intersubiectiv de informații, produs în legătură cu o anumită realitate, într-un cadru care include, pe lîngă protagoniștii actului discursiv, și factori externi (naturali și sociali). Pe de altă parte, comunicarea verbală ca funcție esențială a limbii și ca finalitate a ei, succedînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nominală a sensului (a indica prin nume; a-i spune pe nume). Mai întîi, dinamica producerii lexicale a sensului conduce la înțelegerea actului nominației la nivelul actualizării în discurs și la luarea în considerare a multiplelor lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face ea denominarea esenței lucrurilor și postulează posibilitatea unei clasificări lingvistice care redă adevărul despre lume. Nominația nu poate fi receptarea unei cunoașteri absolute și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la realitate, căci subiectul cunoscător și vorbitor valorifică trecutul experiențelor sale practice și intervine cu propriile motivații. Sensul cuvîntului nu este în acest caz suma datelor obiective ale perceperii obiectelor lumii sensibile, ci ceea ce locutorul reține în funcție de parametrii subiectivi și intersubiectivi ce vin din istoria personală sau comunitară. V. actualizare, categorizare, cogniție, practică, realism, reprezentare. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; COȘERIU 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO PERFORMATIV v. ACT DE VORBIRE PERIOADĂ. În accepțiune gramaticală generală, perioada este o frază
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]