KorAP: Find »[drukola/base=intertext & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...18 >

428 matches

Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873

Literatura argentiniană: Luiza Marinescu Mihai Eminescu și Jorge Luis Borges (2004). Literatura albaneză: Luan Topciu "Sentimentul dorului la Mihai Eminescu și Lasgush Poradeci" (revista Albanezul nr. 1/ian. 2001). Ideea generală a celor mai multe dintre studiile menționate este una optimistă: entropia intertextului din cultura universală în opera eminesciană reprezintă o resursă hermeneutică și lirică inepuizabilă, cert este că studiul diferirii, după identificarea repetării, continuă să fascineze. Mecanismul intertextualității din proza lui M. Eminescu îi rezervă cititorului, încă, multe alei de labirint, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
o manieră mai tensionată și, în plus, condiționarea acestei raportări vizează totdeauna mai multe paliere, ea se realizează dacă și numai dacă sunt respectate cel puțin trei condiții, la tot atâtea niveluri de constituire a semnificației semnificat, semn, semnificant. În intertext, lucrurile nu sunt mult diferite de situația mitului, doar că vizibilitatea intertextualității îl induce în eroare pe cititorul care consideră doar structura de suprafață a textului. Distanța dintre textul inițial și rescriere (determinată de cumpăna dintre repetare și diferire) este

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
tipuri de context: vecinătatea imediată [zona de întâlnire propriu-zisă, de maxim impact, dintre hipotext și hipertext], pasaje ale aceluiași text [corespunzătoare intratextului pe care îl vom numi prozastic] și fragmente din alte texte [libertate de "plimbare" (Leyla Perrone-Moisés) între intrași intertexte], toate acestea alese dintr-un corpus de referință, care antrenează, prin opțiunea făcută, corpusul de lucru. În articolul sus-menționat, autorul Semanticii interpretative explică modul în care se manifestă intertextualitatea: Fie că este vorba despre contextualizare sau recontextualizare, în orice caz

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
pus fie pe autor (J. Kristeva), fie pe lector (M. Riffaterre), fie pe legătura dintre hipotext și hipertext (G. Genette) legătură/legare, în funcție de tipul de relație textuală (coprezență sau derivare). Demersul nostru se introduce cu discuția despre sacru (mit) și intertext, pentru a înainta apoi propunerea de înțelegere a intertextului prin Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. El este veridic numai dacă atenția se va îndrepta nu atât spre legătură, cât spre legare. Sacrul în proza eminesciană Sărmanul Dionis oferă prilejul unui excurs

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
M. Riffaterre), fie pe legătura dintre hipotext și hipertext (G. Genette) legătură/legare, în funcție de tipul de relație textuală (coprezență sau derivare). Demersul nostru se introduce cu discuția despre sacru (mit) și intertext, pentru a înainta apoi propunerea de înțelegere a intertextului prin Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. El este veridic numai dacă atenția se va îndrepta nu atât spre legătură, cât spre legare. Sacrul în proza eminesciană Sărmanul Dionis oferă prilejul unui excurs despre sacru, atât prin interpretarea intertextului în cheia Mitului

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
de înțelegere a intertextului prin Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. El este veridic numai dacă atenția se va îndrepta nu atât spre legătură, cât spre legare. Sacrul în proza eminesciană Sărmanul Dionis oferă prilejul unui excurs despre sacru, atât prin interpretarea intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri, cât și prin derularea diegetică, aventura protagonistului dintr-o dimensiune în alta. Dionis-Dan depășește, din dorința de cunoaștere, registrul natural al lumii, accede la înălțimi/adâncimi 2 încă neatinse, dar el este și sfârșitul acestora

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
labirintului din tom. Mai târziu, în forma insulei, regăsim o structură simbolică, numitor comun al tuturor formelor de reprezentare sacră. 3. Funcțiile culturale ale sacrului în diverse societăți ar putea fi utile pentru devenirea personajului, dar și pentru a înțelege intertextul (prin mit). De la principiile simbolizării la cele ale intertextualității Este vorba despre două principii de funcționare (sau condiții) pe care le aplică hermeneuții (în sens primar, de interpreți ai sacrului). Teoria textului le poate verifica pentru intertext și va constata

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
pentru a înțelege intertextul (prin mit). De la principiile simbolizării la cele ale intertextualității Este vorba despre două principii de funcționare (sau condiții) pe care le aplică hermeneuții (în sens primar, de interpreți ai sacrului). Teoria textului le poate verifica pentru intertext și va constata că din nou legătura hipotextului cu hipertextul se deschide prin mit: 1. principiul analogiei și 2. principiul participației. 1."O formă sacră este întotdeauna rechemarea altor forme analoge; ea nu este deci niciodată unică, nici izolată, ci

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
concretizează prin intermediul imaginii unei insule prea-fericite, a cărei repetiție analogică dă naștere grădinilor sacre, în mijlocul cărora templul este situat pe un ostrov înconjurat de un bazin"7. Am arătat în alt capitol importanța celor patru principii ale MER pentru înțelegerea intertextului. Wunenburger sistematizează prin formularea principiului analogiei configurația principiilor eliadiene (model exemplar, repetare, ruptură a duratei profane și reintegrare într-un timp primordial): analogia permite deopotrivă ca un moment prezent al timpului să devină o repetiție simetrică de un alt ordin

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
în timp ce la Eminescu ea echivalează cu raportarea critică și dramatică la sine (și la literatură, la operele corespunzătoare "cărții bizantine" invocate de Dionis-Dan)"9. Principiul participației se aplică și prin dinamismul ludic, atât în mit (ludus sacer), cât și în intertext: "Acțiunea înfățișează un eveniment cosmic, dar nu numai ca prezentare, ci ca identificare...Funcția lui nu este numai să imite (vezi repetiția intertextuală), ci să confere sau să aibă o participare (s.n.)"10. În Sărmanul Dionis, există o coincidență deloc

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi infra). (S6a) Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
oarecum ideea aceasta [...]. (Eminescu: 2011, II, pp. 62-63). Componentă substanțială a constelației metatextuale, seria intratextuală a metatextului alegorizant presupune să citim rândurile propuse pentru această serie de hipertexte ca și cum ele nu ar explica neapărat fenomenul metempsihozei, ci ar vorbi despre intertext. Pe scurt, considerăm că intratextualitatea ne ajută să înțelegem mai bine proza eminesciană, iar textul eminescian ne descrie plastic, dar percutant inter/intratextualitatea. (S6e) "...Bine zici cumcă în sufletul nostru este timpul și spațiul cel nemărginit și nu ne lipsește

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu (Eminescu: 2011, II, 45). Intertextul luminează pagina prozei eminesciene, iar aceasta, la rândul ei, zugrăvește imaginea sinecdotică a intertextului 17. Dincolo de reiterarea adevărurilor din gândirea indiană, aceste rânduri surprind funcționarea aparatului intertextual. Vom avea prilejul, în capitolul despre "[Archaeus] alegoria intertextualității" (vezi infra), să constatăm recurența și accentuarea acestui segment intratextual pentru o altă categorie intratextuală. Se pare că

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
17. Dincolo de reiterarea adevărurilor din gândirea indiană, aceste rânduri surprind funcționarea aparatului intertextual. Vom avea prilejul, în capitolul despre "[Archaeus] alegoria intertextualității" (vezi infra), să constatăm recurența și accentuarea acestui segment intratextual pentru o altă categorie intratextuală. Se pare că intertextul este umbra, de aceea uneori repetarea intertextuală este trăită ca un effleurement, o prezență abia simțită și poate nu totdeauna demonstrabilă : "căci întreg fiind, ți-ar nega existența ta" (niciun hipertext nu este întreg, iar atunci când există un deficit de

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
poți prinde cu mâna este umbra ta" (Eminescu: 2011, II, 46)18. În pagina hipertextului se ascund "cântări" hipotextuale pe care nu toți cititorii le intuiesc sau le identifică. Pentru procesul metempsihozei, ca și pentru drumul reeditărilor succesive ale unui intertext, vioara din proza eminesciană amintește de "vocabula producătoare" evocată de Jean Ricardou. Atât în nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă. Nu este întâmplător faptul

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
lui Eliade consideră ecourile onirice ale unei geografii mitice personale, fixate in illo tempore, în copilărie). Fig. IV Insula lui Euthanasius (după Ioan Petru Culianu: 2012, 109). Am putea imagina spațiul insulei împărțit în patru sectoare de cele patru izvoare, intertext al Genezei. Ostrovul, concentric față de insulă, este izolat de ea prin apa unui lac, astfel că un centru solid pare a se răspândi în cercuri, fiecare separat de următorul prin apă: ostrov, insulă, continent. (Petru Culianu: 2012, 109). 4.2

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
ca model livresc arhetipal, mobil al întoarcerii in illo tempore. Ne exprimăm convingerea că proza despre "singura realitate pe lume, celelalte fiind fleacuri" va deschide o ușă neaccesată de hermeneutică, dacă o vom citi în termenii unei alegorii extinse a intertextului (Vezi infra, capitolul referitor la varianta finală și la cea parțială ale nuvelei [Archaeus]. (H7c) El întinse călugărului mâna și-l duse-n odaie. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele, crane de oameni și

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
timp primordial. A lega înce putul de sfârșit înseamnă construirea Centrului. Sergiu Al-George analizează rezonanța gândirii indiene în cultura românească și stabilește cores pondența dintre Axis Mundi și Coloana Infini tului 39. Imaginea sculpturii brâncușiene favori zează înțelegerea, chiar vizualizarea intertextului este o șansă unică de a contempla sacrul. Privi din nou la painjinișul de linii roșii și liniile începură a se mișca. El puse degetul în centrul lor o voluptate sufletească îl cuprinse [Lectura lineară se pune în mișcare și

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
expresivă în textul final. Transpusă în legile de funcționare ale mecanismului intertextual, traducerea trebuie să probeze un cuplu de atribute: repetare supusă și diferire creativă. Hipotextul din fragmentele traduse ori conspectate de Eminescu se situează la limita dintre intratext și intertext, în funcție de caracteristica luată în considerare. Astfel, dacă fidelitatea ideatică va fi utilă cercetării, va fi acționat elementul intertextual. În schimb, dacă va prevala semnificantul, va fi vorba despre intratextualitate. De ce plecăm de la textul publicat în timpul vieții și nu de la ante-text

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
conform unei noi logici. Regulile jocului, despre care vorbesc mai toate teoriile legăturii hipertext/hipotext, dictează re-morfologizarea pânzei din pagina de carte (văzută etimologic) înnoite după inserția și integrarea prin fuziune a unei noi celule textuale. Tot cu gândul la intertext citim în continuare despre o serie întreagă de praguri și paliere ce trebuie trecute, un întreg sistem de filtraj care își pune amprenta asupra mesajului, formând tot atâtea grade de mediere (ibidem). Privind astfel drumul unui intertext în istoria literaturii

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
cu gândul la intertext citim în continuare despre o serie întreagă de praguri și paliere ce trebuie trecute, un întreg sistem de filtraj care își pune amprenta asupra mesajului, formând tot atâtea grade de mediere (ibidem). Privind astfel drumul unui intertext în istoria literaturii, semiosis-ul ilustrează doar una dintre variantele reeditării intertextuale, și anume cea care urmărește un hipotext originar și gradele lui de mediere, câștigate cu fiecare reluare. Explicațiile Amitei Bhose despre arheu trimit în două direcții accepțiunea asupra acestei

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
cu mărturisit entuziasm această disociere pentru că ea poate furniza un plus de lumină pentru diferența transformatoare/-țională a hipotextului, care pune în mișcare dialectica repetării intertextuale. a) reînnoirea se face periodic, în virtutea unor necesități resimțite istoric (vezi supra); b) cercetătoarea intertextului nervalian din paginile eminesciene insistă asupra hiatusului dintre hipertext și hipotext (dacă vom particulariza medierea literară pentru mecanismul intertextual), în timp ce noi am încercat să reducem această distanță, considerată mai ales sub aspect temporal, de fapt, să o anulăm, în virtutea principiilor

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
semiosis-ul ilimitat lingvistic, respectiv intertextual, de medierea literară, inclusiv intertextuală, de faptul că intertextualitatea transcrie literar verbul infinir (vezi supra). "Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri Archaeus este tot" (Eminescu: 2011, II, 206). Orice text este intertext (Roland Barthes); cărțile, ca operă deschisă, sunt întrupări ale intertextului arheic "hârtia chiar era de nevoie numai ca să fixeze pe ea Archaeus" (Eminescu: 2011, II, 316). Vom realiza, ca o paranteză introductivă, studiul comparativ al variantelor definiționale pentru alegorie, în

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
de faptul că intertextualitatea transcrie literar verbul infinir (vezi supra). "Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri Archaeus este tot" (Eminescu: 2011, II, 206). Orice text este intertext (Roland Barthes); cărțile, ca operă deschisă, sunt întrupări ale intertextului arheic "hârtia chiar era de nevoie numai ca să fixeze pe ea Archaeus" (Eminescu: 2011, II, 316). Vom realiza, ca o paranteză introductivă, studiul comparativ al variantelor definiționale pentru alegorie, în ideea de a ne apropia lectura lui [Archaeus] ca pe

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
de cercetătoare cu imaginea binoclului întors "departe, departe, în fundul cugetării unui om"(ibidem). Gândirea indiană transpare din paginile lui [Archaeus], această realitate intertextuală (sau interspirituală) a ajuns de ordinul evidenței. Dar să citim aceleași rânduri amintindu-ne imaginea sinecdotică a intertextului din definiția lui Daniel Bilous: l'intertexte c'est le tout convoqué et représenté par sa partie (vezi supra). Un mit literar, Contele de Monte Cristo 60, de exemplu, trăiește prin fiecare preluare intertextuală, iar când va fi fost reprezentat

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]